Monthly Archives: Mai 2007

De aproape copii

Prima data am vazut videoclipul asta la cativa ani dupa Revolutie, cand era moda casetelor video – s-a nimerit la un capat de film. Mi-a ramas undeva, intr-un colt al mintii, din cand in cand mi-l aminteam, fredonam uneori melodia, o melodie auzita o singura data, iar barbatii care ma auzeau o luau personal si se incruntau. Erau barbati tineri, aproape copii – doar ei se pot supara, pentru ca cei mici viseaza la ziua in care vor fi barbati si atat. Iar cand cresc si nu ii mai numeste nimeni copii, incep sa tanjeasca, se imbolnavesc de sindromul lui Peter Pan. Isi fac jucarii. Uneori jucariile lor sunt alti oameni. Sa vrei sa joci Tetris cu oameni vii, sa fii obsedat de scor. Masini puternice, afaceri de succes, femei de colectie in loc de abtibildurile surpriza din pachetele de guma… point and click! Numai schimb nu vor sa faca, ticalosii, chiar daca au dubluri. 🙂
 
 
 
 
 
 
 
Copiluti… se dedica oricui recunoaste ca e. 🙂

alt film

in iarba

in care un personaj nu stie ca cine-l creeaza habar n-are ce sa mai scrie despre el.

…………………………………………………………………………………………………………..

De aici incepe de fapt istoria acestui blog.

Pai nu?

Vorbe furibunde egal suflete muribunde. Nervosii ma alunga, am mai spus-o, dar nu ma pot abtine sa nu repet. Un strigat de manie e o goana dupa atentie, constatarea asta e veche, e un loc comun, batatorit, dar acum ma fac ca nu inteleg mesajul, pentru simplul motiv ca stiu ca se poate si altfel. Diminetile imi sunt luminoase pana vad primul incruntat. Tristetile nu-s frumoase decat pe hartie, cand devin literatura, deci bun public, dar pana si de astea fug. Iesirea in strada e de fapt o intrare, o intrare in lume, iar lumea nu are vina pentru bubele tale. Te imbraci frumos pentru oameni, iti pui zambet, asa cum iti pui ruj si pantofi nescalciati. Nu-ti arati bataturile strainilor, iti acoperi cosul cel nou cu fond de ten. Pentru ca n-ai cum sa te respecti pe tine insuti fara a-i respecta pe ceilalti.  

six days

In prima zi a existat tot, apoi a inceput nimicul sa vina. A doua zi, a fost din nou prima zi, fumurile saltau din tigara. In ziua a treia, perna a fost sacul de box. In a patra, eroii se odihnesc, patru e pentru adunat, pentru amintit, patru e al profanului. Cinciul vine cu negarea negatiei, e o asteptare in cinci, e o pânda. Ziua a sasea e deja promisiunea unui capat, tocmai de aceea saptele sta vesnic sa vina, dar nu vine niciodata. Prin absenta, saptele ii confera saselui sacrul, lui cinci nelinistea, lui patru numaratoarea inainte si inapoi, lui trei tropotul, doiului implinirea, iar primului, unului, i se da pe sine insusi, facandu-l inceputul sfarsitului.
 
 
 

Sa-ti fie atat de somn, incat sa-ti fie mai mult greata. Sa nu-ti dai voie, totusi, sa pleci, sa te a-pleci. Indu-plecarea e tot o ducere, o capitulare. Nu stii de ce ramai, ti-ai infipt ochiul in veghe si talpa in covor. Poate pentru ca numai noaptea te poti bucura de tine, poate pentru ca fiecare tigara aprinsa e o victorie. Poate ca atunci cand e lumina si te revolti si nu mai iubesti oamenii, ci doar ii tolerezi, e altcineva in locul tau, cineva ranjitor, care iti seamana. Dar noaptea, noaptea are haine moi, iar somnul e doar o provocare, daca ii faci fata, te poti regasi. Acolo, in pierderea luciditatii, acolo, in nu stiu. E bine acolo, e bine acolo, e bine a… ca asa ti-ar placea, sa recapeti fraierul, naivul care ai fost inainte de a te sti. Ce nu te omoara nu te intareste, ci te transforma intr-un cinic nesuferit, dar tu nu vrei cu ochii deschisi, nu, nu asa, nu cu garda ridicata. Incet, somnul te invinge, dar ce dulce a fost impotrivirea. Adormi stiind ca singurul motiv pentru care te vei trezi e dorul de noaptea viitoare.

Vara asta tu esti iarna mea

Semn ca a venit vara e puful de plop care ma gadila enervant, e alergia veche ce-mi infunda nasul, e cutia nou-nouta de Claritine. Semn ca a venit vara e perechea de sandale proaspete, sunt cele doua maiouri verzi de la K. si terasa mea preferata, cu multe flori, in care ieri mi-am bagat piciorul, mi-am bagat capul si oftatul de usurare ca a trecut viroza, terasa unde am tacut in trei si am zambit auzind strigatele de la o masa din capatul celalalt, unde se stransesera niste ziaristi agramati. Unul povestea cum se lupta el cu morile de vant de un car de ani, dar nu exista fraza fara un "sa moara mama". Mama lui e probabil mandra de el, ca toate mamele. Mama mea si-a pus piciorul in gips, dar tot mi-a facut crema de zahar ars. Semn ca a venit vara e faptul ca am stat cu fundul pe treptele de ciment fara frica de anexita, e sacosa cu mazare proaspata cu care m-am intors din piata, e volanul incins, sunt cainii care cauta racoare sub masina mea. Semn ca a venit vara e faptul ca atunci cand pun picioarele pe birou imi vad degetele si ma uit printre ele la literele de pe monitor. Semn ca a venit vara e trezitul cu noaptea in cap, fara ceas si fara oboseala, sunt pisicile noi si mici care vin sub geam atunci cand strig pis-pis. Semn ca a venit vara sunt picioarele zvelte ale adolescentelor, e cheful de plimbare, e geamul vesnic deschis. Vita de vie din balcon a facut anul asta doar cateva frunze anemice, probabil ca pana la toamna va disparea. Semn ca a venit vara e nedumerirea, e timpul in plus, e apropierea de un alt la multi ani.
Vecinul de vizavi are aceiasi chiloti tetra ca anul trecut, doar burta e parca mai mare.

Pictorial pentru zzzlabit

Din ciclul "leapsa pe cantar", pentru Kolonelul care nu-si dezice zodia.
 
Mazarea cu un chintal de marar n-am mai apucat s-o fotografiez, pentru ca… vai, s-a cam mancat.
 
Carne prajita usor, cu ardei, ceapa, praz, ciuperci si sos de soia.
 
 
 
Salata vietii mele, cu carne de rata, pere din compot si sos de parmezan
 
 
 
 
Fasole batuta, cu un carnat fotogenic. Nu, n-a batut-o nimeni cu carnatul.
 
 
 
Baigli facut de Lali.
 
 
 
Drob.
 
 
 
Pasca (cu branza de vaci si stafide)
 
 
 
Oo.
 
 
 
Putina salata de vinete. Putina, pentru ca la pepene si vinete sunt zgarcita.
 
 
 
Si… pepenele de azi, ca nu m-am putut aPtine.