Ai (un) incotro. Ce faci cu el?

Ce faci de Revelion? mă întreabă azi un coleg sătul de vară. Primul impuls a fost să-i dau răspunsul clasic: păi eu nu ştiu ce fac mâine, iar tu mă întrebi de rev?? Mă iau, însă, gândurile în primire, gânduri bolovănoase şi încă leneşe, gânduri cu buricul netăiat, care nu au avut timp suficient să se desprindă total de nisip, valuri, ierburi şi râpi. Îmi uit ochii îndreptaţi spre ai lui şi mă las pradă introspecţiei asezonate cu fum de ţigară. Nu, eu nu ştiu ce fac de Revelion, nu ştiu ce fac de Paşti ori de ziua mea, de ziua lui, nu ştiu ce fac în weekend şi nici unde voi bea a doua cafea mâine dimineaţă. Nu că nu mi-ar plăcea să-mi fac planuri, nici vorba, doar că planurile mele se autodeturnează rapid în utopii nesimţite, iar, dacă am compania potrivită, în hohote de râs şi-n jocuri de cuvinte. Pe urmă vine noaptea ori, după caz, dimineaţa, iar somnul pune punct (sau bară) demersului de programare a unui viitor ipotetic. Planurile realizabile mă sperie, îmi închipui imediat cărat de bagaje, mutat de mobile, trezit cu ceas (brrr!), popasuri hotărâte de alţii, întâlniri la ore fixe ori comisii răuvoitoare. Nervi, aşteptare, dârdâială. Îmi închipui frumuseţi pe lângă care aş trece fără să le văd, orbită de capătul pe care trebuie să-l înhaţ. Deci nu.
Nu!
Nu?
Uneori n-am încotro – paradoxală sintagma românească, să nu ai încotro este de fapt un încotro care te calcă el pe tine în picioare, care târăşte un tine rupt în bucăţi, nemulţumit şi răvăşit pe un drum pe care n-ai merge de bunăvoie. N-aş face asta în ruptul capului, zici, dar dacă n-am încotro? Şi-ţi laşi capul ruptului şi faci ce trebuie să faci şi te scuzi cu incotroul social, politic ori pur şi simplu omenesc. Compromisuri, tonuri de gri, zeci, sute de tonuri de gri între albul şi negrul cu care îţi puteai permite să fii categoric, intransigent şi sigur pe principiile tale când aveai 20 de ani. Să n-ai încotro înseamnă să accepţi incotrouri străine şi augmentate şi urâte.
Uneori nici eu n-am încotro, dar, când am (și ah, ce-mi place să am!), mă supun cu voluptate întâmplării. Să trăiești la întâmplare, ce deliciu, ce libertate! Din mănunchiul de drumuri îl „aleg” pe ză one cu inima, nu cu mintea, fără planuri și așteptări, fără să mă gândesc că s-ar putea să aibă gropi ori că ar putea fi doar o fundătură, fără să mă tem că la un moment dat aș fi nevoită să car bagaje, să mut mobile, să fac popasuri când mi-e elanul mai mare, să mă las trezită de țârâitul ceasului (brrr, orișicât!) sau să privesc în ochi comisii neprietenoase. Bucuriile plănuite nu sunt bucurii întregi, sunt ca wow-ul din reclama aia veche de la MacDonalds, sunt ca un joint pentru dependentul de heroină, o amăgire. Or, pe mine întotdeauna m-a fascinat bucuria simplă și autentică a copilului în fața unui gust nou, a unei senzații nemaiîntâlnite, a unei jucării minunat de nesofisticate, a cărei utilitate în joc e pe loc recunoscută, chiar dacă nu i s-a făcut campanie de promovare la tv. Când pot să-mi permit să nu-mi fac planuri, las drumurile să mă aleagă. Când pot să-mi permit să nu-mi fac planuri, mă bucur ca un copil de frumosul nefandosit, dar și de fandoselile frumoase. Dacă iese rău, sufăr dramatic, iar dacă nu se întâmplă nimic, mă scufund în nimicul acela ca într-o mare fără valuri și contemplu pietricele, scoici, culori pe simeze ori vorbe tipărite. Când nu-mi fac planuri, am timp pentru toate astea, nu-i mișto?
Ce faci, Umma, de Revelion, insistă colegul meu, crezând că nu l-am auzit. Îi răspund cu un dat din umeri și-mi mai aprind o țigară.

24 responses to “Ai (un) incotro. Ce faci cu el?

  1. Cand nu-ti faci planuri, scrii articole frumoase si ne incanti clipele…..

  2. iti zic eu ce-o sa faci, am citit amu in stele: o sa-ti traiesti viata.
    ah, daca ai incotro, poti sa-ti alergi si calul, dar asta tot cu viata se hraneste, ce credeai? :>

  3. N-am avut incotro, Darael. Multumesc, ca intotdeauna.

    Mi-ar placea sa-mi alerg calul de revelion, Did. Dar numai prin interioare, pentru ca, nu stiu din ce cauza, iarna mi-e cam frig.
    Si prin interioare de oameni mi-ar placea…🙂

  4. Si „incotro” ai dat din umeri? :))) ca despre tigara nu mai intreb🙂

  5. De revelion o sa dormi😀

  6. Datul din umeri previne periartrita scapulo-humerală, xxl. E mai usor sa previi decat sa tratezi, se stie.
    De tigara poti sa ma intrebi, ti-as raspunde ca m-au prins unii pe plaja si mi-au facut un test. Cica sunt doar un pic de fumator pasiv.😮 Avantajele kentului white…

    Sadd, Omidule, daca ti-a spus tie globul de cristal…
    Mi-am amintit un banc: why do gypsies walk funny? Because they’ve got crystal balls.

  7. so my kind of girl🙂

  8. Pingback: Discurs luuung asupra metodei pe cont propriu « Almanahe's Weblog

  9. o sa+l faci in piata romana?:D

  10. Eu fara planuri imi pierd mintile… foarte greu ma las in voia sortii si sa stii ca mi-e bine atunci. Savurez surpriza, n-am incotro.

    Desi multe din ele nu-mi ies si raman cu un gol si cu regrete.

    Deja caut cazare pentru revelion😀 Deja am variante si mi-am urnit si oamenii sa empatizeze cu mine

  11. Alice, hihi!🙂

    Almanahe, fragmentul-link sugereaza ca eu m-as vinde. Si chiar asa si e. You can buy me with a hug.🙂

    Oaga, daaa! chiar numarul 9, daca faci 3 pasi inainte si 2 inapoi, c-asa-i revelionul pe la noi. .🙂 Asa ca vino sus daca ploua…

    Evergreen, in Piata Romana ti-ar conveni? :))

  12. E clar, ai vrut sa ma aburesti si ai reusit :)))

  13. Eu incercam sa te afummm. Dar ai dreptate, fumurile de kent 1 sunt doar niste bieti aburi. :))

  14. nu eşti (o) scumpă! >:D<

  15. >:D< asta e emoti'CONU' de hug!😉

  16. Ditamai ploCONU’. Ce bine ca era un hug intreg, pentru ca acest autUmmat nu da rest.

  17. Nuuuu ca nu-s cu aglomeratie si chestii…

  18. ia-te de mână cu autUMMAtu’ de cafea! acolo scrie 0, 8 lei(şori), cafea cu ză har, da el ia 1 leu întreg(în braţe), că nu pricepe să socoate-n rest.🙂

  19. cel mai frumos revelion!

  20. Evergreen, fara aglomeratie, mai, numai cu chestii…🙂

    Almanaho, crezi oare ca daca ma iau de mana cu staticul cafelos o sa functioneze aia cu unde-s doi, puterea (de a da rest) creste? No way! Cand mi te dai, mi te dai toata!! :))

    Rus, oh da, ceea ce-ti dorim si tie. (Cel mai frumos revelion ar fi unul in care sa fie cam august, asa.🙂 )

  21. ai un smiley in dr sus la post🙂

  22. Da, e acolo dintotdeauna, imi zambeste indiferent de ce nazbatii scriu. Habar n-am de ce.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s