Marea

Am privit-o pe furis, printre doi copaci fugareti si o casa schela(la)-itoare. Ea era la fel ca anul trecut, nu ca mine. Am salutat-o cu doua ore mai tarziu, iar ea, ca raspuns la salut, mi-a udat talpile. Receo, i-am spus, si am fumat tigara de dupa.

Cand m-am intors, la 3:24 dimineata, era Neagra de furie, asa ca am ramas cu ghetele in picioare. Mi-ar fi placut sa-i scriu ceva, m-am cautat in buzunare dupa macar un servetel, dar n-am gasit decat o bancnota de 10 leva. Ratiunea a invins pasiunea, asa ca, in loc sa arunc vorbe in mare, mi-am cumparat un pachet de tigari pe drumul catre hotel.

Anunțuri

Ebosa

Deseneaza-mi o scrisoare, i-a spus ea Pictorului in the Past Perfect Time. Iar el i-a scris, cu litere rotunde si generoase, un rucsac de universuri, pe care ea, mandra si totodata constiincioasa, in felul ala scolaresc, le-a numerotat cu cerneala neagra inainte de a le inmormanta in sertarul de sus al comodei.

Acum cateva ore am gasit o lucrare de control abandonata pe un pervaz. Adrian D, clasa a X-a A, Test Paper, expressyouropinionabouthappiness, nota 8 minus. Si m-am gandit asa: iubita ta nu-ti stie scrisul, Adriane, iubita ta iti stie doar buzele si mass-ul. M-am gandit sa-l caut si sa-i spun, dar mi-a fost teama ca nu cumva Adrian sa fie urat si gras si fara iubita, asa ca am impins extemporalul cu dosul palmei fara sa citesc mai departe. Imediat ce a atins iarba, lucrarea de control a devenit un produs biodegradabil, iar eu am putut sa mi-l inchipui pe Adrian aproape frumos, aproape nemanelist, aproape trist. Si mi-am zis: da, acest Adrian compus din litere inegale de pasta de pix ieftin, acest Adrian pe care eu tocmai ce l-am inventat, ii va trimite intr-o zi Anei de la IX C un plic in care se va afla o foaie de caiet dictando, pe care ea o va despaturi si va citi mesajul albastrui si ingrijit: hai, fata, sa le facem cunostinta scrisurilor noastre. Iar acesta va fi doar inceputul.

Pe urma mi-am amintit piesa asta:

Ce mult te-am iubit, tastaturo

Pai da! Ce mult te-am iubit, tastaturo, ti-am tastat-o de-o mie de ori, ti-am luat silicon, te-am apasat pe buton, dar te-am inselat cu… niste foi, cu niste aer, cu niste zapauci, iar azi, of, azi te-am inselat cu un tricou verde si cu iarba de-aia adevarata. Trebuia sa consemnez lucrul asta. Prima burta de iarba a anului si cateva pagini de Updike intr-o liniste montata intre pini.

Love/Unlove

Se poate pe Last FM, as vrea sa pot si eu.
Am sa te deziubesc intr-o zi, cand voi invata cum.
Dar acum… acum nu am deloc chef de lucruri triste.

Hip-Hope

🙂

Pe primul rand izbutesc doar un emoricon. Enter, emoticonule, enter!

Mi s-a facut dor deodat’ de un dicteu automat,
Dar dorul mi se face pasta de la cel gand pana la tasta
Si devin iarasi filolog cand vreau sa-mi bag fioru-n blog.
Imi scutur vorbele pe file, manunchi de rime puerile…
Macar de-as reusi acum sa summarize ce-am strans pe drum
De cand n-am mai trecut pe-aici… am strans, pe creier, alti pitici,
De data asta doar ai mei. Eiii, nu sunt multi, numai vreo trei.
Si am mai adunat sub freza vreo cinci cuvinte-n japoneza.
Prieteni… am pierdut vreo doi, s-au dus in ierni, s-au facut sloi
Si nu-mi gasesc, in miez de ger, chef de intrat pe messenger.
Acum simt ca doar stau de sase si astept vara cu terase.
Ah, m-am trezit ca dintr-o boala in alta lume virtuala,
Dar cu naravul neschimbat… si astia m-au crezut barbat.
In ciuda tepilor de-arici, m-au agatat vreo opt gagici.
Mi-au trimis inimi sclipitoare si gifuri roz cu aripioare
(A trebuit sa tip pe-alee de zece ori ca sunt femeie)…
Si am mai strans un vraf de carti, dar de citit m-apuc din parti.
N-am invatat inca sa latru, insa-am invins din frici vreo patru
Si am mai asezat pe rafturi, ascunse bine, sapte drafturi.
Au zis la radio ca ploua si c-a trecut ziua de noua.
Brusc, mi-a trecut si mie cheful sa brodez rime pe ghergheful
Cu numere si cu nimicuri. Ma-ntorc la ale mele ticuri.
Pa!

on-the-spot

– Un Santal… de care aveti?
– Beti de piersici?
– Nu, de suparare

dual

nu am nevoie sa caut senzatii tari in filme horror, in glume proaste sau in montagne russe. ziua traiesc frici trecatoare, de care ma scutur si dupa care pot sa-mi pun masca de zambit. dar noaptea, noaptea ii omor pe toti. ori ii salvez de la moarte. noaptea ma lupt cu talhari karatisti, fac operatii pe creier, imi asez trupul in calea cutitelor, modelez figurine din sange incleiat, smulg solzi de pe spatele balaurilor si descopar dedesubt prieteni scamosati, inot prin mormane de oase, primesc sms-uri de la sirena sinucigasa, rup balansoare si arunc cu ele in babe malefice. ma trezesc epuizata, dar convinsa ca am luptat pentru o cauza nobila. cafeaua de dimineata e o punte intre razboinicie si blandete, pe urma jetul de apa spala cosmarul, curata revoltele. redevin senina si apta pentru clisee si dulcegarii. nu e de mirare ca pe blogul asta ajung oameni care cauta „seminte de maria”, „ce mananca gargarita”, „inimioare acadele”, „l-am visat pe mos craciun” sau „poze cu fapte bune in natura”.