Monthly Archives: octombrie 2011

Fructe, flori, lepse sau scaieti

Pare rău. Ridichile scofâlcite aveau verde de Paris în ele, doar eu știam cum să deal with și să cope with, dacă mă întrebai, îți spuneam.

Acum am mai plantat în grădiniță așa: un kiwi, o roșie, un măr, un pătrunjel, un ananas, o vanilie și un profiterol. Le las să crească și să moară de moarte bună, n-am să le bag în mixer să-mi fac măști din ele. M-a lăudat cosmeticiană că am grijă de ten. Ei, ashi! N-am nicio grijă, că-s leneșă, îi dau cu țigara și cu piedestalul, cu scena, cu poșeta-n cap și cu nopți nedormite. Lasă, nu mai zic, că tot degeaba. Mai bine mai scriu ceva de râs. Sau niște lepșe, astea-s ușoare.

Mirosuri care îmi plac?
Parfumurile de alcov nu, sunt grele, umflate, te doare capul, te îmbâcsesc. Parfumurile de aer, de fugă, de spații deschise, da. Acum am făcut fixație pe Dolce & Gabbana Light Blue. Și-mi mai e dor de mirosul casei lui tanti Mili, miros de pânză și ață. Mirosul de nisip îmi construiește singur castele în Spania. Mirosul de frezie e mai rău ca Red-Bull-ul, îmi da aripi cu rezerve. Mirosul de iasomie se cațără pe mine și mă copleșește, devin un emoticon cu capul în palme, dar numai noaptea.

*

Vorba preferata:
caldarâm. ei kkt. ia!
Vorba nesuferită:
lasă vrăjeală! ești cu capul! hai-hai!
Drogul favorit:
oamenii creierosi, jocul
Sunetul preferat:
uneori liniștea, alteori pickhammerul
Sunetul nesuferit:
vocile isterice, ușile trântite
Înjurătură
Bou! Vită! (I love animals, though)
Pe cine punem pe viitoarea bancnotă:
Pe Iulian Tănase. :))
meseria pe care n-ați fi vrut s-o faceți:
menajeră
planta, arborele sau dihania în care v-ați reincarna:
femeie 😀

presupunînd că D-zeu ar există, ce v-ar spune după moarte:
– De ce n-ai jucat, fată, la loz în plic?

*
Motive pentru care mă dau jos din pat.
Ceasul deșteptător, pe care îl urăsc, pentru că nu mă deșteaptă, ci doar mă trezește și mă tampeste. Îl cam urăsc, trebuia să mai zic o data.
Tatăl lui Merlin, care bate la ușă să spună că iarăși s-a spart țeava de la baie.
Mirosul de cafea.
Întâlnirea cu un om drag.
Planurile mărețe făcute cu o zi înainte, din care duc la bun sfârșit 25%.
Ar fi trebuit să fie 21 de motive, așa era leapșa, dar ce să fac? Să dau cu copy/paște până la 21? Ntz.

*
Lucruri pentru care sunt recunoscătoare.
Sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că mi-a dat intuiție și noroc, pentru că mi-a dat drumul în lume cu toate cele la locul lor și pentru că mă provoacă din când în când. Pentru că m-a binecuvântat cu exuberantă, energie, optimism și veverițe. Sunt recunoscătoare tatălui meu, unul din puținii bărbați cu instinct patern. Mamei mele, pentru că, deși avea RH negativ și două sarcini pierdute, a riscat din nou, la 32 de ani. Le-am reproșat că m-au făcut la bătrânețe, ce ticăloasă! Sunt recunoscătoare unui bărbat bun, care m-a iubit cu răbdare și cu adevărat, care m-a îmblânzit în proporție de 90%, care m-a învățat să ascult muzică și să citesc, care mi-a scris cele mai frumoase scrisori din lume, care mi-a suportat amânările și m-a susținut și când meritam mai puțin. Sunt recunoascatoare oamenilor de la care am avut ce să învăț, dar și celor ce au învățat de la mine. Oamenilor care mă uimesc, timizilor care mă lasă să-i descopăr, vorbăreților cu care despic firul în 2048, bunilor care îmi dau avânt, răilor care mă ispitesc, petrecăreților care mă smulg din letargie, contemplativilor cu vorbe în priviri, egoistilor care îmi desenează cu degetul pe oglinzi aburite, profunzilor care mă văd, o vreme, așa cum sunt, generoșilor care, ametitilor care, intriganților care. Îmi mai sunt recunoscătoare mie, pentru că am spus ba da atunci când toate vocile din jur strigau că nu, pentru că uneori am știut când să plec, alteori am știut să dau drumul, pentru că, atunci când alunecam pe tobogan, am deschis ochii și am pus frână, pentru că am făcut haz de necaz și n-am lăsat amăreala să mă domine atunci când a fost vremea ei și nici gâsca romantică să sucombe deep inside.