Tag Archives: Cadouri

Fabulosi cu playlist. Leapsa 2 (sau 3) in 1

Recunosc, nu-s de 3xfemeie, ci de 3xfabuloasa, cine nu crede sa verifice mersul lepsei. Sau sa negocieze schimbarea de titulatura cu Alice, Almanahe si Lollitta.

Almanahe imi redacteaza gratis un cv cu poza, poza am salvat-o, iata: trouble_child_ray_caesar
Cu textul inca nu ies in lume, pentru ca, daca partea cu tabliile si concertele am inteles-o si mi-o asum, pe cea cu sub-mesele si pantofii inca o consider o incercare ieftina de a compromite cu minciuni infame un blogger respectabil. Tot Almanahe se face vinovata de indiscretie atunci cand scrie negru pe alb, in ditamai patratoiul de la comentarii, ca ne-am atins, pipait si chiar ca am dormit impreuna. Rusine!
Cele de mai sus fiind spuse, imi iau ingerul de-o aripa si deschid o leapsa noua: BLOGGERI CU CARE AM DORMIT! Aceasta leapsa e menita a-i demasca pe bloggerii care sforaie, astfel incat incepatorii in ale blogosferei sa stie de cine sa se fereasca.

Sa trecem la fabulatii, timpul ne preseaza si zilele care ne despart de weekend ne bruiaza.

In prefata romanului Tratament fabulatoriu, de Mircea Nedelciu, gasim: „Cititorul are, fara indoiala, libertatea de a citi numai romanul sau numai prefata. Sau nici una, nici alta. Dar, in acest din urma caz, cum ar mai afla ca eu ii las si aceasta libertate?”

Cititorul care nu afla cata libertate i se ofera nu este, de fapt, decat un potential cititor, asa cum si eu as fi fost doar o potential fabuloasa, daca n-as fi accesat linkurile fetelor mentionate in primul paragraf. (Bine, Almanahe mi-ar fi trimis sms de atentionare in caz ca nu observa nicio reactie in primele 48 de ore.)

„Cu cat arta majoritara va face mai multe progrese in maltratarea sensibilitatii umane si in adormirea oricaror tendinte creatoare ale cititorului (privitorului, receptorului, spectatorului), cu atat arta autentica i se va opune mai vehement, va deveni mai ermetica si va agrava astfel dicotomia.”

La fel si blogurile: cu cat blogosfera majoritara isi va da mai multe lepse, va organiza mai multe concursuri si petreceri de socializare ori va furniza mai multe copy/paste-uri, cu atat bloggerul autentic (adica ala cu jurnal personal) i se va opune mai vehement, va deveni mai ermetic (adica isi va inchide bloguletul) si va agrava astfel dihotomia.

Si acum, ca orice fabuloasa careia i s-a urcat inefabilul la cap, ma autocitez. Acum 100 de ani scriam in blog ca ma pup in fund numai cu oameni de 5 stele! Evident, ma dadeam mare, adevarul e ca m-am mai pupat si cu unii de 4 sau chiar de 3, dar sub 2 n-am coborat niciodata! :)) In momentul pupatului aveau insa nota maxima, jur! Fac o fandare si trec la bloguri: in lista din dreapta sunt nickuri de nota 10 – pentru mine si acum! Am sa scriu odata cu ce m-a cucerit fiecare, nu in insemnarea asta, pentru ca vreau sa-i scarpin intre cornite si pe baieti, iar leapsa fabuloasa este una exclusivista, doar despre fete.

Pentru ca lepsele se aduna, iar eu nu mai reusesc sa le fac fata, in loc de playlistul oracol cu care m-a lepsuit Crisp, am sa le dedic fabuloaselor pe care le am de-a dreapta, in blogroll, cate o piesa care cred eu ca li se potriveste.

Alice – Fiona Apple – Across the Universe
Dez – Lhasa de Sela – Desdenosa
Anda – Five for Fighting – Angels & Girlfriends
Aprilia – Bowling for Soup – Friends O’Mine
Crisp/Crumbs– Claire Voyant – Love the Giver
Exq – Travis – Out in Space
Innuenda – The Fray – How to Save a Life
Mack – Loreena McKennitt – The Mystic’s Dream
Marinela – The Cure – Friday I’m in Love
Meri – Gianna Nannini – Hold the Moon
Mi Minor – Secret Garden – Dreamcatcher
Did – Cocteau Twins – Pink Orange Red
Alma – Travis – Closer
Asel – Collective Soul – Needs
Midori – Opeth – For Absent Friends
Rus – Imogen Heap – Hide and Seek (varianta originala, nemixata)
Shalimar – Emerson Lake & Palmer – Watching Over You
Silvia – Vaya con dios – For You
Acadea – Nilsson – Are You Sleeping
Almanahe – The Cure – Real Snow White
Aprilsea – Flower Kings – What If God Is Alone
Tuvia – Rozz Williams – Life Is But a Dream
Colturi – Coldplay – Viva la Vida
Departe – Cerys Matthews – Open Roads
Evergreen The Jayhawks – Save It for A Rainy Day
Eva – Lake of Tears – Like a Leaf
Ing – Cursive – The Night I Lost the Will to Fight
Lollitta Cursive – Making Friends and Acquaintances
Madelin – RPWL – Everything was not enough
Nicoleta Savin – Jon Anderson – Prayersong (with Jade Anderson)
Scrintin – Stereophonics – Rainbows And Pots Of Gold
Vidal – Amber Asylum – Je Suis Le Chat, La Lune

Muzica mi-a schimbat starea, rasul de la inceput s-a transformat in zambet oarecum complice.

Umbland dupa linkuri, observ ca, in timp ce eu am hibernat printre muzici, filme si pasi moi, cateva dintre fabuloase si-au inchis/parolat/ucis blogul, ca Departe cere pumni (ii dam cu drag), ca Ela a intrat in vacanta bloggereasca sau ca Madelin a plecat la vanatoare de talazuri. Si, imediat ce se termina Opeth, cu For Absent Friends, incepe Elend. The Silence of Light… dar dupa o vacanta sau o tigara, sunt sigura ca in playlisturile tacute se va auzi din nou „she’s a supergirl and supergirls just fly”.

Clovnul

Aseara m-a tras de maneca insusi Mos Craciun, zice: pai, Umm, se poate? N-ai facut nici un cadou oamenilor care iti citesc blogul, ai uitat ca e cate un copil in fiecare, un copil care asteapta, ai uitat? Pai…, am incercat eu sa lungesc momentul si sa gasesc raspunsul potrivit. Nici un PAI, mi-a retezat-o Mos Craciun, gandeste liber, doar nu esti trilulilu la cap. Aha, pai da, am zis repede, bagandu-i mosului pai-ul in barba, doar asa, ca sa-l oftic. Mi-am amintit ca am imprimat povestea asta acum vreun an, ca am urcat-o si pe trilulilu acum 7 luni, dar ca n-am daruit-o inca nimanui. O fac acum, fara ambalaje sclipicioase, doar cu stele in ochi. Poftim, bai oameni mari cu omuleti inauntru, si nu uitati ca niciodata nu sunteti prea batrani si prea prafuiti ca sa fiti inca posibili.

http://www.trilulilu.ro/ummma/cc523a688d4166

Poveste in loc de cadou

La multi ani, Oagamaga si Cobra_regala! Pentru ca a venit vorba despre Micul Print in comentariile de la insemnarea precedenta, mi-am amintit de povestea asta a lui Andersen, pe care am imprimat-o vara trecuta pentru niste copii. V-o daruiesc acum voua, Varsatori de vorbe si fapte bune ce-mi sunteti.
 
 
Melcul si tufanul de trandafir
 
de Hans Christian Andersen
 
 

Povestea aici.

cred in mos craciun

In urma cu (parca) trei ani, mi-am "petrecut" Craciunul la munte. Nu-mi plac plecarile iarna, pentru ca-s friguroasa, iar hainele groase, care imi limiteaza libertatea de miscare, mi se par insuportabile, asa ca nu eram in cea mai buna forma. Morocanoasa si cu "ba nu"-ul in brate, ce mai, enervanta de-a binelea, si pentru mine, dar si pentru cei cu care eram. Au incercat sa ma binedispuna, mi-au pus muzica, nu mi-a convenit nimic, mi-au comandat bunatati, nu-mi placeau, mi-au pus schiuri in picioare, dar dupa ce am intrat in vedeta Huidu, mi le-am scos si le-am tarat pana jos, la capatul partiei, bodoganind. Pana la urma m-au lasat cu ale mele si bine au facut. In fine, intr-una din seri, in jurul unor porc_arii, cineva a propus ca fiecare sa spuna ce-si doreste in anul care urma sa inceapa. Era un joc al sinceritatii. Dana a spus ca si-ar dori o casa la tara, Adi nu’sh ce utilaj sofisticat pentru firma, Ioana, care se chinuia de cativa ani sa ramana insarcinata, a spus ca si-ar dori o fetita… si tot asa. Cand mi-a venit randul, m-am uitat urat si am zis ca eu nu-mi doresc nimic si sa ma mai lase in pace cu prostiile lor.
Habar n-am ce fel de seara o fi fost aia, ce magie s-o fi petrecut, ce ceruri s-or fi deschis, cert e ca in acea noapte Ioana a ramas insarcinata, iar dupa noua luni, pe 23 septembrie, a nascut o fetita frumoasa. Dana a inceput constructia casei, lui Adi i-au venit niste bani la care nu se astepta si si-a cumparat utilajul, toti au primit exact ce au cerut. Bineinteles, si eu la fel: am cerut nimic, am primit nimic. A fost un an plin, da, plin de nimic si nimicuri, un an linistit, dar ce sa fac eu cu linistea? Cand am ajuns acasa si am scapat de stresul de a-mi cara bocancii si puloverele prin troiene, mi-a fost brusc bine si mi-a parut rau ca ma purtasem in halul ala, dar ce folos? Incruntarile se platesc.
 
In anii urmatori mi-am dorit ceva-uri si culmea, le-am primit. Defectul meu major insa e ca nu pot sa-mi doresc sincer obiecte, bunuri, stiu ca sunt si ele importante, stiu ca n-as putea sa traiesc in saracie, dar daca sunt intrebata ce-mi doresc, nu pot sa spun ca vreau Porsche-ul ala rosu, desi nu mi-ar displacea, nici vacanta aia in Caraibe, nici parfumul, nici pantofii, nici casa. Cand sunt intrebata ce-mi doresc, ma gandesc instantaneu la oameni, la stari intre si cu oameni. Am mai spus: sunt mai mult inima decat cap. Anul trecut am uitat din nou sa mentionez ceva in scrisoarea catre Mos Craciun, si anume ca vreau numai stari mirobolante, asa ca ce era sa faca bietul Craciun,  mi-a dat de toate: momente de o frumusete greu de pus in cuvinte, momente de crunta disperare, dezgust, catharsis, pace cuminte, revolta. Dar toate au fost cu si intre oameni, iar cand m-am insingurat, a venit iar nimicul sa ma scuture. Brrrrr.
 
Craciunul asta l-am asteptat fara prea multe ganduri… asta fac de o vreme, exersez neganditul, e mai greu decat credeam, dar nu imposibil. Macar cinci minute pe zi in care sa nu te gandesti la nimic – e un exercitiu bun, ce sa spun?
 
Aseara m-au traversat tot felul de stari, dar peste toate, ca steaua din varful bradului, trona Bucuria. Cred ca e vorba de vibratiile inalte care se transmit de la unii la altii in zile ca astea. Cand cineva a inceput sa spuna ca stii, de fapt…, am izbucnit intr-un "we wish you a merry Christmas", iar cinevaul respectiv si-a inghitit gandurile amare cu un pahar de suc dulce, de portocale. Si am ascultat ultimele doua albume de colinde: Hara si Bright Eyes, am si bocit, am si ras, am si incercat sa cant repede, ca Flavius: Marlin Darlin eu fac fum fac flori de mar mai tiptirica daila hop si tzup tzup tzup!
 
Anul asta mi-am cumparat bradut artificial, dar e frumos si el. Mi-ar placea sa spun ca prin gestul meu am salvat un copac, dar nu-i asa, copacul meu tot a fost taiat si il voi vedea, dupa sarbatori, abandonat intr-o piata, intre altii ca el.
 
Pe blog s-a tot vorbit zilele astea despre turme… eu sunt nesupusa de cand ma stiu, mereu in afara regulilor, pana si Botezul l-am primit tarziu, cand am fost constienta ca-l vreau. Da, am intrat atunci in turma. Mi se mai intampla uneori sa intru, alteori sa ies, turmele mele sunt cele ale ludicilor, ale nebunilor, ale entuziastilor.
Apropo de entuziasti, imi place pornirea asta a lui Contrasens de a schimba ceva, habar n-am ce, dar probabil ca se vrea o schimbare in bine a ceva mai putin bun, iar in cazul asta, e o turma din care pentru moment nu am de ce sa ies. Sa fim oitze folositoare, sa fim oitze folositoare! Lapte, carne, lana, oua, fapte si idei, oameni si femei!
Sper totusi ca paginile noastre sa nu devina tratate de blogosferuit.
 
 
Sa-ti intre asta in cap, auzi?
Asta? Adica?
Adica inima.