Tag Archives: unghii

(bi)Lant de vara

Sau dare de seama (imi dau seama, adica).
Ori: ai sa dai sama, doamna. Pardon, Toamna.

Si brusc am oprit miscarea ganterelor. Ce mult n-am mai scris! Ce daca am gandit? Ce daca am simtit? Scripta manent. Restul e abur. (E mai bun, totusi, aburul decat abureala sau cum?)
Se cam implineste un an de cand aprindeam niste lumanari pe un camp, of, mananc litere, nu-s obisnuita cu unghii lungi si colorate, asa ca trebuie sa apas mereu backspace, backspace, un pas inainte, doi pasi inapoi, c-asa-i scrisul pe la noi.
Nu stiu cum se face, dar de cand am deschis insemnare noua, imi tot vine sa fumez. Am fumat tare putin in ultimele doua luni, dar de la primul rand pana acum am aprins deja doua tigari, pe care le-am stins inainte de a ajunge la jumatate (scrisesem jujumtate, dar ce frumusele sunt aceste unghii incurcatoare de litere. Poate ar trebui sa nu mai repar greselile, ar strabate culorile prin cuvinte: albastru, alb, galben, unghiile mele se asorteaza cu doua rochii, trei pantaloni, cinci maiouri, o pereche de sandale, perechea de Nike si doua genti. A, si cu niste esarfe.) Vezi bine, dincolo de paranteza, adevarul e urmatorul: nefumatul dauneaza grav scrisului, scrisul incurajeaza fumatul, deci scurteaza viata. Adica, uite, fumurile astea mi-au mai papat niste calciu, de ex.
Iar tigara? Nu, nu si nu, ca-n bancul cu broscuta fermecata, il stii? Mai bine strugurii astia, mai bine zece minute de banda, au, tendonul lui Achile! De fapt, tendonul meu, ce Achile?! Mi-am dat cu stangul in dreptul, ce-si face omul cu pantoful lui, ntz ntz ntz…
Ce mult scriam eu pe vremuri, cand fumam in living. Si ce mult stateam eu in living pe vremea cand scriam. Fumatul favorizeaza confesiunea. Cum nu mai fumeaza omul, cum nu mai simte nevoia sa spuna despre el, uite-asa. Se umfla in pene si pleaca prin lume. Sau isi creste unghii multicolore si se duce sa le arate si altora, normal. Asta e o schimbare uriasa, vorbesc serios. Trebuie sa reinvat sa fac lucrurile odinioara banale, pana si scarpinatul a devenit o aventura. Deocamdata una fara prea mari satisfactii pe ramura, dar va veni o zi cand epiderma va rosti un ahhhh sincer si recunoscator.

brb