Monthly Archives: Martie 2006

Ganduri din buda

De fiecare data cand merg in Cafeneaua actorilor, drumurile ma poarta sistematic spre aceeasi cabina de toaleta. Imi zic: de data asta o aleg pe cealalta, alta, dar nimeresc invariabil cu ochii fixati de usa pe care scrie cu litere de tipar, cu markerul: iubeste, zambeste, traieste! E un scris ingrijit, de copil care invata bine. Si deasupra, scris de mana, cu acelasi marker: love is beautiful. Sa fi trecut vremea inscriptiilor cu mascari? Doar pe jumatate, pentru ca dedesubt gasesc un scris mai mititel, modificat puritan in urma unui elan sa-i spunem hormonal: te-as hotea lanterna sau mai bine as face dragoste cu tine. In buda din Cafeneaua actorilor sentimentul a infrant basic instinct-ul. Ole! :))

graba

Ratacesc printre texte, printre mirari, printre bucurii care, ce naiba, nu dureaza decat o zi. Ma grabesc sa-mi termin emisiunile, hainele de spalat, tinele de gandit si tot ce mi-am mai propus pentru ziua asta indecent de scurta. Si ma uit la monitor, in loc sa scriu. Ma plimb cu mouse-ul pe masa, brrrrmmmm, nu pot sa ma concentrez. Hei, Uma, just be here! There is another day, festina lente, seize the day, ils n’ont rien appris ni rien oublie, let it be, let it be, laissez faire, hehehe, habar n-am cum sa… da-te de trei ori peste cap, vezi sa nu ti-l rupi. Aceasta este o poezie adevarata.

ma joc

Din ciclul un meduz si o meduza

Un dromader si-o dromadera
Dau din pana efemera
Tropaind peste nisipuri
Clocotind in mii de chipuri
Planuind ca impreuna
Sa-nfieze-un dun si-o duna
Un mimoz si o mimoza
Vor s-adoarma-acum in poza
Un turcoaz si o turcoaza
Sa le tina loc de oaza
Nu e joaca, e chiar arta
In deshert ei se desharta
Si isi baga batzu-n rana
Pana vine-o caravana
Poate o sa prinda coaja
Buba dulce de pe plaja
Artificii si delicii
Si-au uitat de orificii.

Morala: glob sau gloaba?

Cauza

Vorbeam de ea, ma gandeam la ea, o voiam. Doar ca n-o cunosteam. Constientul meu o confunda. Launtrul insa era mai destept, revolta e buna daca reusesti sa-i dai un sens, o directie benefica. La fel si suferinta. Inteleg altfel cliseul asta acum, dupa ziua de ieri: durerea purifica, nu poti fi intreg daca nu-ti risti sinele in dialogul sau cu al altora. Abia apoi ti-l poti lua inapoi, intarit. Suficienta nu te rascoleste, dar te omoara. Am vazut violetul, am vazut portile, am vazut cerul. O silueta mica si alba sub pleoapa dreapta. Nu cred ce spun altii… pe ei ii cred pe cuvant, dar nu pot sa aplic vietii mele experientele lor, revelatiile lor. Tentatia exista, o voce ragusita striga: incearca! Doar ca pot sa-i dau peste nas si sa-mi vad de pasii mei mici si siguri. Nu vreau Totul, vreau atat cat mi se permite. De undeva, de sus, un Domn bland, dar cateodata ironic, zambeste. Nu, nu ne vrea prosti, nu ne vrea manipulabili, a fi tamp-zambitor nu-i o virtute.
Obsesia mea cu muntele… din nou imi vine sa rad, un ras bucuros de data asta. Intuitie feminina? Si revelatia: uneori trebuie sa pleci ca sa poti sa ramai.

Putinul si binele

Imi place libertatea asta de dimineata, perioada dintre trezirea mea si a celorlalti, timpul asta numai al meu. Si seara, dupa ce se culca toata lumea, daca reusesc sa-i conving sa se culce inaintea mea, savurez fiecare clipa cu voluptate. Nu, nu iubesc singuratatea, doar stiu ca ei sunt aici, ca le e bine, ca pot sa-i chem cand vreau… eu cu mine, in mijlocul multimii, o alta placere nebuna. In aglomeratie, intre oameni necunoscuti, pe stradute sau pe scarile din Mall, pana ametesc, pana ametesc, pana amete… Am sa plec la munte singura, e o incercare noua, o vreau. Dar nu asa, in weekend, ci in mijlocul saptamanii, cand se presupune ca ar fi nevoie de mine in alte parti. Ei, da, o evadare.
La petrecerile din liceu, cand harmalaia era deplina, imi luam o foaie de hartie si dadeam cate un extemporal la batut campii.

Fac

Fac noduri.
 
Pun bile.
 
Rod albul cojii de portocala.
 
Sunt ceea ce imi place, nu ceea ce vreau.
 
Fac poduri.
 
Poetul n-a terminat liceul.
 
N-am traume din copilarie.
 
Scuip tovaraseste.
 
Sa i se taie capul.
 
Fac coduri.
 
Ma uit la doua grisine intr-un pahar.
 
Cresc lebede.
 
Fac semne.
 
Pe balta.

Barbatii care nu-mi plac

Printre revistele pentru femei pline de sfaturi / trucuri de machiat / agatat / pastrat / tamponat / recuperat / recucerit / estompat, exista si cateva replici la Hustler si alte spurcaciuni ( 🙂 ), revistele cu poze cu barbati dezbracati, ochiosi, plini de muschi si uleiuri. Ei bine, eu se pare ca nu-s in target, deci n-oi fi femeie normala. Cand ma uit la omuletii aia gelati si unsi, cum stau ei cu bicepsii incordati si burta supta, singurul gand pacatos care ma traverseaza e unul de mila. Asa o mila… saracutii… ma gandesc la orele pierdute pe tras de fiare, ma gandesc la dietele care… hai, ma, dietele nu-s pentru barbati, e jenant sa vezi un barbatzoi ciugulind ca o pasarice din foi de laptuci. Inteleg ca oricine trebuie sa aiba grija de sanatatea lui, de tonusul lui muscular, de tenul lui, de dantura lui, dar un barbat obsedat de cum arata pentru mine nu mai e barbat. Sau, mai rau, cei de meserie… Cum, ma, sa fii barbat, iar cand esti intrebat ce meserie ai, sa spui: „sunt model”… Parca ii si vad tuguind buzele date discret cu luciu. Nu, nu Nicoleta..
So. Nu-mi plac barbatii cu corpuri excesiv de lucrate prin sali. Sau barbatii cu costum. N-am inteles niciodata care e rostul cravatei si de ce trebuie sa ti-o atarni la gat ca sa fii elegant. Macar un fular tine de cald. Asadar, un barbat trebuie sa aiba grija de el, dar sa nu exagereze, in sensul ca daca ma bat cu el pe oglinda dimineata, nu mi-e deloc dor sa-l revad seara.
Iar revistele alea… hm, chiar le cumpara cineva?