Monthly Archives: Aprilie 2007

Altfel

Mi-am gasit masca venetiana, mi-am pus-o pe ochi, nu se mai vad cearcanele, dar ce, parca nu stiu ca-s acolo? Am si iubit masti, da, am mangaiat suprafete reci. Tin masca de bat, ma uit in oglinda, apoi o dau deoparte, tot eu sunt. In spatele unor masti pe care le-am iubit au fost oameni, in spatele altora au fost doar goluri de aer. Sa stii ca dincolo nu se ascunde nimic, si totusi sa mangai.
Anunțuri

Nelamurire

Am una. Ce inseamna exact HABEUS CORPUS, care apare scris pe porcul zburator al lui Waters? Habeus corpus matters. Se refera oare la faptul ca responsabilitatea unui act trebuie asumata individual de persoana in cauza, si nu de poporul din care face parte?  
Nu vreau citate gasite pe Google, am gugalit si eu articolul lui Patapievici din decembrie 2006, din Evenmentul Zilei (In acelasi fel, la Judecata de Apoi sufletele (potrivit crestinilor) vor prezenta un corp, iar mantuirea va produce unul innoit, fiecarui ales in parte. Corpul este si locul de nastere al politicii drepturilor moderne: Habeas Corpus Act, din 1679 (Anglia), spune ca trebuie sa ai un corp pentru a putea fi judecat (Habeas corpus ad prosequendum), pentru a putea raspunde in fata judecatii (Habeas corpus ad respondendum) si pentru a depune marturie (Habeas corpus ad testificandum). Am dat o raita si pe Wikipedia, care face un istoric al expresiei, din care intelegi (sau nu) ca sensul de baza al legii promulgate in 1679 de catre Carol al II-lea e acela ca nimeni nu ar trebui sa fie incarcerat discretionar. Iar definitia data de Dictionarul enciclopedic este urmatoarea: Lege votata de Parlamentul englez in 1679, privind garantarea libertatii individuale; era menita sa ingradeasca arestarile si retinerea arbitrara a persoanei. (loc. lat. "habeas corpus" – "sa pastrezi corpul").
Sunt oameni care il acuza pe Waters pentru ca le ia apararea arabilor. Acesti oameni fac mereu referire la atacul din 11 septembrie… cum poti iubi un popor criminal, o rasa criminala? Aceiasi oameni considera ca piesa "Leaving Beirut", unde Waters povesteste despre o vizita pe care a facut-o in Liban, pe cand avea 17 ani, nu este altceva decat o oda ridicola inchinata unor indivizi care nu au facut  decat sa-l gazduiasca si sa-i ofere o masa intr-o cocioaba nenorocita. In mod evident, Waters exagereaza, nu-i asa, atunci cand spune ca:
 
Are these the people that we should bomb
Are we so sure they mean us harm
Is this our pleasure, punishment or crime
Is this a mountain that we really want to climb
The road is hard, hard and long
Put down that two by four
This man would never turn you from his door
Oh George! Oh George!
That Texas education must have fucked you up when you were very small

 
Daca HABEUS CORPUS inseamna ce banuiesc eu, atunci conteaza sau nu? Dar poate ca Waters trimite in alta parte si nu am eu ochelarii potriviti. So?
 
 
……………………………………………
 
Later edit:
 
Tot aici raman, in aceeasi bulina a intelegerii: nimeni nu trebuie sa fie torturat, jertfit pentru faptele altuia, nimeni nu trebuie, nimeni nu, nimeni…

Chestii tehnice, o leapsa, oligarhi si un deget umflat

Weblogul mi-a facut pocinogul. Dupa ce cateva luni nu trimite notificari la insemnari noi, dintr-o data, cand imi vine si mie ideea sa schimb niste tag-uri, pac! Se apuca de nebun sa-mi anunte abonatii: insemnare noua in blogul ummagumma, insemnare noua in bl… de peste 30 de ori, how sweet! Mi-ar fi convenit mie sa pot scrie insemnare noua pentru acum un an, iar ea sa exprime realitatea schimbata dupa bunul meu plac, dar pentru asta as fi avut nevoie de inelul Arabelei, pe care, oricat l-am cautat, nu l-am gasit printre pietrele caldaramului praghez. Inelele mele din dotare nu fac vraji cand le invart pe degete, ba chiar pe unul dintre ele nu l-am mai putut invarti deloc, pentru ca am mancat sarat si mi s-a umflat degetul in asa hal, incat as fi aruncat cat colo inelul ala care ma strangea, daca as fi putut sa-l scot. Asa ca acum, in loc de sarat, ma desfat cu acru. Helasul lui Perma-frustul e in pericol, dar trebuie sa ma desumflu, e spre binele blogosferei, ce dra…
 
Asa. Deci daca n-am inel, am pestisor, ca tocmai ce m-am uitat pe Technorati si am vazut ca Alma m-a taguit acum ceva vreme, cand eram eu cu capul in nori la propriu. Apropo, Poesisa asta m-a speriat noaptea trecuta, cand a zis ca va muri in curand de cancer, brrrrrrr! Pai io-s paranoica, fata, si credula pe deasupra, ca sa nu mai spun ca ma panichez la comanda, asa ca nervii mei nu-s jucaria perfecta. Noroc ca serviciul meu incepea azi la 11, ca daca trebuia sa semnez condica la 8, te spammuiam intentionat.
 
Inainte de a ma achita de obligatie, trebuie sa mai spun ca leapsa asta cu Pestisoul de aur e ca blestemul lu’ Sfantu’ Anton. Daca imi zici ca am dreptul la trei dorinte, eu chiar cred ca ele se vor implini, doar ca ma blochez si nu-mi mai vine nimic in cap. Sau imi vin numai porcarele si ma fac de ras in fata Pestisorului. Odata gandite, ele devin deja dorinte exprimate si… ce ma fac? Creierul meu scoate porumbelul, mie mi se consuma dorintele si p’orma ciuciu alte oportunitati de vise come true moca.
Par examplu: singura dorinta care ma bantuie in secunda asta e ca as vrea sa vad un concert cu baietii astia de la Flaming Lips:
 
Pe urma, tzac-tzac, mintea imi zboara la piramidele din Mexic. Intr-o zi ma voi da cu piramidele si-l voi calari pe Quetzalcoatl, daaaa! Ups! Mi-am mai consumat o dorinta. Pentru a treia, rog Universul conspirator sa nu mi-l aduca in fata neuronului pe Basescu, Bombonel sau Vadim, ca imediat purced la dorinte cu oligarhi si alte napaste.
 
By the way, ce, crede cineva ca io nu fac politica? Ba bine ca nu. Uite mostra de messengereala: 
 
Umma: cu ocazia basescului suspendat m-am mai uitat si eu la tv
T: si io si io
T: e treaba f. putreda, ca-n 2004
Umma: am vazut-o aseara pe aia, aia cu mainile in sold, cum o cheama?
Umma: labe unuteve
T: care aia cu mainile-n sold? cristoiu?
Umma: nu, ca are si tzatze
Umma: de fapt si cristoiul are, dar mai lasate
Umma: aia cu gusha
Umma: cu tzatze si cosmin gusha
T: lavinia shandru
Umma: daaaaa, aia
T: e destul de aratoasa pentru o politicianca
Umma: pai da, dar nu tace
T: pacat ca-i isterica si proasta
Umma: n-are simtul masurii si al ridicolului
T: catzea
T: da cel mai tare ma enerveaza tot talkshowurile a la antena, cu cristoi si rosca-stanescu si mustaciosul ala isteric
T: stan
Umma: pe ala nu-l stiu
T: un bou de scrie si la jurnalul
Umma: atunci, daca-l vad, is de parere ca sa ma enerveze si pe mine!
T: azi n-a mai aparut editorialul lui cartarescu in jurnalul, l-or fi dat afara oligarhii
Umma: adica asta-i ziarist?
T: asa il prezinta astia la emisiuni 😦  
Umma: dupa ce ca-i mustacios, il mai ia si pe Mantuitor de-o aripa si-l flutura cu subiectivism extrem pe sub nasul cetitorilor
Umma: dupa moaca, are voce pitigaiata
T: are si si-o mai putigaieste special la emisiuni ca sa faca pe smecherul
T: cand citeaza din basescu
Umma: oare mustaciosii se plac intre ei? or fi toleranti unul cu altul?
T: mie nu-mi plac nici intre ei, nici separat
T: dar asta si cu mustacioasa de nevasta-sa s-or placea
Umma: cred ca-si lasa mustata ca sa nu li se vada parul din nas, altfel nu-mi explic
 
Deci nu, a treia dorinta nu-i nici cu politica, nici cu mustaciosi. O las pentru mai tarziu, sper ca nu se transforma si Pestisorul asta in Melc. Dar poate ca si Melcii indeplinesc dorinte.
 
Taguiesc pe Antimonius, pe Oama si pe Bebitzu. Nu ma injurati, rogu-va, mai mult decat m-or fi injurat astazi abonatii. Acum oricum n-o sa mai creada nimeni ca e insemnare noua pe bune.
 

Procesul cu pasi, poze, patimi si primeniri primavaratice

Doua destinatii aveam in minte: Saska Arena, locul concertului, si Muzeul Kafka. Arena am gasit-o repede, dar muzeul… ei bine, muzeul asta, care se afla de fapt chiar sub nasul cautatorului, s-a lasat descoperit greu. Am urcat, am coborat, ne-am intors, ne-am invartit aproape trei zile pana am reusit in sfarsit sa… iar intre timp, am vazut locuri, turnuri, poduri, strazi, pietre, piete, fier, scari, flori, pe care nu le-am cautat. Si oameni, foarte multi oameni. Muzeul a aparut mai tarziu, cand i-a venit vremea. Un muzeu nou, din care iesi ametit. Valuri, scrasnete, urlete, ciori, ecrane, imagini care se plimba, rafturi care se misca, oglinzi pe care se proiecteaza filme, telefoane care suna, ridici receptorul, auzi voci, povesti insirate sus, jos, in fata, in spate, culoare care te poarta, lumini care te intorc, sunete care te conduc.
 
De sus, strazile par stradute. De jos, stradutele nu par, ci sunt. Stradutele din Praga, orasul cu o mie de turnuri.
 
De sus, dintr-un turn foarte vechi, al prafului de pusca.

powdertower21

Te uiti in jos, te uiti in sus, cerul e un caldaram pe care nu-l calca picioarele, ci il bantuie aripile.
 
De jos, un turn mai nou, cel de pe dealul Petrini.
 

turnpetrini

 
Si ce am vazut de acolo.
 
 

vedereturnpetrini2

Al treilea turn, cel mai nou, este turnul de televiziune din cartierul Zizkov. M-am suit si-n el, cum altfel?

turntv1

Cand ghidul nevazut, care ne-a purtat pasii pe caldaram, a hotarat ca a venit si momentul Muzeului Kafka, ne-am trezit chiar in fata lui. Am intrat in curtea interioara, unde am fost intampinati de doi artezieni verzi. Faceau si ei pipi, iar eu nu le-am respectat intimitatea si i-am fotografiat.

pipi_kafka

Am intrat apoi in muzeu si am lasat sunetele si luminile sa ne impinga pe holuri, pe trepte, in plase si oglinzi. 
 
Pentru scrisorile si jurnalele lui Kafka trebuie sa-i fim recunoscatori lui Max Brod, prietenul si primul sau biograf, pe care scriitorul l-a rugat la un moment dat sa-i arda manuscrisele, dar acesta nu s-a supus. "Un caz fericit de neascultare", cum il numeste Borges.

kafkas_letter_to_his_father

 
 
 
 
 
Femeile lui Kafka… cate or fi fost? Or fi fost? K. avea o atitudine mai degraba nevrotica fata de sex, ii era frica de apropierea fizica. Iubitele "publice" au fost patru.
 
 

felice kafka_felice

 
Felice Bauer… cu ea era cat pe ce sa se insoare, chiar o fi iubit-o in felul lui, desi gurile rele spun ca ar fi avut o legatura amoroasa si cu prietena ei, Grete Bloch, cea care le mijlocise relatia.  E posibil sa fie doar speculatii. Kafka este exploziv in scrisori, pare descatusat si teribil de indragostit, dar cand casatoria este aproape, se sperie. Ai vrea sa te casatoresti cu un barbat pentru care timpul liber inseamna scrisul? o intreaba el pe Felice.
 

julie

Dupa despartirea de Felice, a avut o scurta relatie cu Julie Wohryzek, in 1919, cu care a fost logodit timp de cateva luni. Ei nu i-a trimis scrisori, n-a scris despre ea in jurnalul intim, asa ca prea multe amanunte nu se stiu despre aceasta poveste de dragoste. Ce se stie este ca tatal scriitorului nu ar fi fost de acord cu un potential mariaj, pe care il considera injositor, pentru ca Julie nu era "de familie buna", fiind fiica unui om de serviciu dintr-o sinagoga.  
 

milena

Milena Jesenska, scriitoare ceha, o femeie nascuta pentru a iubi si pentru a se lasa iubita, o femeie care a devenit muza multor scriitori din Viena. Cu ea, Kafka a avut o "aventura" epistolara, tipul de relatie favorit, se pare, al scriitorului. In ciuda faptului ca sotul ei, mai in varsta cu 10 ani, o insela "de trei sute de ori pe an", dupa cum spunea ea, Milena, al carei nume inseamna "cea iubita" in limba ceha, nu a avut puterea sa-l paraseasca, desi devenise si ea o adepta a amorului liber, asa ca Franz Kafka a pus capat relatiei. Milena este cea care a scris notita de ziar care anunta moartea scriitorului. Abia dupa aceea s-a despartit de sotul ei, s-a recasatorit cu un arhitect, dar firea rebela a dus la arestarea sa de catre Gestapo si trimiterea ei intr-un lagar de concentrare, unde a si murit, in 1944.
 
 

dora

si Dora Diamant, ultima iubita, cea care i-a vegheat ultimele luni de viata. Era foarte tanara, asa ca povestea ei a inceput abia dupa moartea lui.
 
……………………………………………………………….
 
Ups! Am transformat insemnarea in biografia lui Kafka. Ma opresc, ma opresc, dar nu inainte de a mai incarca pe You Tube un filmulet facut pe baza desenelor lui
 
 
 
Procesul de la Praga. Cel al lui Kafka, cel al Pink Floyd-ului (The Trial: good morning, worm, your honour!) si unul personal, mic pentru omenire, dar urias pentru mine. Pai da. Uneori mi-as spala creierul cu Xanax, l-as degresa cu Axion, as face o potiune magica, numita Xanaxion si m-as imbogati mai intai, apoi as uita. Alteori, mi-as fixa momente si stari cu boldul in acelasi creier, sa nu le pierd niciodata. Intre doua porniri, ca doua capete de pod, continuu sa traversez si sa procesez procese.
 
Since, my friend, you have revealed your deepest fear,
I sentence you to be exposed before your peers.