Monthly Archives: Mai 2008

virtual

își trimit unul altuia emoticoane prăpăditoare de râs. în spatele hohotelor galbene, două chipuri încremenite.

Anunțuri

Eu cred ca fac alergie la bere

.

Spune-mi ce te enerveaza la oameni si am sa-ti spun cum esti.

Citesc mai ales oameni care scriu despre ei, ascult cu precadere oameni care vorbesc despre ei, despre dinauntrul timpului lor, e un timp interior, deci e un dinauntru al dinauntrului, sunt tributara persoanei intai, dependenta de ea, ma duc spre ei avid si nu ma intreb daca se vad corect sau nu, clipele personale ma fascineaza, iar cand incep sa vorbeasca despre altii, ori imi pierd interesul, ori inlocuiesc de capul meu persoana a treia cu persoana intai. Asa ca ai grija ce-mi spui despre ea, despre el, scriitorule, spunatorule, am sa cred ca vorbesti despre tine.

Ola, ola, Evola

Cumm sa vorbesc eu aici despre altii, nu fac asta oare toata ziua la serviciu? Dar daca-i ordin de la Imparatia de piatra, mai c-o eschiva, mai cu-n citat, se face tecstu’. Apropo de eschiva, as putea sa scriu despre (Sca)evola si as fi oarecum ontopic. Dar nu. Iar de la Julius nu stiu decat metafizica lu’ sex, si asta citita pe sarite pe un monitor, nu tu coperte, nu tu pagini indoite sau sublinieri si adnotari. Bine, direct din computer e copipeistul mai lesnicios, zice impaciuitor degetul meu tastator, cel muncit de vremuri cu nervi ori cu duiosii, cu plictiseli ori galceveli.
Stai sa mai fumez ummpic, revin.
Gata. Doamne, cati ciorchini incipienti la mine in balcon. Strugurii sunt acri, astia chiar sunt, ii ciugulesc vrabiile pana prin noiembrie, ii mai matur si eu de pe gresie, lasa dare rosiatice pentru mopul inmuiat in Pronto, ce balcon insangerat. Muncile Ummei ma duc cu gandul la cele ale lui Heracle, El_barbat. Si ce folos ca ai invins leul, hidra si mistretul, taurul, pasarile si Cerberul, daca pana la urma tot imbraci de bunavoie camasa? Camasa e Femeia, ce altceva? Atunci nu mai conteaza nicio vitejie anterioara, iar muschii sunt doar perne tari in care se infig gheare vopsite cu oja otravitoare.

Middle edit: uite, uite, am gasit si la Evola: „Dacă la început voinţa mea încercase să o alunge, acum tot această voinţă se întorcea împotrivă-mi şi mă simţeam pîrjolit de pofta după ea.” In mii de imagini fascinante îi apare acum Goala, Sugătoarea, Distrugătoarea şi, identică în toate aceste imagini multiple de febră, de dorinţă şi de nuditate, femeia începe „să-l înfăşure în aura ei şi să pătrundă în el, crescînd în el şi în jurul lui”, pînă cînd el ajunge să simtă că se află „ la limita pierzaniei, la marginea a ceea ce înţelepţii numesc a opta lume, lumea distrugerii complete.”

Dimineata am stranutat pe nepregatite, abia ma trezisem, si mi-a crapat buza de sus, asa ca, datorita gustului metalic si tentant al pielii crapate, am mancat rujul mult mai repede decat de obicei. De obicei ma tine doua-trei ore, dar azi rujul meu nu mi-a oferit camuflaj decat pret de 50 de minute. Am rujuri prin toate buzunarele, dar uit de ele, imi amintesc pe la intersectii. Odata m-a urmarit unul cu masina, voia doar sa-mi spuna ca l-a amuzat cum mi-am potrivit oglinda retrovizoare la semafor si mi-am rujat buzele. De parca eu am facut-o ca sa se amuze el. Voi, femeile…, a zis. Mmm, i-am raspuns, dand din umeri.

Te agati de sentimentul posesiei pentru a-l eluda pe cel al nimicului, mai gasesc in carte, lasand intamplarea sa-mi ghideze palma de pe mouse. Si pe urma alta pagina, da Doamne sa fie ceva cu care sa fiu de acord, sa nu fie vreun citat din, de exemplu, Schopenhauer, ci, mai degraba, unul din Lawrence. Ia!
Mirosul joacă un rol deloc indiferent în magnetismul dragostei fizice şi în „intoxicaţia fluidică” a îndrăgostiţilor, în Antichitate s-a crezut, iar la unele popoare primitive încă se mai crede că fluidul unei fiinţe o pătrunde atît de puternic pe cealalta, încît impregnează nu numai trupul, ci şi veşmintele.
Si iar imi aduc aminte. Se facea ca odata, demult, cand plecasem eu prin Lumi, aveam cu mine after shave-ul lui El_barbat. Imi puneam dimineata o picatura langa nara stanga, nu stiam sa fiu singura. Si-mi venea sa-i iau in brate, uneori, pe barbosii de pe strada. Domnu’, domnu’, ma lasati sa tin si eu putin obrazul pe obrazul dumneavoastra tepos?

*

Orice text pe care il parcurgi cu ochiul, cu stiloul sau cu tasta, orice text al tau sau al altuia nu este pana la urma decat o alta poarta spre tine insuti. Iar orice gol umplut cu litere e un butoi al Danaidelor, asa ca fiintele din mine, in consensus omnium, dau din cap: dada, lasa ca mai umplem si maine.

emo

Prea multe emotii pentru o singura saptamana. Fiecare zi a adaugat o stare noua, fara sa o stearga pe cea din ieri-ul care se scurgea incet, incet. Aseara am avut impresia ca am adunat in mine emotiile unui oras intreg, pe unele le stiam, le recunosteam a fi ale mele; recunoscandu-le, le puteam intelege si stapani, celelalte ma cotropeau in hoarde si ma lasau buimaca secunde intregi. Ce naiba-i asta, am intrebat de cateva ori, dar doar asa, ca un simulacru de exorcizare. Iar azi am clacat cu lacrimi. De trei ori. Lacrimi cu zambete si cu mila de lucruri si oameni. Lacrimi cu drag. Lacrimi care marcheaza momente, momente care oricum ar fi ramas acolo, in liniile de langa ochi, chiar si nebocite. Respir adanc, pentru ca maine o iau de la capat, emotiile care urmeaza sunt de alta natura, isi vor afla sfarsitul peste alte zile la vreo terasa, terasa de dupa.

Eurovision

Niciodata n-am ghicit invingatorul, iar anul asta pare mai greu ca niciodata. As fi scris cate ceva despre fiecare piesa, dar nu e timp, asa ca voila my top 10:

1. Georgia
2. Turcia
3. Albania
4. Israel
5. Azerbaijan
6. Rusia
7. Serbia
8. Nico si Vlad
9. Franta
10. Danemarca

P.S.1 piesele care-mi suna cel mai mult a hituri sunt cea a Suediei, a Letoniei si cea a Armeniei.
P.S.2 Portocalia a adus-o pe scena pe Ursula din Mica Sirena?
P.S.3 va urma
P.S.4 Cea mai dementa piesa vine din Bosnia Hertegovina.
P.S.5 Hello, Finland!
P.S.6 Nu mi-a placut piesa Greciei (un fel de Barbie Girl), deci s-ar putea sa castige, nu?
P.S. etc. A castigat Rusia, gata.

Auto-car(e)

Lamentarea este si ea o forma de erotism. Autocompatimirea e deja autoerotism, inseamna ca n-a venit nimeni sa dea o mana de ajutor, hm.

unu mai pe op’shpe

Exista momente de care nu vreau sa-mi amintesc, exista facute, spuse pe care le-as sterge cu gumma. E vorba de datile in care am castigat, in care am fost mai presus de alti oameni, oameni care au suferit din pricina victoriilor mele. Luciditatea ucide. Mai demult ma bucuram de ce primeam; eram copil si atat stiam si puteam eu sa ofer: bucurie simpla, de scurta durata. Apoi am aflat placerea de a contempla bucuria altora si am inceput sa provoc intamplari. Egoism, desigur, generozitatea e o forma subtila de egoism. Si pe urma am invatat din nou sa primesc: sa te bucuri de bucuria celui care iti ofera bucurie. Daca n-ar fi gandurile, daca n-ar fi mosorul de argumente si explicatii, binele ar fi deplin. E tot egoism si asta, imi spun, pentru ca inteleg, e un nivel superior, poate nu supremul, cine stie ce urmeaza? Luciditatea ucide.
Exista momente de care imi amintesc cu drag, dar nu-s datile cand am fost desteapta ori cele in care s-a dovedit ca aveam dreptate, nu. Sunt atatea fiinte in mine, celor mai tampite le-as da bucata cea mare de tort, punga uriasa de pufuleti, le-as cumpara pantofi si creme scumpe. Celor care contrazic in loc sa zambeasca le-as spune: du-te, ma, de aici, cu vorbele tale, nu vezi ca mai mult incurci?

Si acum hai, mai fiintelor, sa mancam un grapefruit, sa ne mai uitam la o bucata de film, sa ne mai calculam bugetul verii pe bilete.ro, sa ne admiram perdelele noi (in sfarsit am scapat de jaluzele) si locul gol in care maine va fi canapeaua aia frumoasa. Saptamana care incepe maine ne va obosi rau de tot, cealalta va epuiza si ea ce va mai gasi, dar dupa aceea vom putea spune in sfarsit ca a venit v.