Tag Archives: vis

dual

nu am nevoie sa caut senzatii tari in filme horror, in glume proaste sau in montagne russe. ziua traiesc frici trecatoare, de care ma scutur si dupa care pot sa-mi pun masca de zambit. dar noaptea, noaptea ii omor pe toti. ori ii salvez de la moarte. noaptea ma lupt cu talhari karatisti, fac operatii pe creier, imi asez trupul in calea cutitelor, modelez figurine din sange incleiat, smulg solzi de pe spatele balaurilor si descopar dedesubt prieteni scamosati, inot prin mormane de oase, primesc sms-uri de la sirena sinucigasa, rup balansoare si arunc cu ele in babe malefice. ma trezesc epuizata, dar convinsa ca am luptat pentru o cauza nobila. cafeaua de dimineata e o punte intre razboinicie si blandete, pe urma jetul de apa spala cosmarul, curata revoltele. redevin senina si apta pentru clisee si dulcegarii. nu e de mirare ca pe blogul asta ajung oameni care cauta „seminte de maria”, „ce mananca gargarita”, „inimioare acadele”, „l-am visat pe mos craciun” sau „poze cu fapte bune in natura”.

Anunțuri

L-am visat pe Mircea Cartarescu

m-a intrebat: vrei sa-ti fac un pui?
si mi-a facut unul. din hartie, fulgi si om mi l-a facut si mi l-a pus in palma. era un copil cu cioc, mi-am dorit sa moara, pentru ca nu putea vorbi si nu putea rade. l-am pus pe podea, intr-un colt al camerei, si m-am dus la geam, ca sa-mi fie mila de el de departe.

*

barbatul meu cel mai indelungat imi desena pui pe cartea lui de gramatica, pe cand aveam doi ani. ma lua mama cu ea la scoala si nu voiam sa stau decat in banca a doua de la perete, acolo erau puii. saptesprezece ani mai tarziu, i-am regasit undeva, intr-o cutie cu vechituri. astia-s puii mei, maa, i-am zis, in timp ce el imi desena eternitati pe burta si pinkfloizi pe creier.

claxoane sub clar de umma

Nu-mi prieste culcatul devreme, ma trezesc inaintea ceasului, e adevarat, dar in loc sa-mi frang visul, uitandu-l in drum spre cafetiera, il framant intre gene inainte ca ochii sa priceapa ca gata, s-a terminat, e o alta lume cea din afara lor, pe care ar face bine s-o vada. Cand se deschid, intr-un tarziu, ochii sunt deja obositi, nu le mai trebuie fum de tigara. Ieri, de exemplu, au plecat la serviciu obsedati de stefan banica junior, au povestit la fumoar ca noaptea, in vis, el murise putin, iar copilul lui, un baietel de vreo trei ani, se juca sub balconul ummei si spunea: tata e inca acasa, dar maine o sa plece de tot. Un alt exemplu de vis cultural e cel din noaptea de vineri spre sambata, cand m-am vazut la tv, intr-un videoclip. Purtam fusta neagra, scurta, bascheti albi, eram foarte slaba si cantam. „Iubirea mea e dragostea mea, as da orice sa ma-ntalnesc cu ea”, ce versuri profunde compune textierul meu nocturn, mi-am spus pe la inceputul trezitului, apoi, cand mi s-a parut ca m-am dezmeticit, mi-am cerut iertare de la fanii din vis, incercand si-o scuza patetica: le-a compus portarul. Cine, cainele lui Hades? au ras cativa fosti aplaudaci din acelasi cap al meu semidiurn.

(brb, as usual. am niste continuari culturale de povestit si ceva despre pisici sinucigase de inventat. )