Cand zici ca nu mai ai nimic inseamna de fapt ca nu mai ai nimic de la altii sau ca nu mai regasesti puterea de a te bucura de ce ti se ofera. Atunci poate ca e momentul sa incepi sa te bucuri de ce-ti poti tu singur oferi. Primul pas e daruirea. Sa te daruiesti mai intai tie insuti, dar nu ca in „pe mie mie reda-ma”, ci cu mult mai brutal, fara rugaminti si asteptari. Te insfaci pur si simplu, regasesti in tine bucuria primara a copilului, care nu depinde decat de clipa, nu de oameni.
O lectie de viata. Necazurile mari ti se vor parea mici, meschine, iar bucuriile mici ti se vor parea mari. Sa suferi putin, sa te bucuri mult. Nu mai spune „nu acum”, „nu pot”, „n-am chef”, pur si simplu du-te, ia-te, razi, alearga, fii senin!
Cand crezi cu tarie ca nu mai ai nimic, chiar asa e, nimic nu mai ai. Si e bine, doar din nimic poti sa te implinesti, sa devii brusc altceva. Iar altceva-ul e chiar ceva. Altcineva-ul care se naste e cineva. Cand limbajul se goleste de conotativ si denotativ, cand ramane doar fatic, e un zero cu plus, de acolo poti sa te incepi iarasi. Devii un om al primei varste, Mato Grosso, o samanta al carei invelis se deschide.
De cateva ori in viata asta a mea am zis ca mai rau de-atata nu exista. Atunci m-am prabusit si am dat voie serpilor sa-mi muste din suflet, credeam ca-mi vor scuipa raul de acolo, nu stiam ca se vor lacomi si vor insfaca si respiratii corecte, si blandetea, toleranta, gandul bun. Despuiata de rau, dar si de bine, rataceam o vreme printre oameni fara sa-i vad, apoi imi cresteau iarasi solzi si coada stufoasa, o mai periam cu cate-o amagire si porneam in lume, ciudatenie zambitoare, intr-o mana cu sabia, in cealalta cu mangaierea.
De data asta stiu ce voi raspunde monstrului care-mi ranjeste in urechea stanga mai rau de-atata nu se poate!
Ba se poate, ba se poate…
Paradoxal, asta imi da putere.
De data asta stiu ce voi raspunde monstrului care-mi ranjeste in urechea stanga mai rau de-atata nu se poate!
Ba se poate, ba se poate…
Paradoxal, asta imi da putere.
ummagumma 