Monthly Archives: Decembrie 2005

Sa-ti scriu

As vrea sa-ti scriu ceva frumos, ceva care sa-ti placa, sa te doboare si sa nu te mai lase sa te gandesti la altceva. Mi-e greu insa, mi-e aproape imposibil sa ma adun si sa ma regasesc in starea aia de perplexitate infiorata pe care o simt totusi, de doua, trei ori pe zi, dar in momentele cele mai nepotrivite. Nici nu vrei sa le stii.
Cand eram pustoaica imi dadeam drumul la imaginatie si la dicteul automat. Scriam NIMIC, dar era asa de frumos! Ceilalti cautau sensurile, uneori le si gaseau. De cativa ani nu mai pot decat sa scriu despre CEVA. Poetry for poetry’s sake e o varsta depasita. Iar cand scrii despre ceva-uri nu prea mai poti, dupa o vreme,  nici sa scrii mult, nici sa bati campii cu gratzie.
Cand incepi sa studiezi textele altora temeinic, esti capabil sa te bucuri de maiestria scriiturii, dar nu mai poti lacrima pe un colt de roman siropos. Am patit asa si cu textele, si cu filmele. Cand imi intrase in cap sa fac regie film, ii agasam pe toti din jur, in timpul vizionarii, cu amanunte tehnice. Atunci mi se parea "cul", asa cum mi se parea si cititul cu compasul in mana. Vorba vine.
As vrea, asadar, sa ma pot intoarce la minunata naivitate a vorbelor care curg una din alta si sa-ti scriu asa:
imi esti continent minuscul, ma plimb pe pielea ta explorandu-te pana la ultima parere de rau si  mai apoi. Te inghit, te rasuflu, te tac, fac o sfera din tine, o framant ca pe o coca, apoi ma uit cum cresc painea, cozonacul si covrigii…
Dar n-as mai fi eu, nu?

Craciunul?

Cred ca mancarea omoara simtirea. Mancarea naste deci nesimtirea. Atat lipsa ei, cat si aglomerarea craciunistica si revelionistica a porc_ariilor & stuff in matzul bietului poet. Dixit.
 
Anul asta am asteptat sa ma bantuie spiritul Craciunului, ca si in anii trecuti. Doar ca acum a fost o asteptare pasiva, neimpinsa absolut deloc de la spate cu colinde si alte kitsch-uri de sezon. Ei bine, n-a venit. Nici macar cheful de a-mi gasi de lucru in bucatarie nu m-a inghiontit. Am facut cele cateva feluri de mancare "de sarbatoare" mai mult mecanic, dorindu-mi sa fiu in cu totul alta parte, in cu totul si cu totul alt anotimp. Doar bradutzul cel des si frumos ma mai trage de maneca: heeei, bucura-te. Ii zambesc intr-o parte, ca Mowgli (asa s-o scrie?). Nu, nu-s trista. Nu-s in nici un fel. Sau, daca e sa gasesc totusi un adjectiv, acesta ar fi absenta. Nici de prieteni nu-mi vine sa ma apropii, desi nu pentru ca m-as expune sau pentru ca i-as expune pe ei la nimicul meu. Nu, stiu sa simulez buna dispozitie. Doar ca, iata, tocmai in aceasta perioada, a dat peste mine lenea existentialista. Si orice impuls spre un ceva menit sa produca stari se loveste de oftatul a lehamite venit din adancuri: pen’ ce, dom’le? pen’ ce?

Test varianta3

Acesta este un test, nu un text. Azi mi-am distrus o prietenie frumoasa si nu prea mi-a pasat.

Am un creier labagiu

Revelatia saptamanii. Am un creier labagiu. Reactioneaza la stimuli la care in mod normal ar trebui sa-si intoarca fundul (si nu in sensul ALA… ca tot mi-a zis aseara tembelizorul ca se insoara John. Elton John.) si incepe sa frece, sa macine, sa nu ma lase sa dorm, sa ma joc, sa mint, sa muncesc. E inchis acolo, in cutia aia pe care cineva a desenat doi ochi uneori verzi, alteori intunecati, de cele mai multe ori incercanati, e inchis acolo, zic, si ma improasca pe dinauntru cu tot felul de scursuri pentru care nu s-a inventat nici o drena si care se usuca si se lipesc de intentiile initial bune. Si doar ii zic: terminaaa, baaaa, ce, esti de capul tau? Esti de al meu! Nimic. Si as putea sa fac atatea alte lucruri bune si sanatoase doar: cumparaturi, sex, conversatie, emisiuni, mancare, curatenie, plimbari, nani, reclame. Sau sa citesc. Pana una-alta, mi-a dat voie sa ajung la pagina 37 a cartii aleia. Pana la Revelion poate ating chiar suta. Daca nu-l apuca iar pe asta. Ptiu!

statu(tu)l in pagina

Ah, si daca nu mi-as mai fi pus de 100 000 de ori intrebarile astea! N-am catadicsit sa le caut raspuns; ori le-am ignorat, ori mi-am dat drumul pe tobogan. Sa simti ca mori daca nu-l gasesti pe EL la capatul holului, al telefonului, al tau. De ce EL? Pentru ca asa a vrut destinul tau  sau pentru ca asa s-a nimerit. Nici nu merita sa te intrebi. Se intampla uneori si tot ce ai dreptul sa faci e sa te bucuri ca ti s-a permis. Si pe urma n-ai decat sa te inchizi inapoi in tine, sa-ti mananci de sub unghii bunatatile in care ai avut voie sa-ti bagi mainile. Eu am unghii scurte. Haha! ranjeste Naratorul. Hmmmm, ma supar eu si-mi afund bratele in cloramina. Na, ca nu mai mananc nimic, fac greva foamei, sa te vad cum ma mai inventezi.

mrrrrr

Nu mai pot sa scriu, nu mai pot sa simt. Sau simt, dar nu-i frumos sa-ti storci puroiul in public. Asa ca imi intorc spatele si-mi zic: du-te invartindu-te. Pana ametesti si cazi cu capul de bordura.
Si daca prind picior de Mos Nicolae, ii dau cu cartea-n cap. Cum care carte? Aia pe care ma chinuiesc s-o citesc de o saptamana si n-am ajuns decat la pagina 21.

1 Decembrie

Zi trista in orasul meu. Cateva depuneri de coroane, miros de carnati inca de aseara, vecinul manelist iesit cu gratarul in curtea interioara, nu departe de masina cu alarma pe multe voci.
Si a plouat. Obligatia de a merge in fiecare zi la spital m-a scos din casa, iar apoi cheful de taraiala de vorbe m-a tinut departe de ea. De casa.
Am primit pe mail o piesa odinioara draga. Prietenii ii vreau in jurul meu, m-am saturat de vorbe goale si de sanul tau… Sanul meu. Si a plouat. Ieri a fost o zi in care am implinit ceva, am fost la restaurant si mi-am luat tochitura, pentru ca era doar cu carne, nu si cu organe. Organele-s cah. Am ramas cu ochii lipiti de o reclama proasta, dar romantica, apoi am iesit in frig si am strans din dinti. Nu-s simpatica nici pentru mine zilele astea. Sau cu atat mai putin pentru mine.
Ziua Romaniei, cu Teo si Nicoleta Luciu, cu flamanzi batandu-se pe lingura de fasole, oh, da, e un eveniment si pentru ei, poate il asteapta un an de zile… distractieeee! Vadim a dat doua sute de mii la niste amarati dintr-o piata. Mihaela Radulescu si-a aratat copilul la stiri. Am primit sms-uri din Laptarie. Si am vazut poze frumoase facute de un fost elev, student la Imagine. Sani, coapse, cesti. Oxacilina la sase ore.