Folosesti 84.480 Mb din 100Mb

 

Folosesc. Pentru putinul ramas, se bat vreo 548 de piese absolut
minunate. Dar oricum fiecare depaseste 10 megi, asa ca raman in winamp,
facandu-ma sa ma potrivesc muzical cu diversi useri de lastfm.

Folosesc. Aerul inconjurator, in care pufai aceleasi fumuri pline
de gudron, planuri de viitor si frica aferenta de toamna. Unii pufaie,
altii pufuie, unii pufnesc, altii le fac pe toate, ah, ce oameni
echilibrati.

Folosesc. Cuvintele care raman nerostite, spatiile dintre ele, neincapatoare intr-o bataie pe tasta space.

Folosesc. Cardul de memorie si golul din computerul cel nou. Unul
cate unul, filmele, unul cate unul, albumele, una cate una,
fotografiile cu locuri, umbre, privelisti si detalii.

Folosesc. Orele de dimineata in folosul altora, pe cele de la
pranz in folosul statului degeaba, pe cele de dupa-amiaza in folosul
foitului din loc in loc. Iar seara ma folosesc pe mine pana adorm fara
voie. 

 

Folosesc weekendul irosindu-l, irosesc zilele de munca asteptand
weekendul. Ca sa fac ce? Sa tac, sa iau in brate, sa fac programari la
doctorita care nu sperie oameni, la cosmeticiana in mainile careia poti
sa dormi, la restaurantul fost preferat, care si-a schimbat bucatarul.
Acum e mai scump, iar mancarea nu mai e asa de buna. Doar quesadilla
mai seamana cu ce era acum cateva luni, salata Cezar s-a preschimbat in
salata de pui cu afumatura, iar umplutura ciupercilor nu mai e cu
branza Roquefort, ci cu cascaval. Tot afumat.  Cam atat s-a intamplat
in orasul acesta, in care, vorba poetului, idiotii zambesc si au fata
umana.

 

*** 

 

Pana acum cateva zile mai puteam inca sa ma uit la filme despre
nelinisti, asa ca am holbat ochii aproape trei ore la "Inland Empire",
ultimul film al lui David Lynch. Bineinteles ca cel mai greu e sa
raspund la intrebarea: "despre ce este vorba in acest film?" Detaliile
sunt simboluri, coduri iconice sau doar elemente inlantuite pentru a
crea o atmosfera de confuzie? M-am mai uitat o data, pe sarite, la
partile pe care nu le-am inteles, pentru a nu le intelege si
mai profund. Cand neintelesul a devenit dominant si panica a trecut
dincoace de ecran, am zis ca regizorul si-a atins scopul, asa ca am
stins focul pistelor false cu niste desene animate cu cert happy end,
familia Simpson, pestisorul Nemo, pinguinul dansator si alte animalute
supravietuitoare. Si uite-asa a mai trecut o saptamana folositoare,
o saptamana la inceputul careia purtam inca sandale si ie galbena, o
saptamana care m-a incaltat in bocanci si mi-a pus doua straturi de
pulovere pe care pot da vina cand cantarul arata un kilogram in plus.   Modifica! Sterge!

 

Later edit: mi-am dat seama ca azi e ziua lu’ blog, implineste doi ani. Ce altii eram!