Pasi pe care i-am mai facut

Credeam până n-am mai crezut, apoi am luat-o de la capăt. Credeam că preaplinul de rău sau de bine e aducător de toleranţă şi blândeţe. Răul care ni se întâmplă desfundă canale spre adâncuri cu oglinzi, ne vedem acolo, înăuntru, chirciţi în durere, şi ne dăm seama că singurul leac e smerenia. Aşa credeam. Ori că binele şi frumosul ne fac generoşi. Că atunci când lumea noastră are nuanţe rozalii, nu avem nici timp, nici chef, nici motive să căutăm capre muribunde dincolo de gardul propriu. Dar am văzut divorţaţi cărora le sticlesc ochii de bucurie la vederea unei alte verighete dispărute de pe inelarul unui seamăn. Am văzut bolnavi incurabil scuipând replici urâcioase în legătură cu maşina cea noua a vreunei rude. Am întâlnit vulturi ai mediului virtual, care provoacă avalanşe din faţa monitorului, deşi în viaţa reală li se înmoaie genunchii şi dacă îi întrebi cât e ceasul. Am cunoscut oameni care îmbătrânesc cu încrâncenare, trăgând egoist în miezul urât al bătrâneţii lor pe orice tinerel care are ghinionul să se afle prin preajmă. Şi, pe de altă parte, am văzut mirese care, în „cea mai fericită zi a vieţii mele, fatăăă”, nu uită să-şi calce consortul pe picior la intrarea în biserică, pentru că „aşa a făcut şi mama şi ea a fost şeful în casă”. Am întâlnit pietoni de treabă care, imediat ce norocul le surâde şi reuşesc să-şi ia o maşină fiţoasă, îşi pierd răbdarea şi, printre claxoane şi scârţâit de roţi, îi strigă celui căruia nu-i porneşte maşina din prima la semafor: „băăă melcule, să-mi bag ceva în rabla ta!” Am văzut mămici care, în loc să-şi strângă la piept pruncul cel proaspăt şi important, îşi dau vorbele de alint pe bârfe bolovanoase şi îşi irosesc privirile aruncându-le din ochii micşoraţi de ură către cearşafurile puse la uscat în balconul de deasupra. Oameni cărora binele propriu nu le e suficient şi caută cadavre pentru a-şi înfige steagul mai sus, tot mai sus, ori oameni pe care boala, ghinionul sau bătrâneţea îi jupoaie de orice gând decent şi de orice mască binevoitoare.
Ai redescoperit roata, Umm?
Da, a nu ştiu câta oară. Uit mereu şi redescopăr fără să tresar. Ştii? Mă las uimită în faţa unei creaţii omeneşti, fie ea o carte, un film, o invenţie tehnică, o clădire, un poem, o rochie, o pictură ori chiar un blog, deşi oamenii nu mă miră deloc atunci când fac ce fac.

31 responses to “Pasi pe care i-am mai facut

  1. suparata , dragoste, suparata….no, asa e lumea, rea si meschina, cu pusee de intelegere si bunatate; o luam ca atare; Unu anume s-a lasat rastignit pt Ticaloasa Asta, nu? Crezi ca numai arta e locul bunatatii& frumusetii? E, pe naiba, unii Mari Artisti au fost turnatori, invidiosi, perversietc…
    Um! E o zi asa super de toamna, ca nu merita sa observi altCeva! Pup cu drag…

  2. Daca faci aceiasi pasi, inseamna ca nu ai invatat tot ce era de invatat pe drum.

    Ce e frumos este ca mai sunt lucruri si oameni pentru care merita sa te opresti… iar atunci se produce miracolul: restul mizeriilor, minciunilor si nemerniciilor dispar undeva in ceata.

  3. Paşii pe care i-am mai făcut sunt dintr-o viaţă care nu-mi mai aparţine. Acolo unde m-am mutat, intră puţină lume, tac cu mine sau se bucură, se strâmbă ca în faţa unei icoane cu un chip necunoscut, fug, rămân. Acolo mi-am făcut o bucătărie mică cu o plită pe care mereu şuieră discret un samovar. Acolo, deşi departe, aud vuietul oceanului şi tăcerea apăsătoare a munţilor. Acolo nu mă iubeşte nimeni, deşi sunt adorat. Acolo nu trebuie să suport nimic sau să înţeleg ceva pentru că nu există nimic.

  4. Oamenii sunt cum sunt si fac ceea ce fac pentru ca doar atata pot. Sunt precum corzile. Nu le poti cere sa se intinda mai mult decat le este amplitudinea. Iar daca ii fortezi se rup…

  5. Nuclearr, sigur ca bunatatea si frumusetea sunt de gasit si in afara artei. Uneori chiar si in oameni, iar de cele mai multe ori, in ochiul privitorului. Doar ca se mai intampla cateodata ca privitorul sa viseze urat.🙂

    Darael, aceiasi pasi, dar cu incaltari diferite. Si da, inca n-am vazut totul pe stradutele pe care ma intorc, cu sau fara voia mea. Mai sunt atatea detalii din care am de invatat…

    Rares, intram si noi tiptil in lumea ta pe usita pe care ai lasat-o deschisa. Poftim exemplu de pasi pe care merita sa-i repeti.

    Inteleapta Asel…🙂

  6. Umm, ştii ce cred?! Că pietonii sunt de treabă!

  7. in neputinta lor, unii oameni nu pot fi mai mult…
    iar ce te uimeste e creat de oameni. uneori… nu aceiasi, care in neputinta lor…

  8. @almanahe: de acord cu tine😀

  9. Cum au ajuns acolo unde trebe cuvintele astea…
    uffaaa… în fiecare zi vedem atîtea şi auzim atîtea că ne e lehamite de roata asta

    şi mi-ar fi dificil acum să-ţi spun să vezi altceva… mai departe de cadavrele pline de steaguri

  10. Tu esti un pieton de treaba, Almanaho. Adica faci treaba buna, pieton fiind.
    Eu sunt un pieton neglijent, dar, cand sunt la volan, nu uit de unde am plecat si ii protejez pe trecatorii cu capul in nori, care nu se uita pe unde merg si mai ales pe unde traverseaza. Si nici nu claxonez niciodata pe nimeni, fie el om sau fiara/fier.

    Uneori aceiasi, Sfinxule cu multe litere, uneori aceiasi. De multe ori putinta intr-un ceva se naste din neputinta in altceva.

    Evergreen, mai vad si altcevauri rozalii, dar la ore diferite. 🙂

  11. ehh… aici depinde si de directia aleasa. care nu e mereu tocmai bune. fie ea cu mai multe sau mai putine litere :)))

  12. „Directiile” incep toate bine, doar ca unele sfarsesc prost. Cand ajungi cu fruntea in fata zidului, chiar n-are rost sa te incapatanezi sa pastrezi directia si sa tot dai cu capul de acelasi pietroi. Nu de alta, dar il doare si pe el, pe zid, ca o fi si el om. :))

  13. n-am carnet, d’aia! asta mă încetineşte ummpic şi mă obligă să traversez prin locurile nepermise ca să câştig timp, spre disperarea claxonatorilor…dar capul meu, oricât de în nori ar fi, picioarele îmi ramân la fel de jos ca ale altora…uneori, picioarele mele sunt mai importante decât ochii, deoarece îmi întreţin fugile, ochi-mi însă chiar dacă văd bine, refuză să creadă, naivii de ei! avantajul pietonului e că poate să aleagă drumul cel mai scurt, şoferul, de obicei merge pe un drum pavat de alţii şi obligatoriu…nu mai zic de acele sensuri, giratorii! şi eu ştiu şoferi de treabă… sunt cei care cred că uneori volanul e pe dreapta, alteori pe stânga…nimic nu e bătut în cuie.:P

  14. ca dovadă că ochii mei nu prea văd am mai mâncat ici colo câte-o literă sau căciuliţă…dar sensul comentariului nu suferă modificări majore.🙂

  15. Eu cred ca volanul se mai muta de capul lui, ca sa ma induca in eroare si sa ma faca de ras cand ma asez in partea cealalta. 😦

  16. aaaa! ce de mai descoperi si tu!!!! o sa+ti spun umm redescoperitoarea redescoperii de cat de dat in … ma-sii e omu’🙂
    la tine pe blog nu-mi vine sa’njur:D

  17. Bine ca mai redescopar si de-alea bune.
    (acum, insa, experimentez ceva nou-nout)

  18. ummm, credeam si eu asa. inca ma mai incapatanez sa mai cred, chiar daca exceptiile tind sa depaseasca regula… de la prea multe povesti ni se trage

  19. Ce-i drept, am citit tone de povesti in copilarie. Si chiar si acum ma mai dau pierduta printre rafturile cu carti pentru copii.

  20. Interesanta „radiografie” a societatii umane si cu stil formulata. Uneori suntem nevoiti sa ne purtam pasii printr-o lume care pare altfel decat de-o doream, lumea la „drumul mare”. Din fericire mai exista si „poteci” ascunse, mai anevoioase, mai stramte, mai abrupte dar cu un cu totul alt „peisaj”.

  21. E stramba corabia, dar ager (ne) e stres-ul. „Lumea la drumul mare”, daaa! Iata de ce iubim stradutele si mai ales de ce cautam peisaje intre pietrele caldaramului.

  22. De multe ori in locurile inguste, uitate, si de cei multi ocolite poti gasi mai multa maretie dacat in marile palate. In timp ce la curtile impatatilor se petrecea in stralucirea bogatiei si in belsugul meselor incarcate, undeva, intr-o iesle se nastea Iisus. Unde era adevarata maretie?
    „…intre pietrele caldaramului…” – de ce nu? Oare noua ar trebui sa ni se para infinitul mai mic decat i s-ar parea unei furnici? Savantii nostri cauta cu disperare de ani de zile „particula elementara” precum cautau alchimistii „piatra filozofala” si de fiecare data descopera ca si asta contine la randul ei alte particule… Iata pana si maretia infinitului in infinitezimal. In fiecare celula a fiintei noastre purtam un intreg univers, n-ar trebui sa ne oprim la fata lucrurilor cand continutul este atat de profund.

  23. Si nici nu ne oprim, ne ducem spre samburi si ne incalcim pe acolo, printre nervurile de sub coaja. Eu cateodata mai ies sa imi cumpar ceva frumos de imbracat. Superficiul permite descalceala, deci e folositor. Si mai ai timp si de un feedback in timp ce te uiti in oglinda sau la/inspre alte planuri lucioase si netede.

  24. oare cine-i in castig… noi astia mai cumsecade, pen’ ca vedem lumea prin ochii nostri sau rautaciosii, pen’ca judeca dupa propriul caracter?
    sa fim cu totii sanatosi ca sa ne putem suporta mai usor unii pe altii.🙂

  25. Pe mine sa nu ma faci cumsecade! :))

  26. Pingback: Metatext de duminică. Alt bricolaj prin blogolume « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă

  27. eu cand sofez injur pietonii iar cand sunt pieton injur soferii…asta e, (nu) ii iubesc pe toti in aceeasi masura…

  28. Buna seara, Flavius!🙂

    Queen-tesenta ta nobila si dreapta (si doar pe alocuri evazata), ma inclin!

  29. Mama, cu experineţa a 5 ani petrecuţi la Mislea şi a doi ani la Rubla, mi-a spus într-o zi:

    „Dragul mamei, să ştii că cine afară a fost bun, înăuntru a devenit şi mai bun. Iar cine afară a fost rău, înăuntru a devenit şi mai rău. Puşcăria nu a schimbat pe nimeni.”

    Nici prea-plinul, de orice fel, nu schimbă pe nimeni. Uneori prea-plinul e ca turnesolul. Dă arama pe faţă.

    Mda. Mămica mea n-a avut norocul să dea, în cei 7 ani de detenţie, peste nici un caz de metanoia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s