Monthly Archives: August 2006

Rebus cu hlizeli urbane

Am gasit un rebus sus, in Laptarie.
L-am ascuns sub carte, l-am bagat in plasa.
Daaar, dezamagire! Cand ajung acasa,
Vad ca nu pot pune pixul pe hartie.
Rebusul acesta – l-am luat degeaba,
Cum degeaba cauti leacuri in cuvinte.
Deja completata, ziua roz te minte
C-ai sa poti spre noapte sa-ti intinzi taraba.
Incerc cu piciorul, golurile-s pline.
Dau sa ridic capul, ma lovesc de masa.
Completatul rebus? Inapoi in plasa.
Si-n loc de careuri, ma rezolv pe mine.
 
Anunțuri

Fetele mele

Cum canta ele de frumos si ma fac pe mine sa nu-mi para asa de rau ca ma doare capul. Une e Jewel si a scos in 2006 un album numit "Goodbye Alice In Wonderland" – cel mai elaborat, cel mai artistic si mai puternic dintre albumele ei de pana acum.
 
Goodbye Alice in Wonderland is the story of my life and is the most autobiographical album I have made since Pieces of You…By the end of the 13th song, if you have listened closely, you will have heard the story of the sirens song that seduced me, of a path I both followed and led, of bizarre twists and turns that opened my eyes, forcing me to find solutions so that discovering the truth would not lead to a loss of hope."
 
Cea de-a doua e scotianca Sandi Thom, artist neo-folk-rock. A implinit 25 de ani pe 11 august, e frumusica foc si e in playlistul meu in high rotation cu I Wish I Was a Punk Rocker (With Flowers in My Hair), single-ul ei de debut din 2005, care a aparut in 2006 pe LP-ul  Smile… It Confuses People. Si cata dreptate are! 🙂
 
Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair
In ’77 and ’69 revolution was in the air
I was born too late into a world that doesn’t care
Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair

When the head of state didn’t play guitar
Not everybody drove a car
When music really mattered and when radio was king
When accountants didn’t have control
And the media couldn’t buy your soul
And computers were still scary and we didn’t know everything

When pop stars still remained a myth
And ignorance could still be bliss
And when god saved the queen she turned a whiter shade of pale
My mom and dad were in their teens
And anarchy was still a dream
And the only way to stay in touch was a letter in the mail

When record shops were still on top
And vinyl was all that they stocked
And the super info highway was still drifting out in space
Kids were wearing hand me downs
And playing games meant kick arounds
And footballers still had long hair and dirt across their face

I was born too late into a world that doesn’t care
Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair


Cea de-a treia e nebuna de Peaches, pe numele adevarat Merrill Nisker, o canadianca vulgara si controversata. Bineinteles ca ascult tot un album din 2006, Impeach My Bush. Chiar acum  imi canta un canticel care se cheama Two Guys for Every Girl. Pudibonzii sa nu asculte versurile! 🙂 

Am citit

Am citit in blog la luciat ca azi e ziua bloggerilor, prilej cu care ar fi frumos din partea noastra sa recomandam cetitorilor, care, nu-i asa, ne cetesc, cinci bloguri noi, necunoscute, dar interesante. Chiar cinci n-am, nici necunoscute nu prea am. Sau noi. N-avem! Dar am eu unul pe unde mai merg in vizita uneori, cand n-am chef sa stau pe cel pe care eu insami il colorez cu vorbe sau cand nu-mi vine sa mai dau buzna in confesiuni intime. http://dragos.roua.ro  Ieri am gasit un comentariu amuzant, despre un scriitor drag mie. Zice asa:
 
Dragos Roua Says:
August 29th, 2006 at 9:31 pm
 asta cu jointuri cu dublu sens e gen Sherban Foartza (putina lume stie de pilda ca Sherban Foartza, un mare poet roman, e si autorul versurilor de la Phoenix, printre altele)… imi amintesc o sedinta de autografe a lui Foartza, care se purta mai mult ushor abtziguit, ca sa zic asha, in care o domnisoara i-a intins poza ei, cerindu-i sa puna autograful, daca se poate: “Pe verso!”. Foartza s-a uitat la ea shagalnic: “Perverso!”…
 
Foartzian raspuns, e adevarat. Dar m-a pus pe ganduri partea cu "putina lume stie" – chiar asa de putina sa fie?
 
Not very late edit: un blog relativ nou, de prin iunie, este http://infatue.weblog.ro/ – o ciudatenie fix pe gustul meu.

scris mai mic

Iar si iar si iar. That’s for it, rostit repede, se aude ca un let’s sforrait. Auzi mereu ori ce vrei sa auzi, ori ce n-ai mai vrea sa auzi niciodata. Si cu vazutul e la fel. Si cu tot. Nu-mi place sa dorm (oare am mai spus-o? de cate ori?) si rezist cu incapatanare pernei impinse in barbie. Luni sedinta, marti sedinta, miercuri sedinta, iar si iar si iar cu capul inainte in apa tulbure, capul meu o limpezeste, iar cand e limpede de tot, plec sa ma odihnesc indelung. Doar ca nimeresc in alta apa tulbure. Si tot asa. Si niciodata nu-mi vine ideea sa fac un bridge over troubled waters – nu-mi place sa dorm si nu-mi place sa merg pe pod. Multul intotdeauna devine prea mult, pe urma, in loc sa devina mai intai putin si apoi prea putin, devine brusc deloc. Putinul inseamna confort, ar putea ca putinul sa insemne de fapt binele.
Like a bridge over troubled water
I will lay me down
.
Iarsiiarsiiar.
Am jucarie noua. Peaches. I’d rather fuck who I want than kill who I am told to! Sunt in zona punk, am mai fost pe aici. Si Towers of London. Si The Thermals.
Un cantec vesel sa cantam.

micul print a murit?

Noaptea te vei uita pe cer la stele, pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul. Fiindca eu voi locui pe una dintre ele, fiindca pe una dintre ele voi rade, iar pentru tine va fi ca si cand ar rade toate stelele. Tu singur vei avea, numai tu, stele care stiu sa radă!
 

Iar dupa ce-ti va fi trecut durerea (durerea intotdeauna trece), vei fi fericit ca m-ai cunoscut. Vom fi de-a pururi prieteni. Iti va fi dor să radem impreuna. Si vei deschide uneori fereastra, asa, numai de drag… Iar prietenii tai se vor mira, vazandu-te că razi de cate ori te uiti pe cer. Atunci tu le vei spune: "Da, intotdeauna stelele ma fac sa rad."  Iar ei te vor crede nebun. Va insemna că ti-am jucat un renghi grozav…

„cu dorul de duca ce te apuca suprimi constiinta si dor de fiinta”

Aici nu-mi mai sunt necesara si totusi parca as mai ramane. Am adormit si am visat ca a murit tata, as fi spus ca i-a murit moartea, daca el ar mai trai. In vis, din nou revolta, disperarea, apoi din nou gasirea motivelor pentru care e mai bine asa. In final, resemnarea, obisnuinta. Si in vis. M-a trezit o alarma menita sa trezeasca pe altcineva. M-am dat jos din pat, am coborat treptele si mi-am dat seama ca vuietul nu era din cosmarul meu, ci era doar provocat de o usa deschisa, un geam deschis si mult curent. Se zbat jaluzelele ca pleoapele. O avea si vremea de afara o cadere de calciu. Si iar am deschis calculatorul si am venit in locul asta, unde ne mai spunem unul altuia ce-avem pe sufletul nostru virtual.
 
Mai tii minte cand te-am muscat de deget? Nu continea conservanti.
 
Si ma intreb si io, la naiba,
– de ce am ochelari, daca nu-i port decat cand n-am nevoie de ei sau ca sa-mi tina parul, iar cand ii port, ma uit pe deasupra lor,
– de ce l-am chemat pe domnul cu taxiul sa-mi aduca tigari, ca uite, iar fumez si ma doare capul,
– de ce nu pot sa spun cuvintele alea cu f si p decat cand injur din tot sufletul, la volan,
– de ce nu duc acvariul broastei in alta camera, daca stiu ca-mi face rau si nu pot sa respir,
– de ce am trei pereti de carti in jur, daca tot nu mai pot sa citesc nimic nou si le recitesc tot pe cele vechi,
– de ce… lasa, ca-mi mai amitesc eu ce ma intreb.
 
Si acum ia sa ma dau de trei ori peste cap si sa ma transform in cineva care scrie intr-o fereastra prin care sa te strecori pana in mare cat inima mea.
Fa-ma sa rad si am sa te iubesc. Fa-ma sa plang si-mi va fi dor de tine. Fa-ma sa fiu ceea ce nu-i omenesc sa fiu si am sa te invat sa-ti mananci unghiile, sa pleci in aventura, sa-ti afli neomenescul. Fa-ma libera si-ti voi fi supusa. Imblanzeste-ma si te voi musca de suflet. Aminteste-mi-te, aminteste-mi-ma si voi uita pana si sa pasesc. Pe drumul catre tine sunt multi eu diferiti, dar toti adevarati.
 
– Si dupa ce plec, ce-ai sa faci?
– Un referat. Apoi cariera.
– Ole!
– Oh, yeah!

Adorm si am si coloana sonora

as vrea sa faci pentru mine asa:
sa ne uitam la un film care imi place numai mie,
la care sa adorm tinandu-te de mana,
pe urma sa ma trezesc, iar tu
sa-mi spui cum s-a terminat.
si as mai vrea sa stam
pe un deal.
sa fie vara si racoare
placuta – nu ca-i frumos cuvantul asta? – ,
si sa ne uitam la nori, sa ma enervez ca tu
nu vezi un cal, ci un fotbalist,
apoi
la stele, dar mai putin, ca astea sunt cam la fel.
si tocmai pentru ca mi s-ar inchide ochii,
te-as ruga, cu glasul ceva mai somnoros,
sa-mi citesti ceva, iar tu
ai incepe sa-mi povestesti despre cainele pe care nu-l stiu
si despre surorile tale, despre fratele lor
si despre ce voia sa se faca atunci cand va fi mare
si despre ce-a visat in ultimii cinci ani.
n-as vrea
sa te intrerup decat daca devii prea serios sau daca
iti amintesti de ceva urat.
si as mai putea
sa-ti spun si tie povestea pe care i-am spus-o Ioanei
in timp ce curatam cartofi..
era, bineinteles, o poveste despre un cartof
si despre o cartita oarba,
de care cartoful, plantat din greseala intre rosii, s-a indragostit.
dar mai intai iubise o rosie, adica inainte de cartita,
si rosia facuse fleosc,
de ajunsese el, cartoful, sa creada ca n-are voie sa iubeasca, pentru ca distruge
tot ce indrazneste sa indrageasca,
apoi
cand a aparut cartita cea oarba si
l-a rontait pana a mai ramas doar un coltisor din el,
a mai invatat o lectie:
ca binele asa e el, doare.
si s-a lasat iubit in felul asta, orbeste,
stiind ca love is as blind
as a mole.
asa.
ti-as spune inventia asta,
te-as lasa s-o completezi
si
i-am cauta impreuna un final fericit
ca-n povestile alea cretine si misto.
pe urma
am incaleca pe-o sa,
iar daca n-am muri, ne-am mai iubi si maine.