Ce frummmos!

„Iarta-ma ca m-ai visat urit!“
Serban Foarta

*

De altfel, Pastele meu s-a compus din trei oua rosii, pasca, japonezi, des-cantec, stii ce maioneza frenetica iese din freamatul bondarului lui Korsakov? Freatica, imi sopteste Lil, corectandu-ma, maioneza freatica, roaga telul sa se-ndure si sa n-o mai biciuiasca.

*

Mai tarziu, mult mai tarziu…
un top al sms-urilor de sezon:

Locul 3
La ce biserica pastem in noaptea asta?

Locul 2
Iepurasul mustacios / e de Paste norocos. / Nu-ti lasa cadou in ghete, / are el alte secrete: / pasca, oul inrosit, / cozonacul, mielul fript / si un Paste fericit!

Locul 1
Fata, am visat azi noapte k eram la tine si tu plecasesi si am fakut curat si kand ai venit ai zis „vai ce curat” si eu ma miram k pe hol era plin de seminte de gazon.

*

Iar cartea de sub cotul asta s-a deschis pe terasa cu fotolii verzi si a spus: „deci, desfraul sau l-am inteles ca spaima si disperare”.
Femeia nu e un poem unic, berea din pahar se va imputina, la fel si iubirea pe care tocmai o declari. Daca ai pleca acum, n-ai mai putea sa vezi golul din recipient, ai tanji dupa indestulare, dar n-ai fi martor al tristetii si singuratatii ultimei picaturi. Ai pleca insetat, or dragostea vulgara se cere potolita. Deci ce-ai alege daca ai fi tu? Sa cunosti irosirea, iar si iar, ori sa fauresti poeme din neintamplate perpetue? Golul de deasupra burtii pline sau golul din urmele de pasi pe nisip, cand le paraseste si ultima inrotunjire a propriei tale umbre?

O femeie vicleana e o femeie ne-toata, n-ai cum s-o termini. Dar poti sa-i compui simfonii ludice: ne-toata mea. Preludii, interludii, alte ludii, repede, rar, repede, rar, pre-ludic, inter-ludic, post nu apuci, ca marginea ei nu-ti e la indemana.

Postludiul e al lui Dumnezeu, conchide Lil, legandu-se maionezic de „fie ca”-urile ultimelor zile. Am dat sa mai spun ceva, dar stolul de ganduri mi-a scapat din vedere, o fi plecat spre terasele calde.

„Pisica are gratii, dragile/dragii tatii, si-aceste gratii-s gratis”

In scrisul lui Foarta exista acea bucurie pura a artistului, a creatorului, jocul de dragul jocului, fara gand de rasplata. Jucariile sunt multe, piese fine decupate din fiinte, locuri si carti, jocurile se intrepatrund, iar tu, adultul obosit si adesea incrancenat, redescoperi placerea contemplarii active a vorbelor tzopaitoare. Si te simti un pic destept, un pic copil, un pic pus pe ganduri, un pic atarnat de stari care ar fi putut fi candva ale tale.

Arca lui Foarta, daa, Nicol! Pe cea mai noua punte s-au adunat miorlaitoarele, ghemuitele, orgolioasele, imPUFnatele zgarietoare. „Mic tratat de pisicologie. Bucati feline in felii stranse la un loc de Serban Foarta„. Pisicile timpurilor scriitoricesti. Pisicile de la niste origini ale literaturii pana in prezent. Pisici prevertiene, kafkiene, da vinciene, mallarmeene, pisici baudelairene, hoffmanniene, mircea ivanesciene, naumiene, matze eliotiene, borgesiene, carrolliene, brumariene, vakulovskiene si cate altele, din atatea lumi de litere venite. Traducerile ii apartin in mare parte lui Serban Foarta, cum altfel, intru o si mai mare placere a lecturii.

Pe ultima coperta se afla un pisipoem al poetului, dar, vai, textul inconjoara o eticheta lipita de o vanzatoare ignoranta. In jurul codului de bare, pe care n-am reusit sa il jupoi decat partial, se poate citi:

„Acest op, cred, necalp
si, sper, integru,
dar neintreg (ma matai, nu ma vait!)
din pricina de copyright, –
e colivia-n care
de ma
pis

mati,-”

Pisica are gratii construite din cod de bare. Sau or fi bare de cod, un cod secret, pe care librarii ni-l servesc in portii mici nu din prostie, ci din generozitatea invatatului care stie ca nu suntem inca pregatiti pentru un adevar mare, dintr-o bucata? Asa ca poate nici n-are rost o campanie furibunda impotriva lipitorilor de preturi peste textul de prezentare aflat pe spatele cartii. Cand cartea sta cu spatele, ca sa nu zic dosul, guru-ul vanzator ii trage-un sut in fun…hm, asa gandeam, naiv, cand, nu cu mult timp in urma, la impartirea cadourilor sub brazi de omuleti cuminti, un aparat mic cu baterii care avea codul de bare lipit fix peste instructiunile de folosire mi-a amintit supararea veche.

„Rosul usor e rozul iluzor”, palindromanul lui Foarta, se afla inca pe biroul meu, deci hai sa ma uit pe coperta… ce ziceam?
„explicatia critic ul este o forma
sau mai multe
ndiferent daca
de la dreapta
Vasile Elisav,”

Next! Jonathan Coe, „Piticii mortii”:
„rozei lui Coe este modul in
ersonajele. De fapt, el nu
otagonistii lui sunt cei care
ne comunice propria lor
ii.”

Mai zic? Una si gata. Aldous Huxley, „Minunata lume noua. Reintoarcere in minunata lume noua”:
„iei i-au rapit cartii
similul ei infiorator. Un
la ca ar reduce prorocirile
uma. Dar, presupunand,
arile Puteri si-ar infrana
dorinta de a ne distruge,
Minunata lume noua pare
anse de a deveni realitate”

………..

A, nu, nu te poti abtine, ummagumma, trebuie sa gasesti tu sensuri ascunse, intelesuri mistice pana si in jurul unui pret. Mai bine ti-ai lipi etichete pe foile din caiete, ai putea sa-ti reinventezi varstele mici printre coduri din bare, coduri intrezarite printre gratii.

(La urmma urmmei, gratiile nu sunt decat niste limite care provoaca.)

In rest,

nu m-am putut abtine sa nu votez, a strigat constiinta civica: du-te la votare, pentru tara zbori si-ti va fi stampila plina de fiori. Si asa ce m-am infiorat la 20:35, incat am bagat votul alb in urna, in loc sa scriu si eu, ca tot romanul revoltat, cuvantul cu P, de la Partid, pleiada, promisiuni electorale, prostidarmulti, porumbelul din gura parlamentarului, pix, Pinochio, puscamea.

N-am terminat inca palindromanul lui Foarta, dar la pagina 116 am gasit cel mai poetic (si cred ca si cel mai lung) palindrom din viata mea, iata-l:
„E anul, anul, Avvo! Totul e creat. Negru capac e neaerisirea. Rece, rece apa, un rotitor bla-bla. Ana, idem, (Axa – mediana). Alb, alb (rotitor, nu). Apa e cer, e cer. Aerisirea e necapac. Urgent, aer! Ce lut otova, luna! Luna e?!”
Imi tare gadila placut auzul (pentru ca Foarta trebui citit cu voce tare) dialogul dintre palindromicii Vasile Elisav si Nora Aron, dimpreuna cu domnisoara Carmen Carpen, o paronimica banala, dar expresiva.
Cu gandul la fluSturasul din insemnarea precedenta, cant preventiv (sper ca nu si premonitoriu): fluturas, nu mai ai aripioare! Si cand dau pagina cartii roz, ce citesc? Tirbuson, nu mai ai aripioare, continuat jucaus de una din studente: stirbuson. Sunt geloasa pe Nora si Carmen, mi-ar fi placut sa fiu (si eu) cu dom’ profesor in palindroman. AMU UMA se imbufneaza palindromic, ce, la o adica poate sa-si lase un GOLBLOG, de oftica, n-ar fi… expresiv?
Din prezentare aflu ce a declarat Cioran despre Foarta intr-o pagina de corespondenta: „Serban Foarta a incercat imposibilul si a reusit gratie talentului sau si insusirilor poetice ale limbii romane. Poporul nostru a ratat totul, mai putin graiul.”

Foarta! Combate istoric jocurile sterpe de cuvinte. O sa mai zic despre asta intr-o noapte, daca n-oi uita. Si ma voi marita si cu el in alta viata, deja trebuie sa ma mai nasc de patru ori, vai! Dar lui ii voi spune din prima: de esti tu Acela, nu-ti sunt muza eu??

Iar azi a fost marti si nu prea mi-a placut.