Category Archives: virtual

NedUMMeriri

Scriu repede, cat inca mai am acces la blog. In loc sa-i fac ziua nescrisului (pe 5 august nescrisul meu ar fi implinit doua luni), sarbatorindu-l cu vorbe sampanii, ma pregatesc psihic pentru o eventuala calamitate personal-blogaristica. Si pe urma plec la mare, ca mi-am cam incheiat (cu bine) misiunea acestei veri. Care-i problemul? Pai iata-l: se pare ca nu mai reusesc sa intru in contul de yahoo cu care mi-am inregistrat blogul. Daca e un bug „de la ei”, ma astept ca pana maine dimineata sa mi se deschida poarta si sa mi se recunoasca parola. Daca e vreun spargator umanoid, il rog doar sa-mi elibereze contul, fara sa sper insa ca o va face. Ok, ma oftic, cu adresa aia imi facusem conturi pe toate site-urile de muzica si film pe care le accesez des, asa ca normal ca-mi doresc sa nu se piarda, dar daca e cineva care se joaca urat, nu-mi ramane decat sa-i las toate jucariile mele si sa plec in alta parte, unde-mi voi inventa altele mai trainice si mai ummoase. Deja am un cont nou pe yahoo, insemnarile de pe blog le-am salvat, asa ca nu-i chiar un capat de lume. In cazul in care vor veni mesaje ciudate de pe id-ul ratacit, sa stiti ca nu-s de la mine.
Pe maine?

Roblogfest

Mai stii bancul ala cu uriasul? Ala cu: era odata o maaaare, dincolo de care se intindea o plaja laaarga, dincolo de care era un camp cu floarea soaaarelui, dincolo de care unul cu rapita, unul cu grau, apoi erau niste dealuri cu vita de vie, dincolo de care curgea un rau, iar dincolo de rau incepeau muntii inaaalti, pe urma alte dealuri, o padure deaaaasa, in care vietuiau mii de animale, apoi era un lac adaaaanc, alte dealuri si vai, alti munti semeti, iar in varful celui mai inalt munte se afla castelul unui urias. Uriasul statea in fiecare zi langa fereastra, uitandu-se in zare fara sa spuna un cuvant. Intr-o dupa-amiaza, rupse tacerea si zise: pfuai, ce departe locuiesc!
Il stii?

La fel si eu cu Roblogfestul: pana sa ajunga la mine vestea ca Roblogfestul n-a murit, uite ca mai e o zi si se termina. Iar acum stau langa fereastra, ma uit in zare catre blogurile ramase in concurs si oftez urieseste: pfuai, ce departe locuiesc! Nu (mai) cunosc pe nimeni de acolo, asa ca n-am cum sa votez din prietenie. Timp si dispozitie sa iau la rand blogurile din fiecare categorie n-am, asa ca intreb: eu cu cine v.? Si ce inseamna microblogging?

Immediate edit: blogul pe care as vrea sa-l votez ar arata cam asa: n-ar face trafic nici din circ, nici din copy/paste, mi-ar starni intr-un rand un zambet duios, in altul o incruntare complice, un gand paralel, o deturnare, apoi un hihi, un haha, un of, un dada. Ar fi un blog prietenos, personal si neostentativ, mai degraba speculativ decat informativ, un blog sensibil, dar fara sclipici presarat pe inimi frante, ironic, dar fara hoho-uri grobiene, intelept, dar nemoralizator, cult, dar neintepenit in citate si referinte culturale, lejer si jucaus, dar nu neingrijit.

Din prima categorie, Personal & Infotainment – Blog personal, mi-ar cam placea fata asta cireasa. Pentru restul categoriilor, astept sugestii.

Fabulosi cu playlist. Leapsa 2 (sau 3) in 1

Recunosc, nu-s de 3xfemeie, ci de 3xfabuloasa, cine nu crede sa verifice mersul lepsei. Sau sa negocieze schimbarea de titulatura cu Alice, Almanahe si Lollitta.

Almanahe imi redacteaza gratis un cv cu poza, poza am salvat-o, iata: trouble_child_ray_caesar
Cu textul inca nu ies in lume, pentru ca, daca partea cu tabliile si concertele am inteles-o si mi-o asum, pe cea cu sub-mesele si pantofii inca o consider o incercare ieftina de a compromite cu minciuni infame un blogger respectabil. Tot Almanahe se face vinovata de indiscretie atunci cand scrie negru pe alb, in ditamai patratoiul de la comentarii, ca ne-am atins, pipait si chiar ca am dormit impreuna. Rusine!
Cele de mai sus fiind spuse, imi iau ingerul de-o aripa si deschid o leapsa noua: BLOGGERI CU CARE AM DORMIT! Aceasta leapsa e menita a-i demasca pe bloggerii care sforaie, astfel incat incepatorii in ale blogosferei sa stie de cine sa se fereasca.

Sa trecem la fabulatii, timpul ne preseaza si zilele care ne despart de weekend ne bruiaza.

In prefata romanului Tratament fabulatoriu, de Mircea Nedelciu, gasim: „Cititorul are, fara indoiala, libertatea de a citi numai romanul sau numai prefata. Sau nici una, nici alta. Dar, in acest din urma caz, cum ar mai afla ca eu ii las si aceasta libertate?”

Cititorul care nu afla cata libertate i se ofera nu este, de fapt, decat un potential cititor, asa cum si eu as fi fost doar o potential fabuloasa, daca n-as fi accesat linkurile fetelor mentionate in primul paragraf. (Bine, Almanahe mi-ar fi trimis sms de atentionare in caz ca nu observa nicio reactie in primele 48 de ore.)

„Cu cat arta majoritara va face mai multe progrese in maltratarea sensibilitatii umane si in adormirea oricaror tendinte creatoare ale cititorului (privitorului, receptorului, spectatorului), cu atat arta autentica i se va opune mai vehement, va deveni mai ermetica si va agrava astfel dicotomia.”

La fel si blogurile: cu cat blogosfera majoritara isi va da mai multe lepse, va organiza mai multe concursuri si petreceri de socializare ori va furniza mai multe copy/paste-uri, cu atat bloggerul autentic (adica ala cu jurnal personal) i se va opune mai vehement, va deveni mai ermetic (adica isi va inchide bloguletul) si va agrava astfel dihotomia.

Si acum, ca orice fabuloasa careia i s-a urcat inefabilul la cap, ma autocitez. Acum 100 de ani scriam in blog ca ma pup in fund numai cu oameni de 5 stele! Evident, ma dadeam mare, adevarul e ca m-am mai pupat si cu unii de 4 sau chiar de 3, dar sub 2 n-am coborat niciodata! :)) In momentul pupatului aveau insa nota maxima, jur! Fac o fandare si trec la bloguri: in lista din dreapta sunt nickuri de nota 10 – pentru mine si acum! Am sa scriu odata cu ce m-a cucerit fiecare, nu in insemnarea asta, pentru ca vreau sa-i scarpin intre cornite si pe baieti, iar leapsa fabuloasa este una exclusivista, doar despre fete.

Pentru ca lepsele se aduna, iar eu nu mai reusesc sa le fac fata, in loc de playlistul oracol cu care m-a lepsuit Crisp, am sa le dedic fabuloaselor pe care le am de-a dreapta, in blogroll, cate o piesa care cred eu ca li se potriveste.

Alice – Fiona Apple – Across the Universe
Dez – Lhasa de Sela – Desdenosa
Anda – Five for Fighting – Angels & Girlfriends
Aprilia – Bowling for Soup – Friends O’Mine
Crisp/Crumbs– Claire Voyant – Love the Giver
Exq – Travis – Out in Space
Innuenda – The Fray – How to Save a Life
Mack – Loreena McKennitt – The Mystic’s Dream
Marinela – The Cure – Friday I’m in Love
Meri – Gianna Nannini – Hold the Moon
Mi Minor – Secret Garden – Dreamcatcher
Did – Cocteau Twins – Pink Orange Red
Alma – Travis – Closer
Asel – Collective Soul – Needs
Midori – Opeth – For Absent Friends
Rus – Imogen Heap – Hide and Seek (varianta originala, nemixata)
Shalimar – Emerson Lake & Palmer – Watching Over You
Silvia – Vaya con dios – For You
Acadea – Nilsson – Are You Sleeping
Almanahe – The Cure – Real Snow White
Aprilsea – Flower Kings – What If God Is Alone
Tuvia – Rozz Williams – Life Is But a Dream
Colturi – Coldplay – Viva la Vida
Departe – Cerys Matthews – Open Roads
Evergreen The Jayhawks – Save It for A Rainy Day
Eva – Lake of Tears – Like a Leaf
Ing – Cursive – The Night I Lost the Will to Fight
Lollitta Cursive – Making Friends and Acquaintances
Madelin – RPWL – Everything was not enough
Nicoleta Savin – Jon Anderson – Prayersong (with Jade Anderson)
Scrintin – Stereophonics – Rainbows And Pots Of Gold
Vidal – Amber Asylum – Je Suis Le Chat, La Lune

Muzica mi-a schimbat starea, rasul de la inceput s-a transformat in zambet oarecum complice.

Umbland dupa linkuri, observ ca, in timp ce eu am hibernat printre muzici, filme si pasi moi, cateva dintre fabuloase si-au inchis/parolat/ucis blogul, ca Departe cere pumni (ii dam cu drag), ca Ela a intrat in vacanta bloggereasca sau ca Madelin a plecat la vanatoare de talazuri. Si, imediat ce se termina Opeth, cu For Absent Friends, incepe Elend. The Silence of Light… dar dupa o vacanta sau o tigara, sunt sigura ca in playlisturile tacute se va auzi din nou „she’s a supergirl and supergirls just fly”.

Avatarurile

Adica ele, cele din dictionar, astea:
AVATÁR, avataruri, s.n. (În unele concepţii religioase) Reîncarnare succesivă a unei fiinţe. ♦ (Fig.) Transformare neprevăzută (şi chinuitoare) care intervine în evoluţia unei fiinţe sau a unui lucru. – Din fr. avatar.

În viaţa unui blogger intervin câteodată schimbări, dacă nu e destul de atent, mie mi s-a întâmplat. Sunt eu ageră, dar vigilentă, deloc (asta ar fi putut fi o însemnare de capul ei, o stric puţin dacă o strecor printre poze).

Am început cu o iarnă şi cu un departe, un acoperiş cu ţurţuri pe dinafară, care îmi era suficient.

omul6

Au urmat umbre pe straduţe, ploi pe caldarâm .

Umbra pe stradute

Şi sinele împrăştiat pe şine de cale ferată.

sine_pe_shine

Apoi am fost senină altfel, asumându-mi pupatul în bot. Porcii pot fi cumsecade.

frenchkiss

O vreme am exersat şi zborul printre zăbrele, e o experienţă şi asta; am aterizat repede, pierdeam avionul către Praga, nu de alta.

pasari_32_rate

Până la urmă, totuşi, tot portocala mecanică ornata cu ochi de popcorn şi nas de ridiche mi-a devenit model în viaţă. Mai ales că mă simţeam vinovată că am mâncat-o după ce i-am făcut poze, trebuia să se aleagă şi ea cu ceva.

porc3

Din martie, de când m-am mutat pe WordPress, am reuşit să nu mă transform deloc, fundul de deasupra noastră e o poezie cu formă încă fixă.

Ar putea fi o leapşă pentru cine se simte în stare să privească înapoi fără mânie.

Blogosfera feminina

(daca voi continua in ritmul asta, voi incepe curatenia de Craciun pe 24 decembrie. un dosar in plus si se mai duc doua zile in care imi propusesem marea, sarea si pestisorii. un telefon la 6 dimineata si se spulbera si speranta ca macar azi voi reusi sa dorm fara sa-mi taraie nimic langa perna. noroc ca spiritul Craciunului a poposit in viata mea pe la inceputul lui noiembrie, am avut timp sa-mi traiesc jingle bell-ul, l-am trait chiar pe repeat vreo trei zile. jingle bell rock, adica, nu oricum. in fine, asta e neimportant si offtopicos, inchid paranteza.)

O sustin, normal. Pentru ca ea, blogosfera feminina, e suma de aripioare care duc de colo-colo stari, ingamfari seducatoare, incruntari dragalase, linkuri si emoticoane. Noi scriem mai mult, mai des, in timp ce ei, baietii, scriu mai rar si mai consistent, n-au timp si chef de small talk. Dar daca n-ar exista fetele sustinatoare, incapatanat comentatoare si blogrollitoare, insemnarile de baieti ar ramane ferecate in turnuri de fildes. Fetele ii imblanzesc, ii motiveaza, ii fac sa devina jucausi si cateodata, vai, chiar simpatici. Intr-o sambata friguroasa, acum cateva saptamani, am cotrobait indiscret prin blogroll-urile oamenilor. N-am aprofundat nimic, doar mi-am pus la pastrare, in bookmarks, cateva pagini unde mi s-a parut mie ca va trebui sa ma intorc candva. Ce ai retinut din aceasta calatorie? m-a intrebat omuletul din cap, responsabil cu feedback-ul si cu arhivele. Paaaai… asa cum ma asteptam, am dat peste o gramada de bloguri de fete. Cam asa:
– fete care isi ascund feminitatea in spatele rafturilor ticsite de carti;
– fete singure si plangacioase;
– fete singure, dar lucide si haioase;
– fete amazoane, care uita ca totusi li se vede un san;
– fete care scriu frumos si sensibil, de multe ori grupate in jurul vreunui barbat alfa, pe care se straduiesc din rasputeri sa-l impresioneze. El sta pe tron si le accepta ofrandele, din cand in cand mai scrie ceva, de cele mai multe ori, insa, sufla inspre ele doar regale taceri;
– fete care vor sa fie puternice si-si pun masti razboinice (sau avataruri, ma rog);
– fete care chiar sunt puternice si o iau mereu de la capat, iar si iar;
– fete privilegiate, ai caror prieteni baieti comenteaza frumos, fara sa se citeasca printre randuri un „papushe, vrei sa fii gagica mea umpic?”
– fete care nu se dezbraca de haine, ci de straturi de revelatii;
– fete iubite, care ar vrea prieteni ori fete cu prieteni, dar care ar vrea un iubit;
– fete amante, fete mincinoase, fete scriitoare, fete afaceriste, fete studente, fete bogatase, fete grase, fete cu poze, fete inchipuite, fete baieti, fete poete, fete laudaroase, fete mici, fete batrane, fete seducatoare, fete arici, fete neveste, fete povestitoare, fete bune, fete secretoase, fete intelepte, fete patapievice, fete pisici, fete gaste, fete vedete, fete civice, fete egoiste, fete atotstiutoare, fete indragostite, fete adanci, fete prietene, fete misandre, fete gay, fete cenusarese, fete mame, fete vanitoase, fete impaciuitoare, fete acaparatoare, fete eschimoase.

Fetele par a avea mai mult timp pentru scris. De fapt, sunt ocupate pana in varful unghiutelor, asa sa stiti. Doar ca pur si si simplu li se pare important tot ce li se intampla: cutremurul, dusul, intalnirea, tunsul, paharul cu Martini, tigara cu urme de ruj, piesa din playlist, citatul din carte, lista pentru mos Craciun, sangele dintre picioare, intristarea de dupa-amiaza, parbrizul inghetat de dimineata, batrana din statia de metrou, filmul de aseara, cearta cu prietena cea mai buna, secunda in care li s-a parut ca sunt fericite, tipatul sefului, zambetul copilului, bulele din bidonul de Pepsi, papucii de plus, inelul cadou, gelurile de baie consumate pe jumatate, melcul calcat din greseala, ciorapii colorati, ridul cel nou, un comentariu ambiguu, pisicile din fata blocului sau, ah, vita de vie taiata de un vecin urat. Si atunci isi fura pauze si scriu despre toate lucrusoarele astea importante, iar pe celelalte, despre care nu pot si pace sa vorbeasca in public, le ofteaza ori le zambesc in trei puncte inghesuite unele in altele la capat de rand. Uite cum: …

*

Iar a iesit o insemnare prea lunga pentru gustul meu, dar parca tot as mai avea cate ceva de… In acea sambata static-calatoare am gasit insemnarea Ciupercutei despre blogurile de fete (via Madelin – multam!), apoi, in alta zi, am citit la Irina. Pe urma am gasit bannerul de sustinere a blogosferei feminine si l-am preluat fara sa stau pe ganduri, dar nu pentru ca as vrea sa sustin un site (care, pana la urma, e un act comercial), ci pentru ca pur si simplu imi sunt dragi fetele astea care scriu pe bloguri, care isi promit ca se opresc si nu pot, isi inchid si isi redeschid blogurile ori revin cu identitati noi si se dau de gol din a doua insemnare. Sau fetele astea care, in ciuda tentatiei unui nume nou, strang din dinti si mai fac un pas, apoi inca unul, pana cand mahnirea se dizolva in hihi-uri proaspete.

Tin minte ca in primul meu an de blogerit mi-am exprimat intr-o zi uimirea intr-un fel cam lipsit de diplomatie: am scris ca pe weblog sunt mai multe fete destepte decat baieti. Bineinteles ca cineva m-a etichetat imediat drept feminista, ce mai greseala! Am cautat insemnarea, sa-i pun link, dar n-am gasit-o. passons! Am gasit in schimb alta, de anul asta. Si nu, nu vreau liste de bloguri de fete, le am in blogroll (aici si dincolo, pe blogul vechi), le am in bookmarks pe cele cu care inca nu m-am „imprietenit” (iubesc in taina, hihi!), iar pe cele despre care inca nu stiu vreau sa aflu singura, pe rand, nu de-a valma. Am mai spus asta: prefer sa vad cate un singur tablou pe simeza, atunci cand sunt ingramadite isi fura unul altuia din stralucire.

Imi mai amintesc o fluturare masculina din mana, care m-a facut sa scot din lista de favorite un blog pe care abia il adaugasem acolo de cateva zile. Un domn care nu publica la prospaturi si nu accepta comentarii si-a facut la un moment dat blogul public. Mi-a placut ce am citit acolo, nu, n-am citit tot, urma sa o fac, dar mai intai am zis ca hai sa pun un comentariu. Era ceva despre Romania, parca… in fine, am lasat comentariul, n-am facut-o pentru mine, ci pentru el, sa aiba omul feedback. Ca, daca citesc o carte si-mi place, nu ma apuc sa-i trimit scrisori autorului, dar bloggerului se mai intampla sa-i las doua vorbe, daca are comentariile deschise. Nu mi-a raspuns, dar nu asta m-a suparat, ci faptul ca la cateva zile domnul cu pricina a scris o insemnare aroganta in care spunea ca faptul ca a publicat la prospaturi si a dat drumul comentariilor nu a fost decat un experiment. EXPERIMENT!!! Si s-a intors in turnul lui de fildes. Ok, stai acolo, i-am spus in gand celui care isi permisese sa-si dispretuiasca cititorii considerandu-i o turma de cobai. Asa, de-a valma. Si nici macar nu si-a cerut scuze. L-am scos din lista de favorite nu ca sa-l pedepsesc, ci pentru ca nu avea ce sa caute acolo, nu aveam sa mai revin pe blogul lui decat absolut din intamplare. Am pierdut praful de pe toba, si-ar fi putut spune impricinatul, care oricum avea destule bocitoare in blogosfera. Iar eu am conchis, tot in sinea mea, desigur: muierile astea ie masochiste. Le dai un scuipat mic, iar ele te aduleaza forever. Bine, intre timp mi-a trecut supararea, lor, fetelor, le-am gasit scuze, dar lui (inca) nu. Imi este foarte usor sa-i iert pe naivi si extrem de greu sa-i iert pe cei sclipitori, care stiu prea bine ce fac. Indiferent daca sunt femei sau barbati. Si gata, ca deja sunt offtopic si m-am si lungit nepermis de mult. Asadar sustin blogurile scrise de fete, asta era ideea.

am gasit o scrisoare

A cazut plicul albastriu dintr-o carte, uite o scrisoare, scrie pe ea expeditorul (aveam nickname inca de pe atunci, hihi) si destinatarul – George :)) , nici n-am lipit plicul inainte de a nu-l trimite, cred ca mi se terminasera timbrele si am zis ca lasa, maine. Si mainele ala n-a venit nici azi. Oare se mai gasesc timbre?

Hei, hei, hei, blue eyes, deschide plicul, scoate foaia si citeste cum ma plictisesc eu acum. N-am nici un motiv pentru care nu ti-am scris de atata vreme si nici nu vreau sa inventez vreunul.
I-am dat Dianei bratara si biletul de la Gabi, de fapt i le-am trimis prin cineva, asa ca nu stiu care a fost reactia ei.
Azi am dat proiectul, m-a tinut in picioare 3 sferturi de ora, cred ca am luat 10. Vezi ce aiurea-ti scriu? Asta trebuie sa fie o scrisoare pasnica, dar eu nu pot scrie pasnic decat cand scriu telegrafic. Poate voi invata intr-o zi si lectia armoniei.
A trecut si bacul, cam gata cu libertatea. A trecut si asta, am asteptat atat sa treaca, iar acum nici nu pot sa ma bucur. In ultima zi de scoala am venit toti cu ghiozdane de clasa intai in spate, fetele cu fundite si sosete trei sferturi, cu gulerase si mansete, iar baietii si-au pus sepcile, erau atat de caraghiosi cu sepcile alea mici pe varful capului! Ne-am incolonat doi cate doi si ne-am plimbat prin oras tinandu-ne de mana. Bineinteles ca toata coloana s-a destramat cand am ajuns in parc, unde am fumat. Bine ce n-a trecut tata pe acolo, era in drumul lui.
Blue eyes, blue eyes, toate se intampla in contratimp, o fi asta blestemul meu?
Oare ce are fata asta? Te intrebi. Oare ai inteles ceva din mine? Eu sar mereu de la una la alta sau, si mai corect, de la un carambol la altul. Alerg catre extreme si mereu ma impiedic la mijlocul lucrurilor. Daca as crede in Dumnezeu, as spune ca o face intentionat, sa ma determine sa invat ca cea mai buna e calea de mijloc. Pana la urma n-o sa ma mai impotrivesc, simt asta.
Scriu aiurea, scriu aiurea, stiu. Dar spune si tu, ar avea vreun sens sa-ti povestesc despre cum ma prefac ca invat, despre cum rad cu Carmen si Edi, despre cum omor tantari? Tu insa poti sa-mi scrii asa, daca vrei.
Ma preseaza timpul si cu cat stiu ca trebuie sa fac, cu atat mai mult nu fac. Bine ca macar iti scriu tie acum, desi nu-ti spun de fapt nimic. Tu esti un om pasnic. Oamenii pasnici ca tine simt echivocul, in mod instinctiv se tem, dar si tanjesc dupa nebunie si lucruri zgomotoase. Poate peste ani voi fi si eu un om pasnic sau macar voi parea unul. Ce-ar fi sa ne dam intalnire peste 10 ani?
Cand ma gandesc la examenul de admitere, compar tot efortul pe care il am de facut cu o declaratie de dragoste catre un cadavru. Nu e asta drumul meu, ce sa caut eu la ASE? Tata insista si-mi spune ca economia e totusi frumoasa, dar cum ar putea vreodata sa-mi placa ceva care mi-a starnit impotrivirea inca din primul moment? Dragostea adevarata e cea pe care o simti fara efort.
Mi se termina pagina, blue eyes. Pe partea cealalta o sa-ti desenez un ochi.

virtual

își trimit unul altuia emoticoane prăpăditoare de râs. în spatele hohotelor galbene, două chipuri încremenite.