Monthly Archives: Februarie 2009

Fabulosi cu playlist. Leapsa 2 (sau 3) in 1

Recunosc, nu-s de 3xfemeie, ci de 3xfabuloasa, cine nu crede sa verifice mersul lepsei. Sau sa negocieze schimbarea de titulatura cu Alice, Almanahe si Lollitta.

Almanahe imi redacteaza gratis un cv cu poza, poza am salvat-o, iata: trouble_child_ray_caesar
Cu textul inca nu ies in lume, pentru ca, daca partea cu tabliile si concertele am inteles-o si mi-o asum, pe cea cu sub-mesele si pantofii inca o consider o incercare ieftina de a compromite cu minciuni infame un blogger respectabil. Tot Almanahe se face vinovata de indiscretie atunci cand scrie negru pe alb, in ditamai patratoiul de la comentarii, ca ne-am atins, pipait si chiar ca am dormit impreuna. Rusine!
Cele de mai sus fiind spuse, imi iau ingerul de-o aripa si deschid o leapsa noua: BLOGGERI CU CARE AM DORMIT! Aceasta leapsa e menita a-i demasca pe bloggerii care sforaie, astfel incat incepatorii in ale blogosferei sa stie de cine sa se fereasca.

Sa trecem la fabulatii, timpul ne preseaza si zilele care ne despart de weekend ne bruiaza.

In prefata romanului Tratament fabulatoriu, de Mircea Nedelciu, gasim: „Cititorul are, fara indoiala, libertatea de a citi numai romanul sau numai prefata. Sau nici una, nici alta. Dar, in acest din urma caz, cum ar mai afla ca eu ii las si aceasta libertate?”

Cititorul care nu afla cata libertate i se ofera nu este, de fapt, decat un potential cititor, asa cum si eu as fi fost doar o potential fabuloasa, daca n-as fi accesat linkurile fetelor mentionate in primul paragraf. (Bine, Almanahe mi-ar fi trimis sms de atentionare in caz ca nu observa nicio reactie in primele 48 de ore.)

„Cu cat arta majoritara va face mai multe progrese in maltratarea sensibilitatii umane si in adormirea oricaror tendinte creatoare ale cititorului (privitorului, receptorului, spectatorului), cu atat arta autentica i se va opune mai vehement, va deveni mai ermetica si va agrava astfel dicotomia.”

La fel si blogurile: cu cat blogosfera majoritara isi va da mai multe lepse, va organiza mai multe concursuri si petreceri de socializare ori va furniza mai multe copy/paste-uri, cu atat bloggerul autentic (adica ala cu jurnal personal) i se va opune mai vehement, va deveni mai ermetic (adica isi va inchide bloguletul) si va agrava astfel dihotomia.

Si acum, ca orice fabuloasa careia i s-a urcat inefabilul la cap, ma autocitez. Acum 100 de ani scriam in blog ca ma pup in fund numai cu oameni de 5 stele! Evident, ma dadeam mare, adevarul e ca m-am mai pupat si cu unii de 4 sau chiar de 3, dar sub 2 n-am coborat niciodata! :)) In momentul pupatului aveau insa nota maxima, jur! Fac o fandare si trec la bloguri: in lista din dreapta sunt nickuri de nota 10 – pentru mine si acum! Am sa scriu odata cu ce m-a cucerit fiecare, nu in insemnarea asta, pentru ca vreau sa-i scarpin intre cornite si pe baieti, iar leapsa fabuloasa este una exclusivista, doar despre fete.

Pentru ca lepsele se aduna, iar eu nu mai reusesc sa le fac fata, in loc de playlistul oracol cu care m-a lepsuit Crisp, am sa le dedic fabuloaselor pe care le am de-a dreapta, in blogroll, cate o piesa care cred eu ca li se potriveste.

Alice – Fiona Apple – Across the Universe
Dez – Lhasa de Sela – Desdenosa
Anda – Five for Fighting – Angels & Girlfriends
Aprilia – Bowling for Soup – Friends O’Mine
Crisp/Crumbs– Claire Voyant – Love the Giver
Exq – Travis – Out in Space
Innuenda – The Fray – How to Save a Life
Mack – Loreena McKennitt – The Mystic’s Dream
Marinela – The Cure – Friday I’m in Love
Meri – Gianna Nannini – Hold the Moon
Mi Minor – Secret Garden – Dreamcatcher
Did – Cocteau Twins – Pink Orange Red
Alma – Travis – Closer
Asel – Collective Soul – Needs
Midori – Opeth – For Absent Friends
Rus – Imogen Heap – Hide and Seek (varianta originala, nemixata)
Shalimar – Emerson Lake & Palmer – Watching Over You
Silvia – Vaya con dios – For You
Acadea – Nilsson – Are You Sleeping
Almanahe – The Cure – Real Snow White
Aprilsea – Flower Kings – What If God Is Alone
Tuvia – Rozz Williams – Life Is But a Dream
Colturi – Coldplay – Viva la Vida
Departe – Cerys Matthews – Open Roads
Evergreen The Jayhawks – Save It for A Rainy Day
Eva – Lake of Tears – Like a Leaf
Ing – Cursive – The Night I Lost the Will to Fight
Lollitta Cursive – Making Friends and Acquaintances
Madelin – RPWL – Everything was not enough
Nicoleta Savin – Jon Anderson – Prayersong (with Jade Anderson)
Scrintin – Stereophonics – Rainbows And Pots Of Gold
Vidal – Amber Asylum – Je Suis Le Chat, La Lune

Muzica mi-a schimbat starea, rasul de la inceput s-a transformat in zambet oarecum complice.

Umbland dupa linkuri, observ ca, in timp ce eu am hibernat printre muzici, filme si pasi moi, cateva dintre fabuloase si-au inchis/parolat/ucis blogul, ca Departe cere pumni (ii dam cu drag), ca Ela a intrat in vacanta bloggereasca sau ca Madelin a plecat la vanatoare de talazuri. Si, imediat ce se termina Opeth, cu For Absent Friends, incepe Elend. The Silence of Light… dar dupa o vacanta sau o tigara, sunt sigura ca in playlisturile tacute se va auzi din nou „she’s a supergirl and supergirls just fly”.

Ghicitorica

A implinit 4 ani, seara il asteapta pe tati ca sa „joace de-adevaratelea” desenul animat. Jucariile fratelui ei mai mare se luptau intre ele, ale ei se casatoresc.

Slugsy Character Shot

Melcul Slugsy e acum sotul lui Primrose, floarea blonda obsedata de curatenie. Cand Primrose pleaca la piata, il pupa pe obraz pe Slugsy si-i spune: draga, vin repede, sa nu faci prea mizerie. Dar la piata se intalneste cu Poppy si beau impreuna suc natural cu paiul. Intre timp, Fifi vine in vizita si-l intreaba pe Slugsy: dar Primrose nu-i acasa? Nu, a plecat la shopping, raspunde melcul. Slugsy si Fifi se pupa pe gura, pe urma Fifi pleaca. Primrose se intoarce acasa si Slugsy ii spune: sa stii ca te-a cautat Fifi.

fifiandtheflowertots

– Ana, intreaba tati, dar crezi ca Primrose s-ar supara pe Slugsy daca ar afla ca s-a pupat cu Fifi?
– Nuuuu!
– De ce, Ana?
– Pentru ca Primrose il iubeste pe Slugsy.
– Dar cine crezi ca e de vina, Slugsy sau Fifi?

Ce raspunde Ana?

in( )trecere

cel care nu are nimic de spus tipa cel mai tare.

shkspr, shkspr, wherefore art thou?

I did never know so full a voice issue from so empty a heart: but the saying is true: ‘The empty vessel makes the greatest sound’.

*

blogul asta al meu a inceput acum ceva vreme sa semene cu un jurnal. acum seamana si mai mult, pentru ca ma uit la el intorcand capul spre inapoi: un caiet pe care l-am terminat si caruia am continuat sa-i inghesui vorbe in spatiile goale, spatii destinate de fapt odihnei ochiului. un caiet cu coperte porCtocalii si syd-erale. zilele astea mi-a tot venit sa-i lipesc niste foi noi, sa tina mai mult, doar ca am trecut intruna de la o stare la alta, de la gandul serios la hihihi-ul superficial, de la jocul de cuvinte la argumentul elaborat, iar degetele tastatoare n-au mai ajuns la literele albe pe fond negru, le-a oprit datul din umeri. la urma urmei nu avem nimic de demonstrat, nimic de aratat lumii, daca ar fi fost vreun gand care sa merite sa se transforme in rand, ar fi strigat, mi-ar fi ciocanit in plexul solar, s-ar fi strecurat printre mersul la tigara si picaturile din jetul dusului, printre minutele din trafic si cele de dinaintea somnului, ar fi facut pe dracu-n patru si ar fi ajuns pe o foaie, pe un ecran, pe un dos de palma.
niciodata nu am folosit, de fapt, blogul ca sa scriu despre lucrurile mele importante, jurnalul este incomplet si decalat, dar acum, cand cele reale s-au lipit cu superglue de fruntea mea, de mainile si talpile mele, imi este cu atat mai departe scrisul cu fes de metafora, spatiul dintre litere, care ascunde intamplari. hihihi-ul de langa cafea sau de langa ginul tonic imi este suficient. discutii light, sambete dezlanate, jucarele de dupa-amiaza, oameni alaturi de care sa nu-mi creasca tepi. filme, pagini de carte, drumuri cu muzici, un teiubesc bland. usor, usor… din nou piesa aia isi face drum catre playlist. anul asta nu-mi permit intristari, oricata poezie ar naste ele. anul asta e al normalitatii, stimulii care ar putea produce cutremure trec automat in folderul numit later (nu, nu, inca n-am invatat sa putin). anul asta nu-i nici al imbatosarii, nici al fluturilor, anul asta sabia xenei trebuie folosita doar ca evantai pentru un iulie fierbinte-fierbinte. angoasele se topesc la sala, in rostogolit de pedale si tras de fiare (tu sa nu fii fiara, nu!), la fel si grasimile.

*

am votat in oscar poll-ul de pe imdb, de data asta fara sa-mi spun ca si maine e o zi in care pot sa ma razgandesc. la inceput preferintele mele se potriveau manusa cu cele ale majoritatii votantilor, dar uite ca acum parca i-as da lui robert downey jr. premiul pentru best supporting actor, iar la best actor, desi rourke si penn sunt fabulosi, mie mi-a ramas in minte privirea aia de om invins a lui richard jenkins. marisa tomei ramane cu un pas in fata lui penelope (femei frumoase, cu riduri, cu zambete triste si cu secrete, cum spune prietena mea), iar kate winslet isi pastreaza si ea pozitia, desi alaltaieri am vazut o anne hathaway care a reusit performanta de a nu fi deloc dragalasa, drept care ar merita macar un picior de statueta. la best original screenplay, categoric as vrea in bruges inaintea lui wall-e. Restul premiilor mele subiective merg la slumdog millionaire, danny boyle si wall-e. sorry, benjamin button! pentru the reader as inventa un premiu special.

*
acum oare m-ar crede cineva daca as spune ca am deschis insemnare noua doar ca sa pun o mostra de ceea ce numesc eu preocupari demne de weekend? adica poza asta:

inorogroz2

vremea Varsatorilor (dare de seama)

Se cam re-varsa in viata mea – jocul de cuvinte e ieftin, ei sunt niste scumpi! -, toarna, i-am spus aseara celui mai nou varsatoriu scriitor, toarna exuberanta, gin tonic, secrete, nu te impiedica in tacerile astea.
A, da, marea mea iubire din adolescenta isi primea lamultianii pe 12 februarie, pe unde o mai fi azi, o mai fi?
Acum cateva ore A.,prietena mea, a nascut o fetita, ieri a nascut frate-meu un baietel – asa mi-a spus, ca a simtit si el acul cel gros infigandu-se intre cele doua vertebre, apoi acul fin ca o soapta si, in sfarsit, anestezicul coborand in picioare, adormind nervii, dar nu si frica.
Maine, vineri13, n-ar trebui programata nicio cezariana, zic io. Adica na, m-as teme toata viata sa nu se transforme Copilul in zombie.
Maine, vineri13, s-ar putea sa fiu nevoita sa imbrac costumul de Xena. Si doar mi-a spus mama la telefon: „potoleste-te, am auzit la Urania ca saptamana asta se cade sa-ti tii in frau demonii!” Ce sa fac, mama, daca n-am fost atenta si m-am dat de trei ori peste cap pe la pranz, transformandu-ma intr-un hihibrid justitiar si vrajitor. Houdiniquijote, cam asa, stii ce repede am facut rost de lista aia? Stii ce s-au albit la fata morile de vant?
Maine, vineri13, se va face la un moment dat seara, voi lepada zalele, iar cineva din apropierea umarului stang va gandi ca uite, e ziua indragostitilor deja.

numai azi

ce spun are sens numai atunci cand spun, degeaba vii cu ranjetul triumfator de „ti-am spus eu”. parca eu nu ti-am spus de atatea ori cuvinte care s-au ciocnit cap in cap cu altele, tot ale mele, am avut mii de dreptati, de ce m-as bate cu pumnul in piept cand e ca mine, de ce mi-as pune cenusa in cap cand nimeresc anapoda?

tocmai se acorda distinctiile bafta – iti urez bafta suna mai plin de importanta acolo. abia acum se ajunge la premiile mari, deocamdata penelope a invins-o pe marisa la best supporting actress.

brb, desigur

Exact cand trebuie sa adorm devreme,

ochii astia nu vor sa se bage in pat. Ar citi orice: carti, subtitrari, stiri despre copii de vedete sau chiar scrisul de pe cutia de pizza. pub&grill,livrariladomiciliuintreorele1122.
I-am ridicat in picioare si le-am poruncit asa: ochilor, ia scrieti voi ceva pe blog, mainile mele ar face altceva. Despre filme, de exemplu, ca inca nu v-ati hotarat cu cine tineti la Oscar. Sau mai bine nu, pentru ca presimt ca veti incepe sa spuneti ca v-ati uitat la Revolutionary Road ca in oglinda si de aceea ati alege o alta poveste careia sa-i oferiti statueta, o poveste de mai departe, in fata careia ati putea manca popcorn tocmai pentru ca e asa departe si brrr-ul se stinge intr-un „dar noi niciodata, noi nu”.
Ati putea sa mai spuneti despre Eurovision, despre cum ati inceput sa va uitati pentru ca voiati sa va sustineti prietenul din copilarie, despre cum ati sfarsit tinand cu altcineva si despre cum nu v-ati abtinut si ati trimis (oh!) sms pentru fata cu cizme galbene.
Sau mai bine… mai bine ati spune ca hai la culcare, stapana! Da, pentru ca peste cateva ore va trebui sa o intoarceti ca la Ploiesti. Pe undeva pe langa Colegiul National „Mihai Viteazul”.