Tag Archives: Prieteni

Fabulosi cu playlist. Leapsa 2 (sau 3) in 1

Recunosc, nu-s de 3xfemeie, ci de 3xfabuloasa, cine nu crede sa verifice mersul lepsei. Sau sa negocieze schimbarea de titulatura cu Alice, Almanahe si Lollitta.

Almanahe imi redacteaza gratis un cv cu poza, poza am salvat-o, iata: trouble_child_ray_caesar
Cu textul inca nu ies in lume, pentru ca, daca partea cu tabliile si concertele am inteles-o si mi-o asum, pe cea cu sub-mesele si pantofii inca o consider o incercare ieftina de a compromite cu minciuni infame un blogger respectabil. Tot Almanahe se face vinovata de indiscretie atunci cand scrie negru pe alb, in ditamai patratoiul de la comentarii, ca ne-am atins, pipait si chiar ca am dormit impreuna. Rusine!
Cele de mai sus fiind spuse, imi iau ingerul de-o aripa si deschid o leapsa noua: BLOGGERI CU CARE AM DORMIT! Aceasta leapsa e menita a-i demasca pe bloggerii care sforaie, astfel incat incepatorii in ale blogosferei sa stie de cine sa se fereasca.

Sa trecem la fabulatii, timpul ne preseaza si zilele care ne despart de weekend ne bruiaza.

In prefata romanului Tratament fabulatoriu, de Mircea Nedelciu, gasim: „Cititorul are, fara indoiala, libertatea de a citi numai romanul sau numai prefata. Sau nici una, nici alta. Dar, in acest din urma caz, cum ar mai afla ca eu ii las si aceasta libertate?”

Cititorul care nu afla cata libertate i se ofera nu este, de fapt, decat un potential cititor, asa cum si eu as fi fost doar o potential fabuloasa, daca n-as fi accesat linkurile fetelor mentionate in primul paragraf. (Bine, Almanahe mi-ar fi trimis sms de atentionare in caz ca nu observa nicio reactie in primele 48 de ore.)

„Cu cat arta majoritara va face mai multe progrese in maltratarea sensibilitatii umane si in adormirea oricaror tendinte creatoare ale cititorului (privitorului, receptorului, spectatorului), cu atat arta autentica i se va opune mai vehement, va deveni mai ermetica si va agrava astfel dicotomia.”

La fel si blogurile: cu cat blogosfera majoritara isi va da mai multe lepse, va organiza mai multe concursuri si petreceri de socializare ori va furniza mai multe copy/paste-uri, cu atat bloggerul autentic (adica ala cu jurnal personal) i se va opune mai vehement, va deveni mai ermetic (adica isi va inchide bloguletul) si va agrava astfel dihotomia.

Si acum, ca orice fabuloasa careia i s-a urcat inefabilul la cap, ma autocitez. Acum 100 de ani scriam in blog ca ma pup in fund numai cu oameni de 5 stele! Evident, ma dadeam mare, adevarul e ca m-am mai pupat si cu unii de 4 sau chiar de 3, dar sub 2 n-am coborat niciodata! :)) In momentul pupatului aveau insa nota maxima, jur! Fac o fandare si trec la bloguri: in lista din dreapta sunt nickuri de nota 10 – pentru mine si acum! Am sa scriu odata cu ce m-a cucerit fiecare, nu in insemnarea asta, pentru ca vreau sa-i scarpin intre cornite si pe baieti, iar leapsa fabuloasa este una exclusivista, doar despre fete.

Pentru ca lepsele se aduna, iar eu nu mai reusesc sa le fac fata, in loc de playlistul oracol cu care m-a lepsuit Crisp, am sa le dedic fabuloaselor pe care le am de-a dreapta, in blogroll, cate o piesa care cred eu ca li se potriveste.

Alice – Fiona Apple – Across the Universe
Dez – Lhasa de Sela – Desdenosa
Anda – Five for Fighting – Angels & Girlfriends
Aprilia – Bowling for Soup – Friends O’Mine
Crisp/Crumbs– Claire Voyant – Love the Giver
Exq – Travis – Out in Space
Innuenda – The Fray – How to Save a Life
Mack – Loreena McKennitt – The Mystic’s Dream
Marinela – The Cure – Friday I’m in Love
Meri – Gianna Nannini – Hold the Moon
Mi Minor – Secret Garden – Dreamcatcher
Did – Cocteau Twins – Pink Orange Red
Alma – Travis – Closer
Asel – Collective Soul – Needs
Midori – Opeth – For Absent Friends
Rus – Imogen Heap – Hide and Seek (varianta originala, nemixata)
Shalimar – Emerson Lake & Palmer – Watching Over You
Silvia – Vaya con dios – For You
Acadea – Nilsson – Are You Sleeping
Almanahe – The Cure – Real Snow White
Aprilsea – Flower Kings – What If God Is Alone
Tuvia – Rozz Williams – Life Is But a Dream
Colturi – Coldplay – Viva la Vida
Departe – Cerys Matthews – Open Roads
Evergreen The Jayhawks – Save It for A Rainy Day
Eva – Lake of Tears – Like a Leaf
Ing – Cursive – The Night I Lost the Will to Fight
Lollitta Cursive – Making Friends and Acquaintances
Madelin – RPWL – Everything was not enough
Nicoleta Savin – Jon Anderson – Prayersong (with Jade Anderson)
Scrintin – Stereophonics – Rainbows And Pots Of Gold
Vidal – Amber Asylum – Je Suis Le Chat, La Lune

Muzica mi-a schimbat starea, rasul de la inceput s-a transformat in zambet oarecum complice.

Umbland dupa linkuri, observ ca, in timp ce eu am hibernat printre muzici, filme si pasi moi, cateva dintre fabuloase si-au inchis/parolat/ucis blogul, ca Departe cere pumni (ii dam cu drag), ca Ela a intrat in vacanta bloggereasca sau ca Madelin a plecat la vanatoare de talazuri. Si, imediat ce se termina Opeth, cu For Absent Friends, incepe Elend. The Silence of Light… dar dupa o vacanta sau o tigara, sunt sigura ca in playlisturile tacute se va auzi din nou „she’s a supergirl and supergirls just fly”.

Anunțuri

Despre prietenie si alte apucaturi nefiresti

Innuenda și Alice, două cadouri delicate ale toamnei, două cărți, două hărți. Merită să te aventurezi pe traseele lor, zău. Întâmplător sau nu, amândouă au scris despre prietenie, m-am strecurat în vorbele lor și m-am înfruptat pe îndelete. Uite cartea cu pălărioară, cu tot cu comentarii, uite și tărâmul minunilor. Am citit, am plecat, m-am întors, am citit, apoi mi-au țâșnit treipunctele, spațiile pe care cititorul le umple cu întâmplările proprii. Uneori mă entuziasmez în fața oamenilor, alteori nu mai vreau să-i iubesc, dar când îmi permit răgazul aducerii aminte, fără glasuri exterioare care să mă împingă cu hei-rup-uri, oamenii sunt mereu frumoși. Uneori iau conjunctura drept prietenie, alteori uit să fac reverențe în fața gesturilor cu adevărat nobile, dar când acumaici-ul se transformă în nu-știu-unde-și-când, amintirea îmi apare întotdeauna rozalie, în fictivul ei.
E toamnă, ce? Dacă aș mai fi avut vița de vie, poate că mi-aș fi ascuns siropoșeniile în spatele acrilor, dar arătoșilor struguri. A mai rămas un zarzăr, dincolo de care apusul e pe cale să se întâmple. Dintr-o carte iese un colț de hârtie, trag de el și îmi apăr câteva fraze demulte, de pe vremea puloverului albastru și a șireturilor târâte prin noroaiele capitalei:

După promisiunea unui ceai aromat-tremurat-amânat-nefumat, uite-mă în trenul iute ca săgeata, scriind cu degetul pe geam, apoi pe genunchi – nu mă mai greși, domnule conductor, cum aș putea sorbi delicat din ice-tea-ul surogat, cum aș putea să mă prefac că fumez – ah, clișeisticul, dar femininul gest cu țigara – , cum aș putea să-mi amintesc ordonat, fluent, lin de toate serile frumoase și de prietenii mei? Nu, nu mă greși, nu vreau să fac mișcări bruște care să mi-i împrăștie.

Forumishu

I-am promis ca scriu despre el si nu neaparat pentru ciocolata cu 75% cacao, dar si pentru asta. Asadar, 75% din capul meu, restul franturi.
N-are cum sa nu-ti fie drag, poftim exemplu:
-ceaci?
-eh…
sufarrrr din deceptie sentimentantaloaica de prieteni falsi
-bat pe cineva?

Bineinteles ca nu i-as cere niciodata sa bata pe nimeni, dar simplul fapt ca stii ca ai undeva, acolo, in lume, un omulet care te-ar apara la nevoie e de ajuns. Daca apuca sa indrageasca pe cineva, apoi sa te fereasca Al de sus sa faci vreun rau omului care i-a intrat lui in suflet. Bineinteles, e Berbec, parca mai era nevoie sa spun. Cand era el mic si complexat, l-am invatat ca un barbat adevarat e ala care stie sa spuna „nu, multumesc.” Baietii buni au prostul obicei de a fi buni, carevasazica, dar nu-i bai, suturile in fund trebuie sa le iei cand esti mic, ca sa stii sa le fentezi cand te faci mare. Mai rau e pentru cei care ajung la varste respectabile fara sa aiba habar ce-i aia durere de sut in fund, se mira si ei cand li se intampla si ajung direct la Reanimare. Nu-i cazul lui, acum e un Barbat, da, unul cu B mare. L-am mai invatat eu multe lucruri, dar si el pe mine. L-am invatat ca un Barbat trebuie sa fie asa: bland, dar ferm. Ferm, dar bland. Evident, invataturile astea catre fiii nostri, Teodosie, vin organizat si personalizat, unei brute nu i-as fi spus asta, n-ar fi avut rost. De la el am invatat ca nu e bine sa dau nota 10 din prima oamenilor care zambesc frumos sau coloreaza frumos sau trag frumos cu prastia-n vrabii. Nu mai fac! Ma rog, ma straduiesc.

Dupa cum era de asteptat, forumishu asta al meu s-a procopsit cu o frumoasa mofturoasa, o desteapta cu toane. Ea era o Lady de dinainte, o Lady Peace, zicea, desi mai degraba as numi-o Lady Razboinica. Dar el tocmai de-asta o iubeste si se lasa iubit si o face sa se simta regina.
-aseara am luat-o pe sus si am dus-o la picnic pe malul lacului tei
picnic cu cascaval vin rosu si mon chery
-frumos, ma
sa-i faci mereu bucurii de-astea, habar n-ai ce mult inseamna
-am sa-i fac cand merita
-ba nu. si cand nu merita
-cand nu merita ma mai gandesc
-ca sa-i arati ca o iubesti si ca-ti pasa si sa o determini sa se straduiasca sa merite mai des
-da dar daca nu merita nu-ti vine s a o mai iubesti.

Forumishu meu e un nobil, da. Bun ca painea calda, maraie la nou-venitii in curtea lui din obisnuinta, din principiu, din nevoia de a-i testa si de a-i sorta in functie de calitate. Pe aia din categoria I ii pune in buzunarul de la piept, pe cei din categoria a II-a ii mai latra o vreme, apoi se plictiseste si-i lasa in pace, iar pe cei din categoria a III-a ii usuieste din prima, asa le trebuie – uite, inca o lectie pe care trebuie s-o invat de la el.
Ei, si prietenul asta al meu face parte dintr-un grup maaaare format din doua persoane, din afara familiei mele, pentru care eu mi-as dona un plaman, un rinichi, ma rog, ce-ar fi nevoie, dar sa zicem un Doamne fereste urias si preventiv. Celalalt omulet e o fata, o berbeaca de fata, am scris si despre ea, acum e departe, ne-au instrainat niste lucruri mici, dar ea inca nu stie ca cioturile astea mi-au infipt-o si mai adanc in inima. Ea inca nu stie ca eu stiu ca toate zbaterile ei vin din noblete, din omenie, ea inca nu stie ca ii simt mereu durerile, chiar daca e in departele ala al ei, iar eu in asta al meu. Si inca nu stie ca va veni o zi in care ne vom iubi din nou hapciu de mult. Dar insemnarea asta e despre Forumishu, asa ca sa-i dau inapoi zarul Cezarului.

Forumishul meu a fost intr-o vreme actor – ii era frica de scena, dar odata ajuns acolo, ca un bebe aruncat intr-o piscina, a fost nevoit sa supravietuiasca si sa invete alte lectii despre el si despre altii. A fost o etapa, o frantura, cred ca acolo, pe scena, a devenit de fapt Barbat. Am mai spus, devenirile astea n-au nicio legatura cu tavalirile asternutice. Punandu-si masti straine, s-a debarasat de fapt de ale lui si s-a acceptat pe el si s-a iubit pe el, regasindu-si sinele in gesturi, replici, priviri regizate de papusarul din interior. Iar conditia pentru a fi iubit de ceilalti este ca tu insuti sa te iubesti, pentru ca daca tu singur iti pui cacat pe cap, n-ai de ce sa te astepti sa vina altul sa te spele. Si uite cum o insemnare despre un om frumos era cat pe ce sa se incheie purtand pe ultimul sau rand cuvantul cacat. Noroc ca am mai scris fraza asta. Aoleu, iar mi-a iesit din taste… dar na, la urma urmei, diafani 100% sunt numai eroii din basme. Eroii din realitate au si bube, mai si injura, mai si gresesc, pentru ca n-am putea afla cat de frumoasa poate fi viata daca uneori n-ar fi si de cacat. Ups! 🙂

Fata cu lumea la cap(at)ul ei

Ca esti de-o mie (na-ti-o tie) de ori si de oare mai aproape de locul pe care ti-l doresti decat ilenutele de la tv ar trebui sa stii prea bine. Florile de pe ecran nu miros decat a plastic. Iar daca te-ai da de trei ori peste cap(-ul tau so-called blond), oare te-ai transforma in de 3xfemeia de tatoiu? Si ce-ai face cu corpul tau daca gura ta ar amutzi? Femeile misterioase-s alea care tac fiindca n-au nimic a spune, dar nu, tu plesnesti din bici pe deasupra spinarilor mintilor dumnealor, iar ei, dresati fiind din frageda varsta camuflata cu pampers matern, vad coapsa ta lunga, sfarcul ciocanind tricoul pe care scrie BY THE TIME YOU READ THIS YOU’VE ALREADY READ IT, apoi dau cu mucii in fasole si cu capul in zid, in fuga lor dupa femeia ideala. Te deghizezi intr-un zambet tamp si labartat, bineinteles mut de admiratie? Pen’ce? Femeile misterioase is alea cu tzatze mari, conchide poetul post-postmodernist. Dar el nu e decat un poet cu ditamai colectia de reviste Playboy.

Andrei, Anul lui Manola

E colegul meu de birou si ingerul meu pazitor. Si e prima victima impuscata in ureche – urechea aia care are vedere catre boxele mele – cand descopar o muzica noua. S-a lasat de fumat acum 10 ani si inca fumeaza in vis – visul e smecher si incearca sa-l duca de nas, il ademeneste cu fum nobil, de pipa, iar ziua, cand ma duc pe hol la un 3 in 1 extrem de mild si la intalnirea cu pachetul meu de Kent White si cu bricheta rosie, vine si el sa respire aerul second-hand (second-lung e mai corect). Vine cu punga lui de cafea fara cofeina si cu vorbele lui intelepte. I-am zis ca intr-o zi s-ar putea sa ma las de fumat, ce-o sa se faca atunci? Ma va insela cu fumul lui Cata, stiu! N-a negat.
Uneori zic ca e cel mai bun om din lume, ma tot mir ca nu se enerveaza niciodata, ca nu spune „asta nu se poate”, ca isi aminteste ca eu uit mereu sa beau apa si ma pomenesc cu paharul plin langa tastatura. Si cand apar, pe la pranz, de la cealalta munca, infometata, dintr-o data se ridica si ma intreaba: ce sa-ti iau de la chiosc? Anul lui Manola.
Acum multi ani, cand nu eram colegi, ci doar amici, avea obiceiul sa apara in toate momentele grele – coincidenta? Stai sa-ti spun, mi-a spus, stia. Apoi a plecat o plecare lunga, si-a construit o liniste intr-o sfera, din cand in cand imi aminteam de el. Cand s-a intors, domnul pictor m-a intrebat: ai ceva impotriva sa imparti biroul cu Andrei? Am stat pe ganduri, spatiul nu mi-l prea impart, doar povestile, banii, muzica, prietenii… pana la urma am acceptat si cred ca am facut-o din toata inima. Impreuna tacem ore intretaiate de pauze de tigara si de chicotitul sau oftatul meu, cand mai gasesc pe blog sau pe aiurea, uneori in cap la mine, cate ceva amuzant, cate ceva trist, cate ceva de dezbatut, cate ceva de ascultat.

Astazi am mancat impreuna si mi-a spus ca va pleca din nou, aveam amandoi ochii umezi, dar n-am vorbit despre asta. Se spune ca nimeni nu e de neinlocuit, uneori insa pur si simplu stii ca un loc gol va ramane definitiv asa – biroul va fi din nou numai al meu si o, ce minunat, voi spune nu-nu oricarui intrus! Am vorbit, in schimb, despre tot felul de sfarsituri, despre seninatatea cu care te apropii de moarte ca si cum ai pleca Acasa, o altfel de bucurie iti creste pe umeri, pe pleoape, pe cuvinte.

In ciuda barbii si a privirii taioase, de albastra ce e, latura lui feminina tinde s-o bata pe cea masculina: de aici poate si intuitia, dar si nevoia de a face pe misoginul – isi protejeaza astfel calcaiul.
Andrjei, dobrze!