Monthly Archives: Aprilie 2008

zile

Asa o tristete m-a cuprins de vreo doua zile, asa un dor de duca, in asa hal a dat peste mine spleenul, incat nici mie nu-mi mai vine sa-mi vorbesc. E tot ciclicitate, imi pun iarasi intrebarea de anul trecut: de ce nu exista si spiritul Pastelui? Probabil pentru ca nu exista colinde de Pasti, imi raspund in ritm de „cu moartea pre moarte calcand”. Nici vreo bucurie culinara nu ma asteapta, mi-e mila de animalutele alea sacrificate, cozonacul ingrasa, iar monitorul e intors spre stanga, ma face sa vad totul stramb, dar nici gand sa intind mana sa-l indrept. Indreapta-te singur, ii zic, cu gatul sucit, stiind ca o minune nu vine niciodata singura. Mi s-a mai intamplat.

Unde petreci Pastele, ma mai intreaba oamenii. Pastele ma petrece pe mine, pacatoasa, le-as raspunde, dar, pentru ca intrebarea urmatoare ar fi „cum adica?”, nu zic nimic, dau din umeri. Va trece si asta, se vor consuma lumanarile, ghetele de anul acesta vor fi ghetele de anul trecut, eu voi fi aruncat la gunoi jaluzelele, iar, cand soarele va fi necrutator, vecinului de deasupra ii va parea nespus de rau ca a taiat vita de vie, lasand-o pravalita in balconul meu.

Later edit
Am inteles (iar): tristetea ESTE spiritul Pastelui.

Anunțuri

I don’t really need to be remembered

„At the end of the night I feel strange, because I feel I’ve told everybody all my secrets.”

Jeff Buckley

Daca as gasi odata inelul Arabelei, asta ar fi una din dorinte: sa-l salvez pe el.

Cu degetul in aer

am muscat aerul noaptea trecuta si mi-a tulburat digestia.
degetul mic si nescriitor se afla intamplator in acelasi aer de primavara cu luna plina.
a cam facut poc.

si pe trupul lui zgarcit,
m-am plecat
si l-am bocit:

deget natang, deget natang…

el statea acolo vinetiu si umflat, ce era sa fac? m-am uitat pe geam si am cantat asa, spre dincolo de luna:

degetul tau nu e ca degetul meu,
tastam diferit, (il) fracturam diferit.

cu degetele in aer

se intampla sa deschid pagina asta si sa nu scriu pe ea. atunci imi imaginez alti oameni care nu scriu pe bloguri, doar se uita asa si isi inchipuie alti oameni care stau. bineinteles ca ei nu seamana cu cei din realitate, dar eu tot le spun in gand: esti ca o pagina deschisa. pe pagina ta nu scrie nimic.

Despre omul care greseste intruna: asa e el, trebuie inteles si acceptat ca atare.
Despre omul care greseste o data: ce ticalos!

weekend

In loc de aglomeratia cu muzici, in legatura cu care am facut planuri toata saptamana, am ales pana la urma muntele. Am respirat AER. Trei zanute se jucau printre papadii.

– Hai sa mergem.
– Unde mergem, Umma?
– Sa fotografiem lumea.
– Si daca ne ratacim?
– Vom spune ca suntem in aventura si va fi frumos.

A fost replica potrivita. Mergem in aventura, mergem in aventura, strigau zanutele. Pe data am devenit toti personaje de poveste, pana la stanca am fost sirene, pana la pomul cu scara ne-a atacat castorul hotoman, care voia sa ne fure pozele din aparat, dar ne-a salvat Scooby Doo inainte de a ajunge la pod, iar apoi, de oboseala, ne-am transformat in pisicile aristocrate. Am reusit sa-l eliberam pe Scooby din ghearele si coltii lui O’Maley si ne-am consumat energia negativa aruncand pietre in raul pe fundul caruia salasuieste meduza malefica.

– Si acum, daca a trecut aventura, putem sa ne desratacim?

De foarte azi

Plecată după sex. Aşa scria la status. Când s-a întors, mi-a spus: ai avut dreptate, o să facă pipi pe faţa mea. Deci am o puţă-n mine, cum ar veni.
………..

O să îmi fie tare drag băieţelul ăsta care astăzi i-a făcut cu mâna mămicii lui pentru prima dată în viaţă. Deocamdată doar pe un ecran de ecograf.