Monthly Archives: Septembrie 2006

Luna cacadourilor

Luna septembrie, dragii mosului, a devenit luna cacadourilor. Elevii primesc noi si minunate manuale alternative… ei, nu chiar noi, unele au deja exercitiile rezolvate cu pixul de anul trecut, dar e tot cadou si asta, creierul subtire cu pix de anul trecut se tine. Profesorii primesc promisiuni in schimbul eforturilor sustinute de a boicota de la fereastra fumoarului inceperea anului scolar . Pensionarii primesc in sfarsit biletele la tratament,  inginerii… aaaa… inginerii primesc talk-show-ri noi, bloggerii piese moca, iar coafezele telenovele promitatoare, Prietenul sitelor a fost cadorisit si el cu niste contracte generoase, pe care le-a semnat cu pixul sau de fitze. Eu, chiar eu, sunt coplesita de daruri,  ieri am primit o ladita de struguri, spaga pe care am impartit-o cu niste pofticiosi care se aflau in imediata apropiere, iar seara mi-a aterizat, pe masa pe care imi tineam nepoliticos coatele, in fata unei salate Caesar si a unui Carlsberg care mi-a amintit ca toamna nu-i ca vara, o sticla de Babeasca si un cofer de must. Vinul nu-mi place, asa ca am zambit frumos si atat, dar in must mi-am infipt hulpav mai intai privirea, apoi papilele gustative. Zece minute mai tarziu dadeam cu banul sa aflu daca durerea de stomac infioratoare se datora unei crize de ulcer sau unei sesiuni de voodoo din partea unui dusman nestiut. Noroc cu dr. Queen, care m-a salvat din nou de la moarte, scotand din zona crepusculara o punga de medicamente. Hocus No-spa Pocus! Punga mea nu e punga de medic, ci de psihopat, pentru ca nu pentru pacienti o car dupa mine, mi-a spus doctorul meu preferat, parca putin nemultumit ca trebuie iar sa ma salveze in afara programului. Durerile, ca si placerile, se uita repede, asa ca m-am intins din nou dupa paharul de must, dar dr. Queen m-a privit must_rator si a trebuit sa inghit in sec metoclopramidul. Dar macar putina bere, am intrebat timid. M-a fulgerat cu privirea si am inteles ca nu, nu si nu! Doar cand s-a dus la buda am indraznit sa-mi termin iute Carlsbergul, iar cand s-a intors, n-a observat paharul gol, ci doar zambetul meu de recunostinta, care umpluse deja jumatate de restaurant cu energie pozitiva. Eu nu mai sunt, e-un playlist tot ce sunt, i-am spus confidential, apoi i-am fredonat cu drag:

 
N-ai cum sa ma ranesti.
Cineva, inaintea ta, a facut asta deja.

si

We are nowhere and it’s now.

si

Timpul e pitic,
Eu sunt doar un pic.
Tu esti doar un pic,
Noi suntem nimic.
Tu esti eu visand,
Eu sunt prea curand.

si

In jurul tau plutesc fiori,
Se-nalta rasete de viori.
Ai vrea sa adormi uneori.
Deasupra ta se-arunca flori.

si

Partea finala incepe cu sfarsitul de vara.

si

Sunteti ai mei, sunteti ai mei, sunteti ai mei..
In ochiul meu gol mintea va roade, sa scurgeti din el tot ce vreau.
Sunteti ai mei, durerea din spate v-o iau numai eu, eu v-o dau.  
Timpul a stat, secunda va tine
In loc, nu va las, eu va beau.
Sunteti ai mei, durerea din vine
V-o iau numai eu, eu v-o dau

si

Haligh, Haligh, a lie, Haligh

si

Rasul meu stramb se pierde prin gene, din mine-ai muscat ca din tort.
Golul din ochi se umple alene, trezeste-te-acum, tu esti mort.

Dar tocmai cand ajunsesem la did you forget that yellow bird? / how could you forget your yellow bird, dr. Queen mi-a spus: Stop! Hai sa trecem la proza si sa-ti povestesc cum m-am razbunat pe doctorita C., supranumita Stie-tot. Intr-o discutie, acum vreo doua zile, renumita Stie-tot s-a mirat foarte tare ca nu-mi era clar ce-i ala chist folicular, cum se poate, dr. Queen?  Chistul folicular este de patru feluri: luteinizant, progestativ, prin retentie si cu amenoree… Am lasat-o sa vorbeasca, avand certitudinea ca nu e totusi de competenta mea sa stiu asta, dar astazi a venit randul meu sa o umilesc. Am primit niste softuri noi, eu eram la computer si la un moment dat s-a deschis usa cabinetului si a intrat, cu o fatza cazuta, Stie-tot in persoana, care a inceput a mi se vaicari ca habar n-are sa umble la calculator si sa foloseasca softurile astea nenorocite. Desi stateam pe scaun, am privit-o de sus si am ranjit. Vai, cum, dr. C, dar e atat de simplu! Iar in mintea mea am continuat sa o calc in picioare, spunandu-i: vezi, habar n-ai nimic din ce-i cu adevarat important. Nici nu stii ce-i ala messenger, n-ai auzit in viata ta de blog! Si n-ai sa capeti in veci usurinta de a folosi termeni de specialitate ca mah, buey, pfuailey, ploo, kkt, moaama si voaai!

 

 

Si a venit noaptea, cu jaluzele, ce culoare au? Crem, aaaa, ce cuvant urat. Dar daca as spune ca-s alb inchis, ai intelege? Daca rostesc cuvantul inchis, pac, nu mai sunt libera, jaluzelele devin gratii. Dar am fost vreodata liberi sau au fost doar bucati din noi?
Vine o voce, imi spune sa fac ceva, ma conformez, pe urma vine altcineva din realitatea asta si-mi spune ca exista coincidente. Septembrie, luna cadourilor, se termina azi, maine incepe alta luna, stii? Incepe cu duminica, deci poate sa fie luna lenei. Nu, nu, asta a fost toata vara. Dar atunci ce incepe? Incepe alta noapte. Si in ea am sa ma gandesc la dilema mea: cu cine sa ma marit in viata viitoare, cu domnul din poza din dreapta blogului meu, cel mai iubit si cel mai miop sau cu Syd Barrett, cel mai iubit si cel mai alienat? Cum, cu cel mai mort?  Taci, mah.
Si afara ploo, ploo
Si-i trecut de ora noo.

 

Anunțuri

Pe scena

 
🙂

La intalnire

 
 
The future hangs over our heads
And it moves with each current event
Until it falls around like a cold, steady rain
Just stay in when it’s looking this way
 
Adriana a adus poze, le-a pus pe masa, langa fripturi. Nu le vazusem niciodata, erau de la revelionul ala dintr-a 11-a. Am impins farfuriile, si-asa nu-mi era foame, nu-mi mai e foame demult. M-am uitat aproape jumatate de ora la o fotografie, zambeam. Pe vremea aia priveam spre obiectiv. Langa obrazul meu, obrazul lui, acum e antrenor de echipa de fotbal, are un pic de burta si camasa rosie. E insurat cu colega mea de banca din clasa intai, cea care inghitea tot timpul in sec si o scotea din minti pe invatatoare. Intr-o zi, la muzica, ne-a spus ca intre doua versuri trebuie sa facem o pauza cat am numara pana la trei. Sau inghitim de trei ori, striga Delia din banca intai, iar Doamna se invineti la fata. Si acum e tot frumusica Delia. Fata, barbatu-tau e primul baiat cu care m-am pupat. Ce prostie, m-am pupat prima data intr-a 11-a si dupa ce revelionul s-a terminat si el a plecat in cantonament, n-am mai iesit trei zile din casa de rusine. Am primit o vedere, pe urma, cand a inceput scoala, mi-am pus zambetul ala, stiu io care, si m-am dus la liceu, aveam chimia de la 7, cum naiba tin minte? Si aaa, buna, ce faci, hahaha, ce vacanta frumoasa, ce colegi buni suntem noi. Si cam asta a fost. Nimic spectaculos, dar nimicul asta e al meu. Camasa rosie se apropie si-mi zice: nu stiu daca la tine a fost prima data, dar la mine sigur a fost. Babalaii pamantului, ce copii….
 

If you walk away, I’ll walk away
First tell me which road you will take
I don’t want to risk our paths crossing some day
So you walk that way, I’ll walk this way

De cateva zile tot in amintiri o tin, am imbatranit. Da’ e toamna, numaram si noi bobocii. Altii au imbatranit mai tare, am vazut eu: au mancat constincios, au vorbit despre afacerile fiecaruia, despre familii, copii. Georgeasca s-a intalnit cu Omu’ Negru dupa 80 000 de ani, el isi lasase nevasta acasa, nu e femeia vietii lui, e doar o intamplare, asa zicea. Ea era cu barbatul ei mustacios. Oamenii aia chiar s-au iubit, Romeo si Julieta liceului, toata lumea se astepta sa-si puna pirostriile, dar n-au facut-o, si-a bagat coada o dracusoara invidioasa; nici nu era greu, la varsta aia orgoliul se numeste pompos demnitate si e singurul bun care conteaza. Acum si-au spus ca… si ca… si au plans amandoi, mustaciosul de langa Georgeasca se uita in alta parte. Povestea asta de dragoste s-a terminat la timp, de-aia a ramas frumoasa.

 

I’m drinking the ink from my pen
And I’m balancing history books up on my head
But it all boils down to one quotable phrase
„If you love something, give it away.”
 
Si Sergiu vine si-mi zice: mai stii cand ne-a prins femeia de serviciu fumand in wc-ul fetelor? Nu mai stiu, normal ca nu mai stiu, asta le tot spun celor care sunt acum adolescenti, sa nu credeti ca va veti aminti cate tigari ati fumat, cate burice ati leganat in discoteca, veti uita drumurile la coafor si nuantele de vopsea din par, berile turnate pe gat in baruri sordide si ieftine, in compania unor neica nimeni, la fel ca si temele la materiile inutile. Veti uita toate astea, ceea ce va veti aminti la intalnirile voastre de mii de ani de la terminarea scolii vor fi tocmai lucrurile care acum nu recunoasteti ca va plac, cacaturile alea romantice, dar si o piesa de teatru in care ati jucat, chiar ca personaje secundare, o diploma la un concurs, o carte care v-a rascolit. Ah, ce paragraf moralist, dar nu, Sergiu, nu-mi amintesc cum am fumat in buda, ceea ce nu voi uita insa niciodata e ziua in care am mers in crang sa adunam flori de soc… si cum am uitat sacosa plina ochi in poienita aia in care ne-am oprit sa ne odihnim o clipa si ne-a prins seara vorbind despre problemele nostre de omuletzi, cum ne canta Alan Parsons din casetofonul meu rosu, cu baterii, cum am pierdut ultimul autobuz spre oras si am plecat pe jos, invelindu-ne sfiala de a ne lua de mana in inserarea blanda si doar putin racoroasa. Si iarasi nu, nu ne vom petrece nicio noapte impreuna, noi doi nu putem fi adulti unul cu altul, noaptea noastra a fost ziua aia cu parfum de soc. Venea vacanta.

 

The world’s got me dizzy again
You’d thought after 22 years I’d be used to the spin
And it only feels worse when I stay in one place
So I’m always pacing around,
Or walking away
 
Cand imi era lumea (din jur) mai draga, pe cele doua plasme plasate strategic pe doi pereti ai restaurantului au inceput sa curga, pe mute, imagini de la ultima noastra petrecere, uite-ma pe mine, uite-l pe Avioane, mai Avi, tot cu gura pana la urechi ai fi fost si acum, daca n-ai fi murit, ce slab era Moto si ce burtoi are acum, hihihi, vai, cu ce fusta scurta venisem, filmul asta de ce n-a ajuns la mine? Pana la un moment dat toate bune si frumoase, dar na, probabil ca intre timp s-a ametit si Zamfi, cameramanul de serviciu, asa ca dupa diverse imagini de grup s-a proptit cu camera pe picioarele mele si aproape ca nu s-a mai desprins de acolo tot restul filmuletului. Si uite-asa mi-am petrecut eu intalnirea de 80 000 ani vizionandu-mi picioarele pe doua plasme. Si cand te gandesti ca de data asta  venisem imbracata in doamna! Asa ca daca tot fu vorba de picioare, hai sa ni le bagam, dragii mei, in toate fitzele si in toate tzeposeniile. Sus pe scaune, hai, Robert, da-le naibii de controale de la garda financiara, povestim despre asta alta data, hai, Sergiu, lasa paharul ala de vin, hai, Iuli, ce conteaza ca Radu s-a insurat cu alta, hai, sus pe scaune si dance, monkeys, dance!

 

…………………………………………………………………

 

So I’m up at dawn
Putting on my shoes
I just want to make a clean escape
I’m leaving, but I don’t know where to
I know I’m leaving, but I don’t know where to.
 
Dar tu, tu l-ai lasat sa moara pe ala mic din tine? Daca el inca traieste intr-un colt al tau, sub cravata aia oribil inutila, sub fondul de ten care nu ascunde nimic sau macar in planurile de vacanta pentru vara viitoare, inseamna ca mai ai o sansa. Daca el traieste, traiesti si tu. Razi acum, maimuta, danseaza, canta, joaca-te, iubeste, traieste! Mai evoluam noi si

maine

.

cado! cado!

 

 

The First Day of My Life
 

http://rapidshare.de/files/34164849/Bright_Eyes_-_06_-_First_Day_Of_My_Life.mp3.html

This is the first day of my life
Swear I was born right in the doorway
I went out in the rain
Suddenly everything changed
They’re spreadin’ blankets on the beach

Yours is the first face that I saw
Think I was blind before I met you
I don’t know where I am
I don’t know where I’ve been
But I know where I want to go
So I thought I’d let you know
That these things take forever
I especially am slow
But I realized that I need you
And I wondered if I could come home

Remember the time you drove all night
Just to meet me in the morning
And I thought it was strange
You said everything changed
You felt as if you’d just woke up
And you said,
This is the first day of my life,
Glad I didn’t die before I met you
But now I don’t care, I could go anywhere with you
And I’d probably be happy.

So if you wanna be with me
With these things there’s no telling
We just have to wait and see
But I’d rather be working for a paycheck
Than waiting to win the lottery

Besides maybe this time it’s different
I mean I really think you like me…


 

Carnival of Rust

 
 
D’ you breath the name of your saviour in your hour of need,
n’ taste the blame if the flavor should remind you of greed,
Of implication, insinuation and ill will, till’ you cannot lie still,
In all this turmoil, before red cape and foil come closing in for a kill

Come feed the rain
Cos I’m thirsty for your love dancing underneath the skies of lust

Yeah feed the rain
Cos without your love my life ain’t nothing but this carnival of rust

It’s all a game, avoiding failure, when true colors will bleed
All in the name of misbehavior and the things we don’t need
I lust for after no disaster can touch us anymore
And more than ever, I hope to never fall, where enough is not the same it was before

Come feed the rain…

Don’t walk away, don’t walk away, oh, when the world is burning
Don’t walk away, don’t walk away, oh, when the heart is yearning

 

Oda (oooo, da!) lui dr. Queen

Am eu ac de cojocul tau, spuse dr. Queen si ma anestezie cu un Irish coffee, apoi imi infipse acul in inima. Aaaah, am zis, ce ac ascutit, ce medic iscusit! Am sa-ti compun o oda, mai, dr. Queen, mai. Si am inchis ym. Si am inceput sa scriu.

 

Dr. Queen  are carcei si palpitatii, patru pisici, iar cand e soare, umbra inimii sale(u) este uriasa. Acolo ma adapostesc si as si adormi uneori, daca mi-ar placea sa dorm. Dr. Queen iubeste cel mai mult un pisicopat pe nume Tomi, lui ii da voie sa se urce pe tastatura si sa toarca, sa se cocoate exact pe scaunul pe care vrea sa se aseze musafirul, ii da voie chiar sa-si plimbe coada pe sub nasul oaspetelui, fie el mare medic sau mare scriitor in blog. Ii spun ca l-a invatat prost, dar imi maraie: imi place sa ma tortureze, apoi imi sopteste: sa stii ca asta noapte am visat-o pe Marina Voica, asa ca ai grija cum te porti cu mine!!!
La lumina zilei, dr. Queen imi ia tensiunea si-mi da retete mofturoase, dar cand vine seara, imi zice: Stop! Daca vrei tratamente pe inserat, mai asteapta tu vreo patru ani, pana ma fac eu psihoterapeut si hipnotizator si relaxant. Aaa, si pe deasupra si terapeut eriksonian, trop-trop! Ai rabdare, deci, peste patru ani ori te vindec de toti fluturii, ori ma angajez la circ.

Dar eu ce ma fac daca tu te transformi in Houdini?

Eheeeei, cu talentele tale de acrobata, vii si tu cu mine si sigur iti gasesti ceva de facut.

Cum sa nu iubesti un dr. Queen atat de plin de cuvinte frumoase? Ma duc dupa doctorul meu, n-am incotro, vom avea un numar special, Tigrul Maioneziei si Pantera P_umma papa salata Caesar pana la ultimul fir de parmezan. Palpitant, elecrocutant, abracadabrant, ole! Mai bine la circ decat sa ma lase fara gargafluturi, ca uite cum ma ameninta:

Dar acum am racit, am febra.

Pan-aici! Nu vreau sa aud de febra si alte alea! Mie sa-mi zici de simptome mentale!

Maine

intre 14 si 19 despre febra.

Da’ daca mor pana atunci?

Nu e treaba mea, sunt in afara programului. Vrei sa-ti zic ce-o sa-ti fac peste 4 ani? Hipnoterapia tulburarilor anxioase, hipnoterapia tulburarilor depresive, hipnoterapia ticurilor si tulburarilor comportamentale, terapia tulburarilor de comportament alimentar, terapia tulburarilor adictive, terapia tulburarilor psihosomatice si durerii, terapia tulburarilor de somn, terapia tulburarilor sexuale.

 

Deci nu, dr. Queen, nu vreau sa ma vindeci, hai, uite, iti promit ca am sa mimez un oooo…m atat de normal, incat ai sa iei cea mai mare diploma, dar vezi sa nu uiti sa-mi zici dupa aceea: hai, Umma, revino la anormal, gata, s-a terminat, maine plecam cu cortul.

 

 

O, da, dr. Queen, mai bine sa fii o duna decat o dulie. In urmatorii doi ani, pana ajungi sa faci practica, imi voi imbunatati patologia, vom face o echipa perfecta si-i vom pacali pe toti specialistii. Am sa ies pe hol cu capul gol dupa dush, incarcatura capului zicem ca mi-o uit langa vana, iar daca intreaba cineva de ce n-am in el chestii-trestii-ineptii, tu vii repede si zici ca terapia ta a dat roade, un cap gol e tot ce ne-am dorit.

poveste fara intriga

Da, cred ca voi veni. Si cred ca stiu si cum voi proceda.

Fioros racoros
Consumat la joc frumos,
Fa ca oaia, fa ca_calu,
Iute da pe gat pocalu’.

Home again.
Dreaming of a new leaving. Move.
Ready for another trial – try it!

Rasuciri lascive in asternut. Voit provocatoare against an invisible touch. Adica si tocmai de-aia si impotriva ei. A acestei atingeri niciodata faptuite, niciodata dorite.

As putea folosi nume.
Dar nu ar folosi a-nume(le)
Nimanui.

Ar putea fi o scorneala sau o amintire. Sau o scormoneala, la fel, inutila.

Ea si sanii ei si papucii si halatul. Se poarta asta in literatura contemporana. Se poarta aceste scene descheiate la slit, deschise, desfacute provocator ca doua picioare iesind dintr-un halat alb purtat pe rand de mai toti eroii unei carti, de pilda, cu o ingereasa, de pilda.

Greseala de a-ti imagina imaginarul in palma.
Ce ai de gand sa faci acum?
Cu mine vorbesc, nu as putea uri niciodata, nu as putea strange atata ura nici in pumnii astia, nici in ochi, nici in buze, nici in flori, nici in morminte – pffff!

Si ea si sanii ei grei si pentru ultima data zvarcolita dorinta si o posesiune scuta, ca un Noroc! dupa un Hapciu! prea mult amanat, pe folia de plastic intinsa langa usa, iar ea ii spune apoi ca va mirosi in casa trei luni a militar. El intoarce ceasurile, era 5 dimineata, ora la care M.C. se fataia prin fatza Circului de Stat sau pe langa Liceul Cantemir, gandindu-se cum se plimba mana lui pe burnusul Clementinei, si apoi pe Taras Sevcenco, aerul era plin de plutonieri, iar palaria verde statea teapana pe un cap tuns, Elena, da, Elena devenise de nerecunoscut in ultima vreme.

Sticla de vodca statea tot timpul langa pat, ea se uita pe sub piciorul lui indoit sa vada cat mai e ceasul, cat mai e pana la tren. Statu o vreme asa, negandindu-se la nimic, apoi se intinse dupa pachetul de tigari, isi aprinse una si o fuma repede. El trase un gat direct din sticla si se uita la ceas. Sanii ei tresareau usor, erau aproape egali, ce faci, intreba, bine, parul tau e mai decolorat de soare, zise, sau poate era doar un cantec la radio.

Tu nu vei crede atunci.

Atunci ea facu trei tumbe si se preschimba intr-o patura chinezeasca portocalie. Sa nu poti atunci, sa gafai atunci si sa intorci atunci inca acele ceasuri atunci. Sa uiti sa pui ghilimele, sa-i uiti pe prietenii tai, sa urli intr-o camera goala pe care n-o vei avea niciodata, sa zici de la tine si de la altii, sa visezi ca esti spanzurat de niste oameni rai si sa te trezesti infasurat in jurul gatului cu propriii tai pantaloni de pijama, sa visezi ca mori eroic, impuscat in burta de cei pe care ii urasti si sa te trezesti pe drumul spre buda, scancind patetic, grabit si inutil si injurand pantecaraia care ti-a intrerupt visul frumos. Sa visezi sanii ei si halatul ei si papucii ei si sa te trezesti cu mainile amortite pe o carte galbena, de pilda, dand cu greu pagina si cautand cu privirea un ceas rosu, de pilda, pe care sa nu citesti nimic, ci doar sa te holbezi asa, in timp ce dorul de sanii ei aproape egali ar parasi usor, insesizabil, hoteste trupul tau hamesit, tanar.

In camera ta e acum doar un ceas, neintors de foarte multa vreme. In jur plutesc niste cuvinte repetate inconstient, ce faci, de pilda, ce faci – la infinit, n-are cine-ti raspunde, e vorba de mine aici sau poate e vorba de tine.

Armata e o zona a vietii imprejmuita cu legi si garduri. Unii au ghinionul sau privilegiul de a patrunde pentru o vreme sub cupola infricosatoare care imbie la chinuri existentiale, inevitabile usurari, revelatii si elucubratii, fermentari, alunecari, vis nocturn si reverie.

Luca imi povestea cum era iarna si statea pe un camp de instructie, intins in zapada, uitandu-se la un cer faramitat care-i picura pe buze si-i intra in ochi. Se gandea la mine, mintea el asa, n-ar mai fi fost nevoie. Treaca.

Ea, singura, departe, isi mangaia sanii aproape egali si se concentra asupra propriilor senzatii. Seize the day, carpe diem, a incercat de multe ori sa tina minte clipa. Dar clipa i-a alunecat printre degete de fiecare data, printre tresariri, si s-a scurs in asternut.

Uneori ma mai balbai la un telefon, iar el intreaba ce s-a intamplat. A, nu, nimic, zic.
Alba, leganatoare euforie. Multiplicate euforii
.

na!

Se facea ca izbitura
Data-n teaca, nu de-a dura,
Era podul dintre specii,
Construit sa treaca melcii.