Tag Archives: deget

Leapsa de lins (pe degete)

De la Mack

Am descoperit o trupa noua si minunata, mi-e inca pofta de ea, nu m-am saturat. Gazpacho – poti sa gusti, sunt patru piese intregi in playlistul de pe pagina lastfm, ei? Imi era dor de pofta asta muzicala, de care, iata, sunt in stare iarasi. Pohta ce-am pohtit pe vremea hibernarii, cand devenisem pojghita de gheata, alunecam pe mine si nu ma durea nimic.

Stradute, caldaram, aerul moale (azi l-am simtit din nou, e aerul acela prin care mergi usor, e rece, dar nu ti-e frig). Pofta asta e greu de astamparat, sunt o nesatula.

Obrazul cu tepi, obrazul nervos, care se imblanzeste.
Obrazul fin, cuminte, care se revolta.
Contraste.

Fiori in varful degetelor, nu te induri sa-i lingi, ii lasi sa intre in epiderma ca o crema, in portii mici.
I took a ride on your fingertips, heaven high with a thrill of it…

Trupuri facute una cu dealul, iarba inalta, voci incete care spun povesti, umeri care se ating de ras.

Nisipul rece, noaptea calda, sangria. Un sal rosu care potoleste genunchii.

Intunericul neintrerupt de ceas care suna si te trimite la oameni care rad la alte glume. Nopti cu filme, cu scris, cu muzici. Dimineti care incep la pranz.

Si dupa aceea mancam. Gazpacho, supa rece, ca sa fie textul rotund.

……..

Ai leapsa!

Gummo

Uneori cotrobai in profiluri, atunci mi-e lene sa citesc, butonez compulsiv, dar cu folos, uneori. Am scris o fraza rotunda ca o bila de gumma, asa imi e si starea, un rotund, o rostogolire. Dar vine degetul celui de sus si apasa bila, nu se sparge, pentru ca-i de gumma, am zis, doar se opreste. Ding sau buzz sau un neaos pleosc. Ochii vad literele, inima cere cuvintele, degetul mare de sus impinge degetul meu mic catre propriul click. Da, cu degetul mic intru in preferintele linkuite ale oamenilor, e ca un mers pe varfuri respectuos. Cu aratatorul ma aventurez doar cand e vorba de propriile defrisari, iar cu cel gros si opozabil ma pun impotriva trecerii, imortalizez. Pot fi o im(p)ortaliZee daca am (a)vantul prielnic, dar deocamdata sunt doar o bila lenesa, apasata pe crestet in dreptul unui profil unde literele formeaza nume de filme preferate. De obicei le stiu, ii stiu. Filmele, cartile, oamenii, muzica. Noul trece spre creier prin piele, ea se bucura ori se revolta inaintea mea. Epiderma pre-simte. Gummo. Are doar 5.3 pe imdb, dar probabil ca eu ii voi da mai mult. Pentru ca, fara sa stiu nimic despre el, cred ca seamana cu zilele mele de sambata: o pierdere de timp multiplan, un oximoron, o stare plimbareata, contemplare in intamplare.

(Baga-mi-as degetul mic in linkul tau.)

Acest neinfrant, acest redundant

– De ce fierbe degetul in mamaliga?
– …

(acest deget al nostru, prin multe razboaie trecut, e un supravietuitor. a fiert in supa de curcan si s-a basicat, dar nu s-a dat batut, s-a impiedicat in umar de om pasnic si s-a facut enorm-vinetiu, dar nu s-a frant. s-a dat peste cap in hipermarket, ciocnindu-se de raftul cu ponei, si tot n-a facut poc de-adevaratelea. ieri s-a deghizat in deget gospodin si era sa se inece in ceaunul cu mamaliga, iar acum uite-l ca se imbatoseaza deasupra tastaturii. e putin umflat, dar eu cred ca doar se da mare. bine ca nu i s-a rupt si unghia, necazul asta l-a preluat prietenul din mijloc, mai inalt, mai tupeist si mai puternic, pentru cel mic ar fi fost totusi prea mult; daca n-ar fi avut unghia intreaga, ceaunul i-ar fi pus capac. iar eu n-as mai fi avut lumea la degetul mic, ci mamaliga.)

mi-i de premii mii sau jpeg frummos, cinste cui te-a castigat

Promisele jpeguri de ne-uitat sunt acele poze la care nu se cade sa te uiti, ci doar sa tragi cu coada ochiului. E timpul pentru ele, imaginile regleaza ritmul cuvintelor, sporesc frumusetea iluziei, iar tu, cel care te strecori printre litere si culori, lasi propriile senzatii sa-ti scrie si sa-ti deseneze cercuri, patrate, gandacei.
Saruta-i gandacul de pe deget, scoate-i din par firul de iarba… era o fata pe youtube, am zambit asa, simplu, fara zorzoane.

Mai intai degetul meu amatoristic a decupat o apa. Click! Copacii inversi, oglinda care nu astampara setea, ci dorul de rasfrangere. Wilmaaaa, nu te zgribuli, citeste-nainte:
„când citesc ce scriu întotdeauna
fie zâmbesc
fie dăruiesc lacrimile somnului paranteză dintre un vis şi un altul identic”
deeper-and-deeper1

Apoi degetul aratator a devenit degetul apucator, unindu-se cu cel alaturea mai gros. Nici aici nu se termina setea, doar intamplarea se incheie, dupa care unghia roz cu viclene arabescuri se indeparteaza de verde, iar cana ramane hangiului, s-o umple cu vin pentru strainii care urmeaza.
„muzele sunt farame faguroase de zane
care iti cad in carti, nu in asternut!”
Degetul aratator apucator devine deget rezemator pentru tampla dreapta.

canasideget2

Pe frunza n-o doare vestejirea, moartea ei fosneste sub talpi de excursionist care se opreste sa respire, sa arate cu degetul si sa exclame: ce frumooos!

culori1

De ce iti ascunzi tristetea printre tablouri colorate, fata? o intreb pe Proprietara direct, dupa ce Pictorii mei au adormit. Proprietara isi trece mana prin par (are par frumos, stii?) si zice (sau imi imaginez ca zice, ceea ce e tot aia): pentru ca acum am breton si… si… aveam nevoie sa-mi intre niste culori in ochi. Dau sa mai zic ceva, dar ea ma intrerupe: pitic! urs! cuc! Imi aprind o tigara si tac. Fumeaza si ea, fumul se amesteca, se rasuceste colorat, deseneaza povesti proprii in spatiul ramas intre tablourile altora. Stii? ma intreaba. Ihi, ii raspund. In intuneric, degetele nasc pitici noi, mi se face dor de galben adanc, galben de camp, galben fara mascarici, fara mascari, fara masti. Oare mai suntem posibile, fata, sau ne-a mancat si pe noi circul?za-george

Iar asta-i pentru mine, sa incerc marea de roz iluzor cu degetul, cred ca merit ummpic. palindroman1

Chestii tehnice, o leapsa, oligarhi si un deget umflat

Weblogul mi-a facut pocinogul. Dupa ce cateva luni nu trimite notificari la insemnari noi, dintr-o data, cand imi vine si mie ideea sa schimb niste tag-uri, pac! Se apuca de nebun sa-mi anunte abonatii: insemnare noua in blogul ummagumma, insemnare noua in bl… de peste 30 de ori, how sweet! Mi-ar fi convenit mie sa pot scrie insemnare noua pentru acum un an, iar ea sa exprime realitatea schimbata dupa bunul meu plac, dar pentru asta as fi avut nevoie de inelul Arabelei, pe care, oricat l-am cautat, nu l-am gasit printre pietrele caldaramului praghez. Inelele mele din dotare nu fac vraji cand le invart pe degete, ba chiar pe unul dintre ele nu l-am mai putut invarti deloc, pentru ca am mancat sarat si mi s-a umflat degetul in asa hal, incat as fi aruncat cat colo inelul ala care ma strangea, daca as fi putut sa-l scot. Asa ca acum, in loc de sarat, ma desfat cu acru. Helasul lui Perma-frustul e in pericol, dar trebuie sa ma desumflu, e spre binele blogosferei, ce dra…
 
Asa. Deci daca n-am inel, am pestisor, ca tocmai ce m-am uitat pe Technorati si am vazut ca Alma m-a taguit acum ceva vreme, cand eram eu cu capul in nori la propriu. Apropo, Poesisa asta m-a speriat noaptea trecuta, cand a zis ca va muri in curand de cancer, brrrrrrr! Pai io-s paranoica, fata, si credula pe deasupra, ca sa nu mai spun ca ma panichez la comanda, asa ca nervii mei nu-s jucaria perfecta. Noroc ca serviciul meu incepea azi la 11, ca daca trebuia sa semnez condica la 8, te spammuiam intentionat.
 
Inainte de a ma achita de obligatie, trebuie sa mai spun ca leapsa asta cu Pestisoul de aur e ca blestemul lu’ Sfantu’ Anton. Daca imi zici ca am dreptul la trei dorinte, eu chiar cred ca ele se vor implini, doar ca ma blochez si nu-mi mai vine nimic in cap. Sau imi vin numai porcarele si ma fac de ras in fata Pestisorului. Odata gandite, ele devin deja dorinte exprimate si… ce ma fac? Creierul meu scoate porumbelul, mie mi se consuma dorintele si p’orma ciuciu alte oportunitati de vise come true moca.
Par examplu: singura dorinta care ma bantuie in secunda asta e ca as vrea sa vad un concert cu baietii astia de la Flaming Lips:
 
Pe urma, tzac-tzac, mintea imi zboara la piramidele din Mexic. Intr-o zi ma voi da cu piramidele si-l voi calari pe Quetzalcoatl, daaaa! Ups! Mi-am mai consumat o dorinta. Pentru a treia, rog Universul conspirator sa nu mi-l aduca in fata neuronului pe Basescu, Bombonel sau Vadim, ca imediat purced la dorinte cu oligarhi si alte napaste.
 
By the way, ce, crede cineva ca io nu fac politica? Ba bine ca nu. Uite mostra de messengereala: 
 
Umma: cu ocazia basescului suspendat m-am mai uitat si eu la tv
T: si io si io
T: e treaba f. putreda, ca-n 2004
Umma: am vazut-o aseara pe aia, aia cu mainile in sold, cum o cheama?
Umma: labe unuteve
T: care aia cu mainile-n sold? cristoiu?
Umma: nu, ca are si tzatze
Umma: de fapt si cristoiul are, dar mai lasate
Umma: aia cu gusha
Umma: cu tzatze si cosmin gusha
T: lavinia shandru
Umma: daaaaa, aia
T: e destul de aratoasa pentru o politicianca
Umma: pai da, dar nu tace
T: pacat ca-i isterica si proasta
Umma: n-are simtul masurii si al ridicolului
T: catzea
T: da cel mai tare ma enerveaza tot talkshowurile a la antena, cu cristoi si rosca-stanescu si mustaciosul ala isteric
T: stan
Umma: pe ala nu-l stiu
T: un bou de scrie si la jurnalul
Umma: atunci, daca-l vad, is de parere ca sa ma enerveze si pe mine!
T: azi n-a mai aparut editorialul lui cartarescu in jurnalul, l-or fi dat afara oligarhii
Umma: adica asta-i ziarist?
T: asa il prezinta astia la emisiuni 😦  
Umma: dupa ce ca-i mustacios, il mai ia si pe Mantuitor de-o aripa si-l flutura cu subiectivism extrem pe sub nasul cetitorilor
Umma: dupa moaca, are voce pitigaiata
T: are si si-o mai putigaieste special la emisiuni ca sa faca pe smecherul
T: cand citeaza din basescu
Umma: oare mustaciosii se plac intre ei? or fi toleranti unul cu altul?
T: mie nu-mi plac nici intre ei, nici separat
T: dar asta si cu mustacioasa de nevasta-sa s-or placea
Umma: cred ca-si lasa mustata ca sa nu li se vada parul din nas, altfel nu-mi explic
 
Deci nu, a treia dorinta nu-i nici cu politica, nici cu mustaciosi. O las pentru mai tarziu, sper ca nu se transforma si Pestisorul asta in Melc. Dar poate ca si Melcii indeplinesc dorinte.
 
Taguiesc pe Antimonius, pe Oama si pe Bebitzu. Nu ma injurati, rogu-va, mai mult decat m-or fi injurat astazi abonatii. Acum oricum n-o sa mai creada nimeni ca e insemnare noua pe bune.
 

De colorat

Cand visez, visez in culori, dar nu cred ca e semn. E doar colorat si atat. Uneori, visurile au mai multe culori decat exista in lumea pe care o numim doar printr-o conventie realitate. Acum inca dorm. Si ma uit la tine asa, printre respiratii egale. Ma uit la tine si vad roz. Mi se moleseste sistemul imunitar si o raza de soare trece de bariera jaluzelelor si mi se asaza pe pleoapa stanga. Acolo durea pana mai ieri. Ma sterg cu maneca, e durerea mea la urma urmei, de ce sa mi-o vindece? Asadar tu acum, pentru mine, esti roz. In ce culori ma vezi tu nu voi sti niciodata pentru ca habar n-am cu ce ochi ma vezi. Cu ochii aia mijiti complice si prietenos ori cu cei mari si mincinosi? Cu cei grijulii sau cu cei indiferenti? Cu cei buni si blanzi sau cu cei cu fulgere ucigatoare? Cu ochii cu rosu-n obraji, luminosi si indragostiti sau cu cei striviti de ura? Cum? Ochii nu mint? Dar poate-l mint pe cel care se uita cu ei. Ma apropii de rozul care esti, intind mana, normal, pentru ca niciodata nu ma pot abtine sa nu ating ce-mi place. In jurul degetului meu aratator rasare un vartej de verde. Si-mi dau seama ca si degetul e mincinos, zicea ca vrea sa mangaie, nu sa acuze. Un abur fugar imi atrage insa deodata atentia. Il urmaresc cu privirea si uit de tine si plec din tine. Alt crestet roz asteapta cuminte o aura tasnita dintr-un deget.