Din ce este si din ce ar fi putut fi alcatuita noaptea

Cand m-am intors prima data, in fata blocului ma astepta un intuneric decorat cu tomberon, iarba, canapea si fulgerari de ochi pisicesti. Ia te uita, mi-am zis, pisica asta seamana cu mine, o noctambula aflata la distante egale de cele doua zone trebuincioase: culcusul pentru rontait stari si recipientul pentru aruncat cotoarele acestora. Orice intoarcere trebuie sa poarte in ea o mirare (oricat de) mica, altminteri ce rost ar mai avea sa pleci? As fi putut sa povestesc mai multe despre calatoria de la capatul aleii pana la usa cu interfon, dar am rezistat tentatiei de a cobori mai departe cu dintii catre miezul lucrurilor si am revenit la suprafata lor. Miezul e numai al noptii, am gandit, mi-e foarte somn de data asta, asa ca I don’t give a miaow.

NedUMMeriri

Scriu repede, cat inca mai am acces la blog. In loc sa-i fac ziua nescrisului (pe 5 august nescrisul meu ar fi implinit doua luni), sarbatorindu-l cu vorbe sampanii, ma pregatesc psihic pentru o eventuala calamitate personal-blogaristica. Si pe urma plec la mare, ca mi-am cam incheiat (cu bine) misiunea acestei veri. Care-i problemul? Pai iata-l: se pare ca nu mai reusesc sa intru in contul de yahoo cu care mi-am inregistrat blogul. Daca e un bug „de la ei”, ma astept ca pana maine dimineata sa mi se deschida poarta si sa mi se recunoasca parola. Daca e vreun spargator umanoid, il rog doar sa-mi elibereze contul, fara sa sper insa ca o va face. Ok, ma oftic, cu adresa aia imi facusem conturi pe toate site-urile de muzica si film pe care le accesez des, asa ca normal ca-mi doresc sa nu se piarda, dar daca e cineva care se joaca urat, nu-mi ramane decat sa-i las toate jucariile mele si sa plec in alta parte, unde-mi voi inventa altele mai trainice si mai ummoase. Deja am un cont nou pe yahoo, insemnarile de pe blog le-am salvat, asa ca nu-i chiar un capat de lume. In cazul in care vor veni mesaje ciudate de pe id-ul ratacit, sa stiti ca nu-s de la mine.
Pe maine?