Monthly Archives: Februarie 2007

Iubirea este egoista

Iubirea este egoista, mi-a venit titlul asta in cap si n-am stiut ce sa scriu sub el, poate ca titlul si-ar fi de ajuns.
Nu cred in sacrificiile din romanele rusesti. Zic asa, de fapt n-am citit romane rusesti, doar Dostoievski, dar tot ce incepe (and I mean in love) sau, ma rog, se termina cu "e mai bine pentru tine" imi suna asa, cu accent rusesc. Se poate sa existe si sfinti, dar nu-i cunosc si nici nu as vrea, m-ar inhiba al naibii.
Nu iubesti pentru altul, nu? Pentru tine iubesti, ai de satisfacut niste nevoi afective, fara de care nu esti ok. Daca vrei sa-ti fie bine, fie ca nevoia din tine e de a darui sau de a primi, inseamna ca-ti pasa de tine si chiar te iubesti.
Daca nu te iubesti pe tine, poti iubi o alta fiinta? Cu cat te iubesti mai mult, cu atat ai mai multa nevoie de afectiune si de dovezi. Cu cat te iubesti mai mult, cu atat mai egoist devii. Iar iubirea iti devine foame, lacomie, exces, cerc vicios.
Pe de alta parte, ai oare dreptul sa vorbesti despre iubire daca nu esti indragostit? Aaaa, ai fost odata? E doar literatura ce nu spui la cald, ba mai mult, la fierbinte, la infierbantat. Dar cand esti indragostit iti vine sa orice, numai sa vorbesti nu.
Iubirea si vorbitul despre ea sunt ditamai paradoxurile.
…..

Da, iubirea e rabdatoare, e generoasa, iertatoare, dar e si avara, stransa la curea, posesiva, geloasa, ofticata. Incepe intotdeauna egoist, apoi, o vreme, exista iluzia ca nu pentru tine (te) oferi, iar dupa ce devine rutina, se transforma in troc. Doar o afacere, pentru unii mai profitabila, pentru altii mai paguboasa, dupa norocul sau priceperea fiecaruia.

Anunțuri

test

test 
 
Da, a fost un test facut de admin, pentru a verifica daca se genereaza notificari catre abonati. Se pare ca era o problema de ceva vreme.
Si mai e ceva care ar trebui rezolvat: daca te dezabonezi de la un blog, esti automat dezabonat de la toate. N-as fi avut cum sa stiu asta daca nu mi-ar fi disparut din lista de abonati oameni cu care tin legatura si care n-au mai primit notificari pentru niciunul dintre blogurile la care se stiau inca abonati.

Atamat. Botez nelegitim.

 
Nu ti-am povestit despre planeta mea, nu? Steaua mea cu nume rotund… mi-am inventat-o in copilarie, ajunsesem sa cred in ea si sa-i fac si pe ceilalti sa creada. Ma ridicam pe varfuri catre ea ca sa pot simti, sa pot sa ma scutur, sa pot sa rad, sa rostesc, sa pot deslusi oamenii, sa-i pot santaja pe cei care ma iubeau. Mama, daca nu-mi dai voie in tabara, nu exista A. Tata, nu mai veni dupa mine la petreceri, daca nu-l lasi pe Sergiu sa ma conduca acasa nici sambata asta inseamna ca nu crezi ca exista A . Sergiu, hai sa tacem in seara asta, va vorbi A. in locul nostru, si daca ma iubesti, vei auzi tot. Sergiu, astazi ne vom desparti, nu as vrea asta, dar daca nu o facem acum, planeta mea nu va mai exista.
Crezand in propria mea inventie, am crescut frumos, am scris, am desenat, am iubit, am fugit, m-am schimbat, am uitat. Planeta mea exista inca scrijelita pe bancile vechi, din lemn, din podul liceului si chiar pe o caramida din zidul sau, exista in caietele mele de demult, exista in cautarile de ieri si de azi… proasta de cautare… sublima cautare.

Si-mi amintesc cum ii vorbeam, noaptea, dandu-i viata, umbra si nume. Si-mi amintesc cum vorbitul imi era soapta intrebatoare sub plapumma, insotita de respiratiile egale ale fratelui meu.

Cine esti, fiinta cu mainile-ntinse? Cine esti, zambet schitat in rostire, ochi strabatut de un drum pe care cineva il banuieste in ceasca de cafea sau in visul iute, cine esti, tanjitorule dupa sens, cautatorule de aur in galeriile gandului, cine esti, frunza inca nedesprinsa, inca neevadata din creanga, din trunchi? Cine esti, barbat cu tigara uitata-ntre buze, contur cascador, femeie caldura, cine esti, cladire din hartii pe care un zeu a scris secrete? Fereastra deschisa, fiinta cu mainile-ntinse, numeste-te cu numele meu, Atamat, cu numele numelui meu, Atamat. Fa-mi-te!
Atamat! Te ghicesc in literele pe care le torn prin toate caietele caniculei mele, innebunirii si razvratirilor mele. Cine esti, statuie care respira, cine esti, suflu rasfrant in firele de par organizate in serpi, cine esti, aspirator al degetelor mele, cine esti, branci catre sarutul cu foaia? Cine esti, chemare-n Katharsis, puritate, delicatete, brutala delicatete, fiara dezlantuita-n suras? As crede in tine numindu-te Dumnezeu, dar te sfarami cand te ating si devii altceva, mai inauntru de mine. Cine esti, capcana de sublim egoism, singulara singuratate, maretia de a putea spune eu, eu, eu… Existi si te voi astepta, asteapta-ma sa te astept pana la capatul intelegerii, pana la marginea perceptibilului, vei fi acolo pana unde voi putea scrie. Acolo unde va fi marginea lui "voi putea inca sa pot". Acolo de unde inima nu mai are incotro sa urce. Asteapta-ma si fugi, vino si nu veni, desfa-te, desfata-te, inchide-te, ascunde-te, fii revelatia pasului urmator, dar nu a celui din urma. Cand te voi atinge vei inceta sa existi, iar eu odata cu tine ma voi stinge. Numeste-mi-te Atamat!

La intalnirea de 80 000 de ani de la absolvire l-am luat pe Sergiu de mana si am fugit catre zidul pe coaja caruia atatea generatii si-au scris numele, au lasat un semn. Unde ma duci, fata nebuna? Mergem s-o cautam pe A., simt eu ca o vom gasi. Si am gasit-o… mi-am gasit caramida, undeva, sus, deasupra atator si atator nume ingramadite unele in altele, unele peste altele. O nava spatiala sapata in mijloc, cu cheia. Un A cu bucle continuat cu dare neiertate de timp. Pe aceeasi caramida, altcineva, in alt an, a lungit codita initialei si a legat-o, ceva mai jos, de alte litere, acoperind hublourile navei mele, taindu-le cu un l burtos, un e marunt si un x rupt, fara incolaciri. Peste scrijelirea mea un nume nou – Alex. Si am zambit, mana mea a incetat s-o mai stranga pe a lui Segiu, mi-am aprins o tigara. Numele nou, acoperitor, avea sa ramana acolo, ca un prim sir de gratii. Iar in cusca mica, pe o caramida rosie, planeta mea continua sa existe si sa-si astepte alte si alte straturi de nume, de nascociri, de copilarii.

 

Oscarurile mele

M-am obisnuit deja sa nu castige preferatii mei la concursurile cu voturi, asa ca, la fel ca la Eurovision, voi face, cu fastul din dotare, propriul clasament subiectiv si nespecialist. Mai rau, nici n-am vazut toate filmele, asa ca unele vor fi eliminate by default.

Best Movie

Babel
(au spus unii ca ar avea aceeasi constructie multiplan ca filmul Crash, castigator anul trecut, si din acest motiv ar trebui probabil ca juriul sa aleaga altceva. Asta mi se pare cam acelasi lucru cu a scoate un sonet, sa spunem, dintr-un concurs de poezie, pentru ca are acelasi numar de versuri ca alt sonet. Doctorul F., care-i anestezist, zicea zilele trecute: „ba, de ce nu mi-ai spus ca e atata suferinta in filmul asta, ca nu ma mai uitam… n-am putut sa dorm toata noaptea dupa ce l-am vazut”. Si daca si un medic cin_efil si cin_ic, obisnuit cu suferinta si moartea, ramane, precum m2, cu „piuneze-n suflet” – vezi ce memorie buna am, emule! -, chiar daca filmul nu se termina rau totusi, inseamna ca regizorul Inarritu si-a facut bine treaba. )

Little Miss Sunshine (m-ar tenta si aici o bucata de statueta, probabil mainile lui Oscar, care mototolesc bine-bine visul american)

Best Performance by an Actor in a Leading Role

Will Smith
, in The Pursuit of Happyness ( pentru ca, aidoma lui Jim Carrey, din Eternal Sunshine…, nu m-a facut sa ma gandesc ca e acelasi actor pe care il vazusem in filmulete de actiune sau „de ras”)

Ryan Gosling – mama, ce barbat! N-am terminat de vazut filmul (Half Nelson), dar ziua e lunga, premiile se anunta dupa miezul noptii, deci am timp berechet sa ma hotarasc daca-i iau statueta lui Smith si i-o dau lui. Last King of Scotland e pe lista de asteptare, asa ca ii cred pe cuvant pe cei care spun ca Forest Whitaker ar fi pe buna dreptate favorit.

Best Performance by an Actress in a Leading Role

Penelope Cruz, pentru rolul din Volver. Aici n-am argumente, pur si simplu mi-a placut mai mult decat Meryl Streep, poate si pentru ca The Devil Wears Prada mi s-a parut un film mult prea usurel pana si pentru Oscar.

Best Performance by an Actor in a Supporting Role

Categoric, Jackie Earle Haley, pentru rolul din Little Children, un film despre care gurile rele spun ca ar fi folosit reteta din American Beauty. Un film despre care cred ca as putea sa discut zile la rand, un film despre crize conjugale si adulter, despre perversiune si alienare, despre variatiuni ale crimei si pedepsei, despre binele-rau si raul-bine. Titlul e inselator, nu e un film despre copii, desi ei apar pe pelicula. Little children suntem noi, adultii, cu nevoia noastra de joc, schimbare, protectie, care naste, din pacate, vinovatie, anxietate, depresie, dependenta, paranoia. Revenind la Haley, personajul lui reuseste sa starneasca dezgust si totodata compasiune, iar eu personal am avut senzatia ca parca nu joaca intr-un film american.

Best Performance by an Actress in a Supporting Role

Aici mi-e cel mai greu, as taia statueta in felii si le-as imparti frateste (ma rog, suroreste) intre Adriana Barraza, Cate Blanchett, Abigail Breslin, Jennifer Hudson si Rinko Kituchi, avand totusi grija sa-i dau micutei Abigail o felie mai mare pentru rolul din Little Miss Sunshine.

Nu prea mi-e clar ce inseamna categoria Best Achievement in Cinematography, dar pentru ca n-am dat inca niciun Oscar filmului Children of Men, e randul lui la statueta mea virtuala. Iar pentru Best Foreign Language Film of the Year, zic si eu El Laberinto Del Fauno, pentru ca pe celelalte nu le-am vazut. Si nu inteleg (nici eu) de ce Volver n-a fost nominalizat la categoria asta.

Cam atat, la celelalte categorii chiar nu am cum sa-mi dau cu parerea de nespecialist, dar recomand blogul lui Danezia si al Cinefilului. Cine nu are maine de la 8 sa-mi povesteasca si mie cine si ce a castigat!

Oscarurile mele

M-am obisnuit deja sa nu castige preferatii mei la concursurile cu voturi, asa ca, la fel ca la Eurovision, voi face, cu fastul din dotare, propriul clasament subiectiv si nespecialist. Mai rau, nici n-am vazut toate filmele, asa ca unele vor fi eliminate by default.

Best Movie

Babel (au spus unii ca ar avea aceeasi constructie multiplan ca filmul Crash, castigator anul trecut, si din acest motiv ar trebui probabil ca juriul sa aleaga altceva. Asta mi se pare cam acelasi lucru cu a scoate un sonet, sa spunem, dintr-un concurs de poezie, pentru ca are acelasi numar de versuri ca alt sonet. Doctorul F., care-i anestezist, zicea zilele trecute: "ba, de ce nu mi-ai spus ca e atata suferinta in filmul asta, ca nu ma mai uitam… n-am putut sa dorm toata noaptea dupa ce l-am vazut". Si daca si un medic cin_efil si cin_ic, obisnuit cu suferinta si moartea, ramane, precum m2, cu "piuneze-n suflet" – vezi ce memorie buna am, emule! -, chiar daca filmul nu se termina rau totusi, inseamna ca regizorul Inarritu si-a facut bine treaba. )

Little Miss Sunshine (m-ar tenta si aici o bucata de statueta, probabil mainile lui Oscar, care mototolesc bine-bine visul american)

Best Performance by an Actor in a Leading Role

Will Smith, in The Pursuit of Happyness ( pentru ca, aidoma lui Jim Carrey, din Eternal Sunshine…, nu m-a facut sa ma gandesc ca e acelasi actor pe care il vazusem in filmulete de actiune sau "de ras")

Ryan Gosling – mama, ce barbat! N-am terminat de vazut filmul (Half Nelson), dar ziua e lunga, premiile se anunta dupa miezul noptii, deci am timp berechet sa ma hotarasc daca-i iau statueta lui Smith si i-o dau lui. Last King of Scotland e pe lista de asteptare, asa ca ii cred pe cuvant pe cei care spun ca Forest Whitaker ar fi pe buna dreptate favorit.

Best Performance by an Actress in a Leading Role

Penelope Cruz, pentru rolul din Volver. Aici n-am argumente, pur si simplu mi-a placut mai mult decat Meryl Streep, poate si pentru ca The Devil Wears Prada mi s-a parut un film mult prea usurel pana si pentru Oscar.

Best Performance by an Actor in a Supporting Role

Categoric, Jackie Earle Haley, pentru rolul din Little Children, un film despre care gurile rele spun ca ar fi folosit reteta din American Beauty. Un film despre care cred ca as putea sa discut zile la rand, un film despre crize conjugale si adulter, despre perversiune si alienare, despre variatiuni ale crimei si pedepsei, despre binele-rau si raul-bine. Titlul e inselator, nu e un film despre copii, desi ei apar pe pelicula. Little children suntem noi, adultii, cu nevoia noastra de joc, schimbare, protectie, care naste, din pacate, vinovatie, anxietate, depresie, dependenta, paranoia.  Revenind la Haley, personajul lui reuseste sa starneasca dezgust si totodata compasiune, iar eu personal am avut senzatia ca parca nu joaca intr-un film american.

Best Performance by an Actress in a Supporting Role

Aici mi-e cel mai greu, as taia statueta in felii si le-as imparti frateste (ma rog, suroreste) intre Adriana Barraza, Cate Blanchett, Abigail Breslin, Jennifer Hudson si Rinko Kituchi, avand totusi grija sa-i dau micutei Abigail o felie mai mare pentru rolul din Little Miss Sunshine.

Nu prea mi-e clar ce inseamna categoria Best Achievement in Cinematography, dar pentru ca n-am dat inca niciun Oscar filmului Children of Men, e randul lui la statueta mea virtuala. Iar pentru Best Foreign Language Film of the Year, zic si eu El Laberinto Del Fauno, pentru ca pe celelalte nu le-am vazut. Si nu inteleg (nici eu) de ce Volver n-a fost nominalizat la categoria asta.

Cam atat, la celelalte categorii chiar nu am cum sa-mi dau cu parerea de nespecialist, dar recomand blogul lui Danezia si al Cinefilului. Cine nu are maine de la 8 sa-mi povesteasca si mie cine si ce a castigat!

Insemnare noua, blog nou

Sentimentul datoriei si devotamentul fata de revista WBN care mi-a consacrat porcusorul productie proprie ma impinge, ma impinge… stai, ma, ca acum zic. Asa. Contrasensul a facut banner pentru revista 2, m-am conformat si l-am arborat de-a dreapta portocaliului cu nas de ridiche si ochi de floricele. Eventualii trecatori pe meleagurile acestea sa faca bine si sa click-click.
Am si cont in pub, Carslberg-ul e din partea casei.- http://umma.blogpub.ro/ . Am si o mirobolanta si profunda insemnare acolo, mi-am facut, deci, datoria, pe datorie da si Contra bannerele, ma mai intreb doar unde-i Umma? Au papat-o blogurile nesatule!

Sa ne punem punga-n cap

 

Dupa Valentine’s Day, unii au retrait in gand momente minunate, altii s-au dres cu zeama de varza, iar altii au dus, ca in fiecare zi, gunoiul. Nu pe ala din cuget sau de prin (ne)simtiri, ca el nu se vede si putem sa-l impingem linistiti sub presul memoriei. Ghena – un loc care-ti alunga toti ingerasii si turturelele si cupidonii care au indraznit sa te imboldeasca inspre romantisme rasuflate. Rasuflarea? Ti-o tii, arunci sacul si o iei la fuga spre scara blocului. Acolo macar e un miros cu care te-ai obisnuit: pipi de pisica si ceapa prajita cu drag.
 
Valentinul a lasat urme peste tot, pana si pe caroseria masinilor care, conform traditiei, s-au pupat bot in bot sau bot in portiera, care pe unde a nimerit sa-si exprime afectiunea.
 
Maine e Dragobetele, intre el si cosmopolitul Valentin s-a nascut de cativa ani o idila de toata frumusetea si fara prejudecati, care tine fix 10 zile si are rolul de a armoniza fiorii erotici mioritici cu cei euro-atlantici. Daca ar fi sa ne raportam numai la amor, n-am avea probleme cu integrarea, romanul s-a dovedit din timpuri stravechi amator de salata occidental-orientala presarata cu feromoni care trepaduseaza intru revigorarea trupurilor si mintilor ostenite. Sa ne iubim, dara, sa ne punem punga-n cap si sa ne iubim pour toujours, adica pana poimaine, cand ducem iar gunoiul. Da’ lasa, acum-acum vine si martagusul si-om pune noi covrigei cu fir alb-rosu in varful cozilor balansabile ale unor caini comunitari. Si ne-om mai iubi putin.