Category Archives: rimmellari

Hip-Hope

🙂

Pe primul rand izbutesc doar un emoricon. Enter, emoticonule, enter!

Mi s-a facut dor deodat’ de un dicteu automat,
Dar dorul mi se face pasta de la cel gand pana la tasta
Si devin iarasi filolog cand vreau sa-mi bag fioru-n blog.
Imi scutur vorbele pe file, manunchi de rime puerile…
Macar de-as reusi acum sa summarize ce-am strans pe drum
De cand n-am mai trecut pe-aici… am strans, pe creier, alti pitici,
De data asta doar ai mei. Eiii, nu sunt multi, numai vreo trei.
Si am mai adunat sub freza vreo cinci cuvinte-n japoneza.
Prieteni… am pierdut vreo doi, s-au dus in ierni, s-au facut sloi
Si nu-mi gasesc, in miez de ger, chef de intrat pe messenger.
Acum simt ca doar stau de sase si astept vara cu terase.
Ah, m-am trezit ca dintr-o boala in alta lume virtuala,
Dar cu naravul neschimbat… si astia m-au crezut barbat.
In ciuda tepilor de-arici, m-au agatat vreo opt gagici.
Mi-au trimis inimi sclipitoare si gifuri roz cu aripioare
(A trebuit sa tip pe-alee de zece ori ca sunt femeie)…
Si am mai strans un vraf de carti, dar de citit m-apuc din parti.
N-am invatat inca sa latru, insa-am invins din frici vreo patru
Si am mai asezat pe rafturi, ascunse bine, sapte drafturi.
Au zis la radio ca ploua si c-a trecut ziua de noua.
Brusc, mi-a trecut si mie cheful sa brodez rime pe ghergheful
Cu numere si cu nimicuri. Ma-ntorc la ale mele ticuri.
Pa!

Poezia asta e cea mai frumoasa.

Si e a lui Serban Foarţă, despre caverne, umbre.

El a venit din nou la mine si mi-a cerut să-l las să intre

dar casa mea i-am zis e-o grotă din neolitic: una dintre

el zice că e tocmai ce-i trebuia (ca speolog)

n-am încotro şi-i fac un semn să intre repede-n bârlog

intră şi după ce-mi admiră (la foc) desemnele rupestre

se-ntoarce şi îmi zice nu stau la tine f. mult plec peste

nu-l las să termine ii zic văd după mutra ta că minţi

atunci surâde şi surâsu-i mi-arată că nu are dinţi

ii zic rămâi atunci la mine mă şi gandeam la cineva

cui să-i arăt o născocire de-a mea un soi de cinema

stai zic cu faţa la perete rămâi aşa (’ntre noi e focu)

si-l las să-mi contempleze umbra îl pun apoi să treacă-n locu

meu şi: acelaşi joc o data de doo ori de trei de patru

el a uitat unde se află şi-acum e un idololatru

şi-a cincea oară când îi zic să treacă-n locu meu el drept

la umbra mea se duce nu treci zice la locu tau?

Aştept

să-şi vie-n fire dar degeaba nici el nu ştie ce-i cu dânsu

şi tace tac şi eu deodată pe amandoi ne-apucă plânsu.

Rimmellare

Venisem repede în blogul ăsta al meu în 3m cu gând să mă apuc de scris. Dar wordpressul e greoi astăzi, iar asta, pe lângă netul cel nărăvaş, care îmi dă când mi-e lumea mai dragă pagecannotbedisplayed-uri şi îmi omoară offline-urile, mi-a pus piedică gândului, avântului. Aşa sunt eu, când îmi vine chef de ceva, trebuie să fac ceva-ul în momentul ăla, e un fel de acum ori niciodată. Voiam să scriu despre poeziile care mi-au plăcut cel mai mult prin cărţi. Pe urmă despre poeziile din caietele mele. M-aş fi străduit să folosesc şi diacritice, deci era ditamai elanul. Renul. S-a dus. Rămân doar cele patru rânduri de care mi-am adus aminte în blogul lui Flinstone. Sunt de acum 999 de ani, am exagerat când am spus 1000.

Caiet cu linii, albăstriu şi nou,
Refuzul gri al spartului de ou
De a mai coace geamătul gălbui
În tristul, rozul, blestematul pui.

Culorile se amestecă din nou. Şi seara.

-Te doare, mă?

-Mă doare. Mă doare-n c…ap.

po(e)mul de iarna

po(e)mul de iarna s-a daramat,
a venit … si l-a luat.
vom face altul? pe (b)rau in jos?
unul mai trainic? nu, mai frumos.  
 
                             rudolph elan poe(m)

 

na!

Se facea ca izbitura
Data-n teaca, nu de-a dura,
Era podul dintre specii,
Construit sa treaca melcii.

pai?

Smuls adica din miscare,

Rupt si singur, obosit,

Reusind dintr-o-ncercare

Sa mergi tantos pe cutit.

Ochi inchisi. Inalt calibru.

Maine

e egal cu azi.

Ras nebun in echilibru.

Ce ti-ar folosi sa cazi?

Rebus cu hlizeli urbane

Am gasit un rebus sus, in Laptarie.
L-am ascuns sub carte, l-am bagat in plasa.
Daaar, dezamagire! Cand ajung acasa,
Vad ca nu pot pune pixul pe hartie.
Rebusul acesta – l-am luat degeaba,
Cum degeaba cauti leacuri in cuvinte.
Deja completata, ziua roz te minte
C-ai sa poti spre noapte sa-ti intinzi taraba.
Incerc cu piciorul, golurile-s pline.
Dau sa ridic capul, ma lovesc de masa.
Completatul rebus? Inapoi in plasa.
Si-n loc de careuri, ma rezolv pe mine.