Monthly Archives: Septembrie 2008

lipse, eclipse si apocalipse

Ti-a fost rau in timpul eclipsei? m-a intrebat C. Chipurile ar fi spus Urania ca leii vor fi afectati. In seara aceea ma dusesem sa trec la Olt, cu al meu, cu al meu, cu al meu…
Am mers asa, prin intunericul moale, pana la izvor, nevazand, doar pasind, uneori e bine sa lasi sa se intample. Luna se imputina, am adormit inainte sa dispara.
Nu, nu mi-a fost rau, mi-a fost doar sete.

Acum cateva nopti ma duceam sau ma intorceam, nu mai stiu, si am vazut o jumatate perfecta de luna. M-am gandit ca eu n-am reusit vreodata sa tai pepenele atat de egal.

Marea pe timp de iarna e din cele pe care eu nu, niciodata eu nu. In iarna asta cred ca voi merge s-o vad, desi mi-e teama ca nu voi simti nimic. Sunt un vanator de senzatii, te-am prevenit. Am din ce in ce mai putine resurse pentru plictis armonios, vin gandurile rele si ma prind in clesti. Ridica-te si umbla, Lady Lazarus.

Pe 10 septembrie, dupa muah-uri si cafele cu oameni mai bronzati si mai odihniti decat ii stiam, am fredonat catre particule si gauri negre: nu, nu, nu, sfarsitul nu-i aici. Si totusi sfarsitul a fost aici, intr-un alt 10 septembrie.

O cautare cu care s-a ajuns (si) la mine: ceai tigari carti citesc seara luna plaja nu exista coincidente blogspot
Am gugalit si eu si chiar ca nu exista coincidente. Doar chemari, dada, mereu am crezut asta.

Deci tot o chemare sa fie si faptul ca de cateva zile tot scap lucruri care incep cu s? Struguri, sandale, scobitori, Calciu Sssandoz chiar… cred ca ma pomeneste Sylvia Plath.

Ieri s-a prapadit si Rick Wright, m-am uitat in gol mai bine de doua ore. N-o sa mai fie niciodata un concert Pink Floyd, n-o sa mai fie niciodata…

Anunțuri

in loc de vrabiile gurese din vita de vie moarta

Cum blocul meu cu o scara e singurul care are banci la intrare, copiii din curtea interioara se joaca aici, unde in alta parte sa se stranga si ei? Ii ascult uneori, de cele mai multe ori doar ii aud, un zgomot de fond. Nici ei nu mai au imaginatie, acum zece ani, de exemplu, puteam sa scriu povesti nascute din jocurile lor. Astazi repeta la nesfarsit: e-te-ri-a si a-ju-toa-re, e un fel de tras la sorti, dupa care cred ca ar trebui sa inceapa un joc. Dar nu incepe, nu. Ei tot trag la sorti, pregatindu-se pentru inceputul unui ceva care nu mai vine, in vreme ce parintii lor fac fripturi sau se uita la televizor, la reality show, asteptand si ei, poate, ceva-ul acela, joaca, jocul, care nu mai incepe.

– Mai, gata, duceti-va acasa, e ora noua, il aud pe administrator, din blocul de vis-a-vis. Si-o fi dat si el seama ca nu mai are rost sa stea la panda, oricum nu se intampla nimic in fata blocului.

(bi)Lant de vara

Sau dare de seama (imi dau seama, adica).
Ori: ai sa dai sama, doamna. Pardon, Toamna.

Si brusc am oprit miscarea ganterelor. Ce mult n-am mai scris! Ce daca am gandit? Ce daca am simtit? Scripta manent. Restul e abur. (E mai bun, totusi, aburul decat abureala sau cum?)
Se cam implineste un an de cand aprindeam niste lumanari pe un camp, of, mananc litere, nu-s obisnuita cu unghii lungi si colorate, asa ca trebuie sa apas mereu backspace, backspace, un pas inainte, doi pasi inapoi, c-asa-i scrisul pe la noi.
Nu stiu cum se face, dar de cand am deschis insemnare noua, imi tot vine sa fumez. Am fumat tare putin in ultimele doua luni, dar de la primul rand pana acum am aprins deja doua tigari, pe care le-am stins inainte de a ajunge la jumatate (scrisesem jujumtate, dar ce frumusele sunt aceste unghii incurcatoare de litere. Poate ar trebui sa nu mai repar greselile, ar strabate culorile prin cuvinte: albastru, alb, galben, unghiile mele se asorteaza cu doua rochii, trei pantaloni, cinci maiouri, o pereche de sandale, perechea de Nike si doua genti. A, si cu niste esarfe.) Vezi bine, dincolo de paranteza, adevarul e urmatorul: nefumatul dauneaza grav scrisului, scrisul incurajeaza fumatul, deci scurteaza viata. Adica, uite, fumurile astea mi-au mai papat niste calciu, de ex.
Iar tigara? Nu, nu si nu, ca-n bancul cu broscuta fermecata, il stii? Mai bine strugurii astia, mai bine zece minute de banda, au, tendonul lui Achile! De fapt, tendonul meu, ce Achile?! Mi-am dat cu stangul in dreptul, ce-si face omul cu pantoful lui, ntz ntz ntz…
Ce mult scriam eu pe vremuri, cand fumam in living. Si ce mult stateam eu in living pe vremea cand scriam. Fumatul favorizeaza confesiunea. Cum nu mai fumeaza omul, cum nu mai simte nevoia sa spuna despre el, uite-asa. Se umfla in pene si pleaca prin lume. Sau isi creste unghii multicolore si se duce sa le arate si altora, normal. Asta e o schimbare uriasa, vorbesc serios. Trebuie sa reinvat sa fac lucrurile odinioara banale, pana si scarpinatul a devenit o aventura. Deocamdata una fara prea mari satisfactii pe ramura, dar va veni o zi cand epiderma va rosti un ahhhh sincer si recunoscator.

brb