Monthly Archives: Iulie 2006

Mici

Am un baiat cat un degetar. Se ghemuieste si nu-i pasa cand ploaia ii rontaie geamul. Ba nu. Am un baiat care locuieste intr-un degetar, de unde ferestre? Nici acoperis nu are, ii ploua cerul in plete. Duminica e dupa sambata si e mai trista, isi intoarce degetarul si fuge din el, sa nu-l gaseasca o fulgeroaica ameti… depr… pre… In fine, degetarul intors, sabia nu-l… nu-l ce? Martea nu.
De fapt, casa mea e un degetar, stau in ea si numar stelele, ele nu se termina niciodata.

 
……………..
 
Scuza-ma daca nu-nteleg ce spun. Am sa te inventez aici – a cata oara? – si poate o sa-ti dau si nume si poate ca o sa-ti bag in plic ecranul asta cu litere, nu ca raspuns la o scrisoare veche, aruncata in mine acum niste vieti, si nici pentru a-ti boicota presupusii idoli. You’re not my adolescent dream, zice textierul, dar tu n-ai nici o vina. S-a intamplat sa te gasesc intr-un mine mai vechi si pe deasupra tu, ca personaj, ai marele avantaj de a exista si in acelasi timp de a fi pura fictiune, puzzle pentru ora 3 din noapte. Sa incerc sa te (re)compun? Demersul mi-ar fi jalnic. Un baiat imi scria odata, si mai demult: "Stiu totul despre mine. Singurul lucru pe care nu-l stiu despre mine esti tu." Intre timp m-am facut mare si ceas, sun intotdeauna prea devreme sau prea tarziu, iar daca cineva ma si crede, ii cant: "melc natang, ai crezut in vorba mea / mincinoasa. ea glumea". Si pe urma imi caut o ora mai confortabila. Unanuntimp. O scuza. O amanare. O niciodaciune. Passons.
Va urma.

 
…………………………………..
 
Urmeaza.
Intuitia feminina e o sintagma creata de barbati la modul peiorativ. Intutia feminine – sa-i spunem asa , e o conventie – e ceea ce femeile stiu deja, e ceea ce barbatii incearca sa demonstreze logic, statistic. Ilogica feminine. E acelasi lucru. Ilogica mea muiereasca imi spune despre tine. Uite-asa, intr-o secunda, mi-a sticlit o sinapsa, am crezut ca tu chiar existi si ca te stiu, ca stiu totul despre tine, ca singurul lucru pe care nu…
Va urma?

 
…………………………………..
 
Eram sertarul secretelor tale, eram plusul tau de memorie, eram flacara care te aprindea pe tine in loc de tigara, eram nemuritoare… Anii au trecut, am inceput si eu sa uit, incerc sa fac ordine in sertar, incerc sa descopar ce ma motiva altadata… drumurile multe, nebanuite, pericolele ce ma pandeau, dar nu ma prindeau, vorbele in doi peri, siguranta ca sunt irepetabila, caietele, scrisorile de fiecare zi din cutia postala, fataiala prin parcuri, nadragii rosii cu dungi albe, rochia roz, espadrilele rosii sau verzi, pantalonii scurti de contrariat vecinii seriosi, cartile pe care inca nu le citisem, amintirile pe care inca nu le aveam, tu-ul cu care ma jucam ca o felina. De dragoste. Iubitul prin scari de bloc, ceaiul cu lamaie daruit si coborat cu franghia de la etajul al doilea al blocului meu verde sclipitor… si tata in balcon, aparandu-si onoarea lui de familist.
Vrei un ceai?
Anunțuri

o chestie

Durerea e la fel cu indragostitul, doar ca intr-un caz iti vine sa plangi, in celalalt sa razi. In ambele, insa, scrii. Amesteci idei, linii, stele, litere. Dar si pasi. Port in mine o moarte intreaga. Si totusi nu asta voiam sa spun. E doar o firimitura de spaima atunci cand te narui, tine un pic, apoi te obisnuiesti cu ideea. Dimineata o iei de la capat, si ce? Inseamna ca iar iti va trece, spre seara vei rade. Mortii mele i-a crescut o gheaba in spate. Pash, pash, merge ea neobservata pe Bulevardul Elisabeta, oamenii ceilalti nici nu-si dau seama, ei au griji, taxe, Enet, s-au ieftenit pepenii. Pe acolo treceai noaptea cu talpile goale, cu baschetii in poseta. Te rog sa nu razi si sa nu-i mai spui gentoi. Si daca tristetea vine dupa o perioada mai lunga, tot mai ai un pic de rabdare.
 
Tristetile sunt frumoase numai atunci cand le scrii. Le traim si dupa aceea le spunem in poezii. Cand ne vine sa radem, nu scriem decat sms-uri, dar n-ar avea rost sa-ti spun despre cele de azi, e o alta lume. Si totusi, ce-am mai ras!
 
Inca nu pot sa spun o poveste si cu cap, si cu coada. Amestec intamplarile si le fac imagini. Senzatii. Dar eu le tin minte.
 
(mi-am facut blog ca sa am un loc in care sa fiu muiere neimbatzosata si nezburlita)

:-)

Mai intai te populez, apoi te mananc pe dinauntru.

okii tai k doo stele sau moartea lu’ gelu

Ea spuse:
– Maiou cu sclipici si basca de blana.
El se topi in secunda urmatoare.
– Iubita mea, ii sopti, si isi arunca fesul cat colo, pana haaat, pe fotoliul matusii Tanta. Cat despre papucii Fubu, ei fusesera demult abandonati langa vaza cu flori de plastic asezata in fata bibliotecii cu bibelouri. Soarele ramasese si el captiv in tabloul cu ratze salbatice. Gelu ofta si se intreba: oare sa-mi dau jos pantalonii de fash acum sau sa astept pana se mai intuneca? Chilotii lui cu doua gauri erau un secret prea dureros. Viorica il astepta nerabdatoare, nu intelegea de ce nu se repede asupra ei ca o fiara, sa-i smulga paietele cu dintii si sa-i sfasie trupul proaspat uns cu Bronzol. Ii zambi a incurajare. Gelu inspira adanc, se imbarbata si striga, cu barbia imbalosata de pofte:
– Esti frumoasa, fa, Viorico. Da-te-ncoa sa-ti sfasii basca. Si o inhata hulpav, apoi… pica netul, iar in webcam cobori noaptea. Hehe, noapte buna, copii!

op(l)aca, un vinil…

Haina il face pe om, dar pe mine m-a facut muzica, stii? Hai sa-ti spun cum.
 
Take a little trip back with father Tiresias…
There I was on a July morning, a new kid in townThat is the sound of a new born world and the light from a curious sky. It has begun, you’re in the hands of destiny. Hush now baby, baby, don’t you cry, mother’s gonna make all your nightmares come true.Well, I got a lovin’ daddy, treats me like a daddy should, I’ve got a bike, you can ride it if you like. It’s got a basket, a bell that rings and things to make it look good.
Some girls they want to collect their men,they wear ’em like notches on a gun. Can’t hurry love.
Who can it be knoking at my door? Go away, don’t come out here no more! Don’t you see that it’s late at night, I’m very tired and I’m not feeling right.
Oh yes I have one good man.  You’re not my adolescent dream. And he says: know a room full of musical tunes. Some rhyme, some ching, most of them are clockwork. Let’s go into the other room and make them work.
Careful with that axe, Eugene.
Hey…just look at what a job you’ve done, carrying the weight of family pride. James…you’ve been well behaved, you’ve been working so hard, but will you always stay?Someone else’s dream of who you are. You’re my best friend, bring it back, bring it back…
Thank you for the music, friends will be friends, and we would zig zag our way through the boredom and pain. I’ve got things on my mind. Black and blue and who knows which is which and who is who?
If you love somebody, set them free.
 
Once a man, like the sea I raged,
Once a woman, like the earth I gave.
But there is in fact more earth than sea.
 
"I can’t think of anything to say except…
I think it’s marvelous! HaHaHa!"
_____________________________
Adica nota de supt sol cu speshal senx tu: pincfloid, genisgioplin, iuraiahip, genesis, polis, cuin, biligioel, filcolins, menetuorc, in ordinea lu’ memoria mea. Si bineinteles lu’ mai perantz si lu’ mai miuzicbocs.

op(l)aca stricata şi-aud mierla-n ghiers mai gros

Muzica sonoriza orice atom, dar cum sa uiti vorbele?
Mai intai a fost metafora, lume ce gandea in basme si vorbea in poezii.
 
Sa nu-l credeti pe poet cand plange.
Niciodata lacrima lui nu e lacrima lui.
Dar…
aceasta este o poveste adevarata.
 
– femeie, muiere, printre sine ferate, mai sunteti posibila? (s-o las, mi-e frica, ca vine altul si mi-o ridica)
– nu cumva esti foarte bolnav?
Se saruta, ah, se saruta, se saruta…
Si chiar timpul trecu pe langa noi.

Parfumurile unor crinoline par fumurile unor crini. O, line par fumurile unor crinoline.

– te voi iubi pana la sfarsitul patului, sa facem totul!
 
– Ce faci, Gheorghe, in groapa? De ce dai cu bulgari?
– Nu dau eu, don inginer, poate altul.
 
Pieri din mintea mea! Revino-mi in inima!
 
De-abia plecasesi,. te-am rugat să pleci, floare-albastra! floare-albastra!…bestie, pistruiato si fufo! (esti tu o femeie la casa ta?) N-as fi stiut ca esti altfel decat mine sub sortulet,. ne-am fi jucat asa de frumos…
 
El, care visa sa fie o carte vie, flutura tot mai nepasator, va mai aduceti aminte?
Tot zmeu a fost, surato. Vazusi, impielitatu, chiar in clipa aceea si-a pipait coasta imediat urmatoare. Prietenul meu luase un glonte in spate si-acum il plimba.
– O, lucrurile n-au crescut odata cu mine, cine ma-mpusca-n ureche?
– Ce să fie?
– Nu-i nimic. A trecut Acceleratul…
 
(- Eram foarte trist si imi puneam multe sperante in asta..
– Si furia ta o flacara mica palpaind si dragostea ta pentru tot…ce-a mai ramas?)

cv cu poze atasate

Pisici

Pisici

 
Ma numesc Ummagumma si fac cu mana vrabiilor.
Am doua balcoane, unul spre vest, altul spre nord, noaptea
Mai ies pe cel cu vita de vie si fumez. Acesta
Este un jurnal, deci sunt egoista. De ce
Esti singura?
Pentru ca atat am putut eu.
Si pentru ca asta este felia din mine care se potriveste locului.
Fragmente, da, bucati care te fac sa te simti
Intr-un fel. Restul – ardei umpluti.
Nu mai suntem mici, nu mai suntem.
Aici poti sa-mi spui Pan. Nu cant la fluier, ci la pieptene. Peter Pan.
                                      El canta la zane.
Cand mi se fac fotografii, aproape niciodata nu ma uit in obiectiv.
Daca ma uit, ma incrunt, parca n-as vrea
Sa ma las locuita de alti ochi. Iar in pozele de grup,
Sunt mereu la margine, parca gata de plecare, privind
Aiurea. Cainii care traverseaza pe trecerea de pietoni se uita inainte,
Au o directie, eu parca nu.
Si la mese tot la margine, daca as avea
Un umar in dreapta, altul in stanga, m-ar strange ca
Niste gratii. La sfarsitul lui 2001 am absolvit
Scoala de fraieri, atunci
S-a intamplat asa:
Podul de piatra s-a d… Nu. A sunat telefonul.
Tot ce ziceam ca e munte, s-a facut hau, am o bratara
Cu opt drumuri, il aleg intotdeauna pe cel din mijloc, drumurile
De la margine nu-mi fac bine, pentru ca
Nu-s oameni acolo, iar eu nu ma pot pierde decat printre ei.
Stau la margine numai cand stau, stii?
In poze, cu ochii departe, spre drumul meu, ala.
Am o prietena cu care-mi trag suturi la metrou si
Pe sub mese. O alta cu care ma tin de mana in poze, am
Un prieten care ma asteapta in gara si-mi zice: Hai,
Ummo, sa fugim in lume. Lumea e scurta, se sfarseste mereu
Pe vreo terasa.
Lucrurile urate le uit, amintirile mele sunt intotdeauna frumoase.
Nu regret ce aleg, cineva mi-a spus deunazi: Asta-i Umma,
Se bucura si cand e suparata.
Am coborat dintr-un anotimp out of stock, schimonosit si decolorat, inca
Ma simt tributara Timpului petrecut sus. Adun caramizi.
Acum.
Sunt o minciuna, o impotrivire si-un hohot, pot
Sa fac un om fericit, dar nu multumit, fata, visezi?
Numai ziua, dragul meu, numai ziua.
Ma gandesc sa-mi construiesc un ochi, in 2005 mi-am construit o scorbura
Din care mi-a placut sa mint, acum i-am pus bolovan la intrare.
Cu ochiul virgin, ma voi uita in obiectiv..
Intr-o alta zi, ma voi lasa de rontait unghii
Si voi avea din nou cu ce sa sparg ochiul, o unghie perfecta,
O efemerida, are sa-l desumfle.
Cu ochiul meu naked si empty, voi vedea.
 
– intr-o alta ultima noapte, nehotarandu-ma la aruncarea acestor coji (blugiciorapitricou);
– imi vine sa ma invart, sa ametesc, caracterul peremptoriu al propriului c.v., mai sobru nu m-am priceput, cine-i banuieste avatarurile, s-ar putea sfarsi peste patru pagini sau dimineata sau;
– sa ma justific, deci: am omorat cu buna stiinta o taina si tot ce numeam hieratic: drumurile pravalite uneori in revelatii, am dat climaxul pe colaps;
– imi pare rau?
– sau nu;
– ma intristeaza uneori omenescul, desi alteori imi e cel mai comod;
– dar iubitul meu trebuie sa fie un zeu;
– un personaj, pentru ca, la Umma Ummei, totul e o scorneala, e fum, nu se poate pipai, deci nu se poate fura;
– dar se poate ucide;
– covarsitoare incercare de a rememora, da, tu, in esenta ta, ai meritat atat de mult, ar fi fost in puterea mea sa-ti ofer multul – asta teoretic; dar ce fac?
– ciopartesc mereu, continuu, cadavrul personajului meu, il expun pe taraba, te oblig sa te uiti;
– iti povestesc, dizolvandu-i pe  ceilalti in segmente, in mine, in blegi apropouri, sunt toata un ghem de semne mnemonice, rostogolindu-se, deviind;
– infirmitate, da, pentru ca nu puteam singura, din egoism ma adresam tie, oho, daca m-ai fi putut auzi, dar erai eroul stiut doar de mine, imprevizibil pentru tine insuti, nici nu stiai astazi ce voi hotari sa faci maine;
– era unul dintre exercitiile mele preferate, nu mai citeam nimic;
– sunt trista pentru ca nu regret asta;
 
 
Si nici macar nu incerc sa-mi inchipui cum am murit eu in tine.