Monthly Archives: Noiembrie 2008

Multumim din inima Patricului

Iata ca dupa ce m-am milogit in blog la Vidal si in ym la April, s-a intamplat minunea: am primit mail de la Patric, cu blogul meu de pe weblog in fisier xml, pe care l-am si importat pe wordpress. Acum pot sa spun si eu ca pe 19 iunie am implinit 3 ani de blog. Multumesc, Patric, multumesc cui a pus o vorba buna.

Incercasem pe cale legala, pe blogul oficial al administratorilor weblog, dar degeaba:

ummagumma …
26.11.08 21:44:00

Tare bine ar fi daca unul din butoanele noi din administrare mi-ar permite sa-mi recuperez insemnarile scrise pe weblog si sa mi le export pe platforma pe care scriu acum, cu tot cu comentarii. Am vazut ca altii au reusit lucrul asta, cu ajutor din partea unor prieteni priceputi in ale bitzilor. Dar daca eu n-am amici de-astia care sa stie cum sa pacaleasca gardienii weblog, sa ma resemnez oare cu gandul ca imi vor ramane insemnarile intemnitate aici?
Echipa de dinainte a fost rigida si tiranica, iar rezultatul se vede: aproape toti bloggerii vechi au migrat spre tari mai calde si mai democratice. Ca dragoste cu sila nu se face si, vorba cantecului, „if you love somebody, set them free!” Activarea optiunii de export ar fi dovada ca s-a schimbat intr-adevar ceva. Ca nah, epoca Ceausescu e deja istorie, suntem liberi sa circulam in Europa, de ce n-am fi liberi si sa circulam si prin blogosfera dupa pofta inimii, cu calabalacul de insemnari dupa noi? 🙂
Astept vesti bune.

blog …
27.11.08 15:11:07

Raspunsuri:
Pentru ummagumma: Regretam, dar nu va putem ajuta (cel putin pentru moment). Nu este vorba despre adaugarea unui simplu buton ci de un script mult mai complex pe care momentan nu avem cum sa-l implementam.
Asa cum a spus si eolithik, exista soft-uri gratuite pe care le puteti folosi pentru a exporta blogul.

Just like that, nu putem, ca asta ar insemna sa muncim. Adica sa muncim la muncaaa? No way. Si nu putem nici sa va explicam ce anume ar trebui sa faceti, ca daca faceti? Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate sau intra cine vrea si iese cine poate. Deci ei n-au putut, in schimb a putut un strain, un om cu care cred ca am facut nu mai mult de un schimb, doua de comentarii prin 2005-2006. Multumesc inca o data.

mi-i de premii mii sau jpeg frummos, cinste cui te-a castigat

Promisele jpeguri de ne-uitat sunt acele poze la care nu se cade sa te uiti, ci doar sa tragi cu coada ochiului. E timpul pentru ele, imaginile regleaza ritmul cuvintelor, sporesc frumusetea iluziei, iar tu, cel care te strecori printre litere si culori, lasi propriile senzatii sa-ti scrie si sa-ti deseneze cercuri, patrate, gandacei.
Saruta-i gandacul de pe deget, scoate-i din par firul de iarba… era o fata pe youtube, am zambit asa, simplu, fara zorzoane.

Mai intai degetul meu amatoristic a decupat o apa. Click! Copacii inversi, oglinda care nu astampara setea, ci dorul de rasfrangere. Wilmaaaa, nu te zgribuli, citeste-nainte:
„când citesc ce scriu întotdeauna
fie zâmbesc
fie dăruiesc lacrimile somnului paranteză dintre un vis şi un altul identic”
deeper-and-deeper1

Apoi degetul aratator a devenit degetul apucator, unindu-se cu cel alaturea mai gros. Nici aici nu se termina setea, doar intamplarea se incheie, dupa care unghia roz cu viclene arabescuri se indeparteaza de verde, iar cana ramane hangiului, s-o umple cu vin pentru strainii care urmeaza.
„muzele sunt farame faguroase de zane
care iti cad in carti, nu in asternut!”
Degetul aratator apucator devine deget rezemator pentru tampla dreapta.

canasideget2

Pe frunza n-o doare vestejirea, moartea ei fosneste sub talpi de excursionist care se opreste sa respire, sa arate cu degetul si sa exclame: ce frumooos!

culori1

De ce iti ascunzi tristetea printre tablouri colorate, fata? o intreb pe Proprietara direct, dupa ce Pictorii mei au adormit. Proprietara isi trece mana prin par (are par frumos, stii?) si zice (sau imi imaginez ca zice, ceea ce e tot aia): pentru ca acum am breton si… si… aveam nevoie sa-mi intre niste culori in ochi. Dau sa mai zic ceva, dar ea ma intrerupe: pitic! urs! cuc! Imi aprind o tigara si tac. Fumeaza si ea, fumul se amesteca, se rasuceste colorat, deseneaza povesti proprii in spatiul ramas intre tablourile altora. Stii? ma intreaba. Ihi, ii raspund. In intuneric, degetele nasc pitici noi, mi se face dor de galben adanc, galben de camp, galben fara mascarici, fara mascari, fara masti. Oare mai suntem posibile, fata, sau ne-a mancat si pe noi circul?za-george

Iar asta-i pentru mine, sa incerc marea de roz iluzor cu degetul, cred ca merit ummpic. palindroman1

Tes/xtul (pisico)logic

Iar gandul era:

auzi, se lasa seara, umbli nauc
prin parcuri cu nimicuri asezate in
forma de banci verzi pe care
se lafaie orele reptile, deja poate
sa fie foarte tarziu, iti misuna
sub talpi vietatile zilei care pleaca.

– de ce asezi cuvintele cate sase?
– pentru ca al saptelea cuvant ar
fi ca o duminica, la sapte
oamenii se odihnesc, nu mai alearga,
se odihnesc tristi, iar playlist-ul tipa:
tell my why I don’t like Mondays!
vezi, sunt sapte, ca o amenintare.

nu, nu, gandul nu era asta. gandul era: esti liber, esti singur, dar liber.
pe urma vine omul nou si zice: hai sa fim impreuna, esti liber, dar singur!
asa iti rastalmaceste senzatiile, care inca nu-s ganduri.
dar vai, ce gol esti, liberule, singurule, ia sa te umplu!
te duci cu omul nou pe alei si inghiti praful, inghiti povestile, inghiti pietrele caldaramului.
mai poti? mmmm, iti misti greu piciorul, cum dracu zburai acum 10 minute, cum?
hai, vii? te intreaba omul nou si nu poti sa-l refuzi, intre timp ti-a devenit prieten, iubit, ceva drag.
te tarasti, oftezi cu mmmm, iar el crede ca sunt sunete de placere, e mandru.
pielea ta nu se asorteaza cu lumea mea, declama, si-ti face cadou o palarie mov, un fular turcoaz.
esti inca prea tu, esti inca prea tu, nu e bine, nu e bine,
uite, am eu niste autocolante multicolore, iti zice, si zambeste atat de frumos, incat nu te induri sa spui nu, multumesc.
a ce mirosi? te intreaba colega de serviciu.
a lipici de etichete, ii raspunzi.
respiri din ce in ce mai greu, etichetele te string, dar nu-i nimic, ti se spune, te vei obisnui cu ele, iar daca vei incerca sa le smulgi, le vei duce dorul.
fara indoiala, esti un dobitoc sadea, iti spune intr-o seara un vecin.
de parca tu n-ai avea etichetele tale, te smiorcai, dar in noaptea care urmeaza visezi ca zbori si-ti amintesti ca era o vreme cand iti deschideai bratele si fugeai impotriva vantului, razand bezmetic.
erai singur, dar liber. erai liber, dar singur. erai…
dimineata iti dezlipesti prima eticheta, o citesti: „ICRE!” cah, nu ti-au placut niciodata.
la pranz, harshti! dispare si cea pe care scrie „muzica electronica”, apoi cea cu „perdelute roz”,
pana seara s-au dus aproape toate, doar una a ramas. e acolo, deasupra nasului, peste cel de-al treilea ochi, tragi de un colt si te ustura. te bate gandul ca macar pe asta ai putea-o pastra ca amintire. doua pietre ti se intorc din stomac, le vomiti regeste, fara pic de vinovatie, apoi iti smulgi eticheta din frunte si o citesti: „pula!”

fostul om nou lesina spectaculos si dezamagit. cei din public se impart in doua tabere si se iau la bataie. in incapere navaleste parfum de absenta, iesi. pe alei e din nou racoare si usor si luni.
cuvintele se regrupeaza cate sase.
duminica e departe, mai e timp
sa fii putin liber, putin singur,
putin dezlanat, putin nauc, putin gol.

apare omul nou, altul, acelasi, cineva.
nu ma imbraca, nu ma imbraca,
nici eu nu voi incerca niciodata
sa te incalt, descultule, hai, vii?
sa fim putin doi, sa fim
putin goi, hai, vii? hai, vii?

si nici nu-ti dai seama cand i-ai bagat celuilalt pe gat primul bolovan. pare fericit.

Pom de iarna am sa te fac

funny-pictures-cat-will-kill-you-for-dressing-him-up

    Later edit

De fapt, dragii miei, poza asta a fost publicata din greseala, am vrut s-o salvez ca draft si sa-i adaug text mai tarzior, dar am apasat pe publish in loc de save. Asa ca… daca tot am comis fapta (din ciclul “unde-i volanul??!), hai s-o transformam in ghicitoare literara interactiva. CARE AR FI FOST MESAJUL TEXTULUI INSOTITOR? Castigatorii vor primi jpeg-uri de neuitat!

Salitos, izmene, Magritte

Izmenele nu-s pe calator, ci intinse undeva, langa bloc, in fata geamului tiganului de la parter, cel care a omorat miseleste vita de vie.
– Daca tot ai scris despre vita de vie, scrie si despre izmene, imi spune G., privind pe geamul masinii care traverseaza noaptea.
O saptamana mai tarziu, e ziua lui Magritte, vuieste Google-ul. Nimic nu-i intamplator, click, face mouse-ul, iata fotografiile din care mi-am inventat stari alaturi de pictori de ceara si pictori vii. Celor vii nu le luceste fata, doar ochii le sclipesc.
Calatorul are chip de femeie araba si bea Salitos cu paiul. Izmenele calatorului sunt povestile de care se dezbraca pe rand si pe care le atarna pe foi. Calatorului ii sade bine cu stradutele.

Psihologului ii sade bine cu intrebarile.
– Va e frica de intuneric?
– Va uitati sub pat inainte de culcare?
– Lasati pe maine ce puteti face azi?
– Ati simtit impulsul de a va arunca de la etaj?
Oamenii raspund serios la intrebari, calatorul zice: stati asa, drumurile astea se bifurca si voi nu vedeti, orbilor. O alta voce striga: nu, nu, ei VAD drumul lor, daca-i tragi spre tine vor cadea in gol, pentru ei nu exista balustrada asta, pisico.
Iar Sabato: Spunem: pisicile sînt independente, aristocratice, trădătoare şi necredincioase; dar, de fapt, toate aceste concepte au o valoare relativă, odată ce aplicăm concepte şi judecăţi de valoare omeneşti la nişte fiinţe care nu pot fi măsurate cu noi; asta tot aşa cum oamenilor le este imposibil să-şi închipuie zei care să nu aibă anumite caracteristici omeneşti, chiar şi pînă la elementul grotesc sau la faptul că zeii greci îşi puneau coarne.

Cand eram mica, eram sigura ca Tovarasul Nicolae Ceausescu nu face caca. Si ca iubitul meu trebuie sa fie un zeu. Intre timp, am aflat adevarul despre Tovarasul Nicolae Ceausescu, dar iubitul meu trebuie inca sa fie un zeu. Daca nu poate singur, il ajut putin.

De fricile mele nu s-a apropiat nicio intrebare din lista.
– Ti-e frica de intuneric?
Intinsa pe cearsaf, in intuneric, Zenobia a inceput sa deseneze.
– Te uiti sub pat inainte de culcare?
Numele ei era Maria si il astepta rabdatoare.
– Lasi pe maine ce poti face azi?
– Da.
– Ai simtit impulsul de a te arunca de la etaj?
Welcome to the Monkey House!

Cum dracu a ajuns o fata cu solduri ca ale tale sa vanda moarte?

Mai am vreo 3 ore pentru dormit, in noaptea de afara alte izmene flutura albicios. Ceci n’est pas une pipe, totusi.

likes and dislikes

O leapsa intarziata (luata de la Vasgar, later edit, da!):

Imi place/plac: pisicile, sa dansez, perna rece, stradutele pietruite, cuvantul „caldaram”, oamenii cu care pot sa bat campii fara sa ne spunem secrete, rockul progresiv, punk-ul, alternative rock, postmodernismul american, jocurile pe computer de tip quest, folk-ul clasic, obrazul LUI tepos, copiii, jazzul live, sa merg pe jos, Flacara rebus, sa fac emisiuni egoiste la radio, filmele asiatice, sa scriu noaptea, mirosul cafelei de dimineata, parfumurile acrisoare, camasile in carouri, aurul alb, sa gatesc, Craciunul, sa cant colinde, pepenele, porumbul fiert, salata de vinete, sutienele, sa primesc cadouri, sa fac cadouri, sa stau la povesti lungi prin restaurante si cafenele cu cine mi-e drag, plimbatul prin ploaie, norii, iarba, Pepsi Max, hazul de necaz, buzele lui David Gilmour, folderul meu de „absolut minunate”, sa mi se faca fotografii, sa fotografiez de foarte aproape sau de foarte departe, sa citesc bloguri, oamenii care zambesc dimineata, barbatii-copii, sa inot, sa fac dusuri lungi, sa nu fac nimic sambata, sa mananc fara furculita si cutit (ce urat!), Praga, luna iunie, fructele de mare, bakerolls, colectia mea de filme, florile de camp, combinatia rosu-verde si albastru-verde, mirosul de lipici, sa razuiesc cu unghiile etichetele de pe sticlele de bere, creta colorata, salatele, baschetii, ochelaristii, fotoliile adanci, Bogdaneii, Serbanii, Andreii, sa pun pariuri cu prietenii (si sa le castig), sa fug in lume cu Almanahe, sa cresc omuleti, sa descopar ca oamenii care mi s-au parut misto la inceput sunt chiar misto, sa citesc in camere de hotel, sa desenez inimi pe oglinda aburita din baie, sa fac schimb, masajul, sa adorm la film frumos in brate bune, sa defrisez, batranii care se tin de mana, prajiturile mamei, timizii, expozitiile de pictura, pictorii.

Nu-mi place/plac:
filmele cu vampiri, condusul masinii, vinul, muzica house, nuntile, trezitul devreme (cu ceas care suna… brrr!), oamenii care ma trag de limba, luna noiembrie, urcatul, stirile, vedetele pro tv, vedetismele in general, bloggerii care nu raspund la comentarii, barbatii cu cravata, barbatii cu picioare scurte, cainii balosi crescuti in apartamente de bloc, parfumurile dulci si ostentative, imbracamintea si incaltamintea cu sclipici, pantofii ascutiti (mai ales la barbati), ca trebuie sa fac curat dupa ce gatesc, calcatul rufelor, Revelionul, sa fac plaja, chilotii cu volanase de dantela, claxonatul, sa mi se ceara explicatii, blogurile cu counterul acela la vedere, sa ma duc la culcare, pantofii lui Mihai Albu, florile rupte, vocile subtiri, Zoso, ca nu mai am unde sa pun cartile, oamenii care se uita la ceas, sa merg pe carari batatorite de altii, dependentii, disperatii, vecinii de la parter, nehotaratii, campaniile electorale, intelectualii Google, pijamalele cu dungi, femeile-barbate, oamenii care te ating atunci cand iti vorbesc.

Mandra corabia, lenes jurnalul

Spiritul Craciunului e grabit anul acesta, ziua mi-a inceput cu joy to the world, a continuat cu auld lang syne, in doua ore ajung la jingle bell rock. Intre timpi, vad ca si altii… (jUngle bell rock)

Mie imi vine sa scriu dimineata de tot sau noaptea de tot. Dar dimineata, oricat m-as stradui, nu pot conduce fara maini si fara ochi, iar noaptea imi traiesc scrisul elucubrant atat de intens, incat ma si mir ca nu se depune singur intr-un folder anume. Cand am timp, nu mai am chef.  Oricum, la lumina zilei nici nu-ti mai vine sa inchizi ochii si sa lasi dicteul automat sa te bantuie cu violenta blanda cu care isi iubea Svevo Bandini nevasta. Svevo Bandini e din cartea verde, am ajuns iute la pagina 41, apoi am zabovit vreo trei zile intre 42 si 45, o luam mereu de la capat si adormeam. Cateodata ma enerveaza cumplit acest cititor sisifian pe care-l surprind inauntru-ne, nepasator fata de celelalte fiinte mici care se agita pe acolo, isi cara paginile in spate si le arunca de sus, fal-fal, traseul se infunda in cosul pieptului! Atunci eu bineinteles ca zic ca vai, uite, am palpitatii, sau o fi hernie hiatala, bila lenesa, colon iritabil? Cititorul sisifian face o plecaciune in fata nedumeririlor mele, apoi isi da drumul pe tobogan, isi aduna foile si incepe din nou sa se catere pana cand mie ori imi vine sa vomit existential, ori mi se face nespus de somn, atat de somn, incat nici macar crantanitul de bakerolls nu ma mai tine in viata.

Si acum uite ca m-am tuns un pic, Roxana mi-a facut cararea pe stanga, ceea ce imi fragmenteaza gestul mecanic cu care imi dau parul din ochi: degetele se fac grebla in dreapta, dar constientul cel cochet striga: nuuu, maaaa, ca ma ciufulesti! E si asta o problema importanta in viata unei femei, sa mai pomenesc oare de necazul cu unghia importanta care a facut intr-o zi poc?

Draperiile imi apara transparentele, parca n-ai sti.  Alaltaieri m-am inecat cu un sambure de maslina. Pana la urma l-am inghitit, acum astept sa-mi creasca in burta ramura pacii, cu tot cu porumbel. Fal-fal, iti dai seama ce bolnava ma voi crede atunci? (Porumbelule, porumbelule, sa nu-mi ciugulesti omuletii din cosul pieptului!)

I’m in the mood for beautiful, anyway.


Everybody knows we live in a world
Where they give bad names to beautiful things.

Are you wild enough to remain beautiful?