Şi am luat în braţe ceasul de carton din însemnarea de dedesubt, am păşit pe apă aşa, până la maşină, apoi l-am aşezat pe cele două locuri din spate. L-am lăsat acolo, împreună cu trei cărţi de la Polirom, o pereche de pantofi de sport, un pardesiu kaki, un hanorac roşu, poza Andreei, două afişe mici şi unul mare, un bidon de Pepsi Max. Uite, duc cu mine Timpul, i-am spus lui Bil. Bil mi-a răspuns: cică la Dan Puric că o singură secundă te poate lumina şi maturiza. Chiar, mă Bil, zic, ştii că singurul actor de care m-am îndrăgostit eu vreodată e Puric? Ne dăduseră bilete de la şcoală la un spectacol al unui teatru din Moldova, Botoşani sau Piatra Neamţ, nu mai ţin minte. A, ba da, Botoşani, sigur. Era o comedioară, publicul râdea, aplauda, dar eu rămăsesem cu ochii fixaţi pe slăbănogul ăla necunoscut; eram fascinată, dar nu de cum arăta, nici de cum juca, omul asta e viril pe dinăuntru, am gândit. Pe urmă, când am ajuns acasă, am luat un caiet dictando din teancul de neîncepute şi i-am scris o poezie, o scrisoare, ceva. Probabil că mai există pe undeva, printr-un sertar, o să caut într-o zi caietul de scolariţa… vezi, am avut întotdeauna în mine o fiinţă foarte atentă la interioarele celorlalţi, fiinţa asta a înfipt steguleţe în dreptul oamenilor iubibili din prima. Dar, zice Bil, ştii că Pleşu îl numeşte impostor? Ei, nu numai el. Pleşu e un compostor, o dau pe glumă, hatz, composteaza doct, credibil şi argumentat pe oricine ameninţă definiţia clasică a intelectualului. Coborârea spiritualităţii în stradă pare a fi un păcat capital, turnurile de fildeş riscă să rămână fără idolatri.
Parcă pe urmă s-a oprit ploaia, dar poveştile au curs mai departe, transformându-ne stările, făcându-ne să migrăm de la ceea ce ni se părea a fi un capăt către altceva tot mărginaş. Magia a continuat, trăgându-ne pe chip alte măşti, la fel de ale noastre. Desigur, azi e altă zi, bălţile de ieri s-au întors în cer, iar eu iarăşi nu mai ştiu încotro s-o apuc după următoarea expiraţie. Un alt hei-rup? Ori poate mâna dreaptă se va ridica pentru a cere time-out? Neştiind unde, ne tot ducem, ne mişcăm, doar Timpul de carton de pe bancheta din spate a maşinii STĂ implacabil…
ummagumma 
„Coborârea spiritualităţii în stradă pare a fi un păcat capital, turnurile de fildeş riscă să rămână fără idolatri.” – ce-ai zis-o pe asta! la suflet mi-a ajuns.
Dan Puric este un om extraordinar!!!
Acum, dupa atatia ani, as spune ca, pe langa diverse talente, are carisma – asta nu e meritul lui. Meritul lui e ca nu si-o lasa neexploatata si ca e consecvent. 🙂
inainte sa citesc comentariul evergreen-ei am hotarat sa decupez o parte din textul tau. nu am vrut sa o imit. 😛
„fiinţa asta a înfipt steguleţe în dreptul oamenilor iubibili din prima” – asta am dedus-o de cand te-am cunoscut. de asta te si iubeste atata lume. 🙂
Ummulin, nu vin sa te pup, le las pe fete sa o faca! Vin si eu daca e sa-mi iau un Puric; bine ca exista, sa-si faca treaba, e nevoie de echilibrarea balantei cu atatia indivizi fara dzeu. N-am stiut ca Plesu poate sa fie ” rau”; desi daca asa spune, e chiar prost si nelalocul lui. Avem cateva exemple de intelectuali cu buusola morala, cu credinta, soiul bun de elita ; nu-i de ajuns ca vorovesti bine, mai trebuie si caracter. La romani, sa ai caracter e un mare handicap. Bine ca l-ai iubibit pe ala care merita!
cat de mult ma scoate din sarite acest dan puric! doar stefan banica jr reuseste sa-l depaseasca… nu ca ar fi vb de aceleasi motive.
oricum, daca auziti despre o minirevolutie impotriva lui dan puric, sa imi dati si mie un mail, merci.
ps: cu actorul din el n-am nimic. nimic rau.
saliu umm!
Oameni iubibili, ce bine e sa-i gasesti.
In alta ordine de idei, masina cu STA, aici inseamna Starnberg, o zona ah atit de bogata la mal de lac…
Amy, „atata lume” inseamna de fapt cativa omuleti.
Vad ca ti-ai schimbat poza; probabil si starea. 🙂
Nuclearus, iubibit, dada! La romani, a avea caracter e un defect. La romani, a fi roman e impardonabil. 🙂
Didule, puteam sa bag mana in foc ca nu-l suporti. Poate daca ar fi mai nihilist si mai pesimist… :))
Pinicchio, prima data am inteles ca zona e bogata in mâl de lac. Si fabulam asa: stagnarea de bunavoie in aceeasi secunda inseamna pentru unii asumarea mocirlei personale, in timp ce pentru altii e doar o baie de bine (stiu ca e efemera, dar ma bucur de ea ca si cum ar fi un totdeauna).
Oh, tocmai ac’ummm, cand e recesiune as vrea si io un vehicul din acela cu bancheta si carton. ce n’ummme are?
Umma, prea putine lucruri sint intimplatoare pe lumea asta, si din ele neintelegerile fac parte destul de rar.
Zona Starnberg e o zona bogata. De unde, da, si un anume mîl de lac, hihihi…
I’m a Fre(i)d ca e doar un ceas urias, promit sa-i fac maine o poza (intre timp a poposit langa el si o UMMbrela albastra). Stii tu ca gentile femeilor ascund nenumarate comori secrete, mult mai multe decat ai pune pariu ca incap acolo. Mai nou, si banchetele din spate ale masinilor femeiesti.
Pinocchio, daaaa, misunderstandingurile si imperfectiunile, miam miam! :))
Zona STA a mea (cea marcata de ceas) e si ea foarte bogata, evident. Si neincapatoare de-acum, avand in vedere ca indicatorul ocupa aproape jumatate din teritoriu.
io am pile la puric! mda! ca am baut intr-o seara cu el, la un prieten. vin rosu, nah. po urma vin alb si po urma, iar rosu. am mancat pastrama si afumatura.
cel mai mult imi placea cand imita alti actori. apoi, deodata se infoia si se pregatea de izbit dusmanul.
mda, dupe aceea, ne-a invitat la Don Quijote. a fost misto la Don Quijote, da’ acolo n-am mancat.
cam prea ortodox, in felul lui, dar e mishteaux de tot sa stai cu el de vorba. foarte mishteaux.
dupe aia, el a uitat de mine da’ nu mi-a parut rau.
Eu am tot „Puricat” zilele astea Google-ul si am vaz’t ca asa e domnul asta, pentru unii prea ortodox, iar pentru altii prea putin ortodox (cica nu citeaza indeajuns din Sfintii Parinti, doh, ba, mai mult, mai da si interviuri prin reviste de yoga!). Dar, una peste alta, sunt sigura ca-i un deliciu sa bei vin si sa manci pastrama in compania dumnealui (daca nu esti la dieta, of!).
Multzamim de impricinare, e foarte mishteaux, ca sa zic asa (desi imi vine sa zic din nou „delicioasa”, semn ca mi s-o fi facut foame). 🙂
unde esti, umm? ori te-a invitat puricosu la apa plata si salata? 😀
ah, pai eu-s convinsa ca-i misto sa stai la palavre cu el, adica nu-mi inchipuiam ca-i pune pe omi sa faca matanii. cum isi inchipuie altii ca cioran ii punea sa-si taie venele, de ex 😛 [nush catre cine am scos limba]
mie mi se pare ca e fals – dar nu-si da seama, adica el chiar crede in ce zice/simte. eu nu pot concepe ca o persoana care a gasit CALEA poate sa faca atata tam-tam pe tema asta.
nah, sa fie sanatos. dar tu?
Si eu, pfu!
Umm… :-s esti bine?
pe unde esti, de nu te auzi?
asadar, pe unde esti? 🙂
(sterge, te rog, daca e pe undeva, com-ul meu de mai sus: aiurea semnez, fiind logata pe wordpress, nu mi-am data seama…)
mai, nu cumva tu ai vreun alt blog unde scrii, si pe care-l tii departe de ochii nostri pofticiosi? ………. hmmm
nununu, nu am blog nou, pacatele mele! doar ca sunt asa mai pre(a)ocupata cu kestii lumesti in vara asta. dar si cand ma voiu trezi… sau culca? 🙂
hugs la fetele dragi!
muuuulte hugs! muuulte!
să ai vară suuuuuperbă pe măsura sufletului tău frumos!
cîte „u-uri”…phiew!
u-uri de tren (trenul – sinecdoca pentru plecari, hihi!), u-uri care lasa u(r)mme.
hug uumos!
te bagi la un link exchange?
http://sssfinxxx.wordpress.com/
Nu fac eu de-astea.
Dar as putea sa te bag (in blogroll) sincer, din prietenie. :)) Sau pentru ca-mi place cum scrii.
hehehe pai asa este ideal, sa poti adauga ceva pentru ca iti si place 😀
ce as putea sa zic…. perfect 😀
multumesc frumos
artistu’ nebun! 🙂
cat despre poezii, sunt curios daca le citesti sau daca le asculti.. eventual sa compari….
aaa.. si sper sa ma ocup in 2-3 saptamani sa aanjez pe capitole mai tot ce-am scris si sa mai postez ca am cam ramas in urma. pe foi in schimb merge foarte bine 😀
I’m affiliated to the one-member group „No Dan Puric Zone”. Dacă mai ştiţi astfel de grupuri, daţi un semn, pliz.
sfinxule, „poieziilele”… le cam traiesc. vara asta, insa, doar niste haiku-uri de criza. 🙂
alex, cand e vorba de prooroci, le recit in gand: de esti tu acela, nu-ti sunt fana eu. pe dan puric l-am iubit cand nu era celebru, asta era ideea: cei pe care ii iubesc eu cand sunt mici si slabi ajung intr-o zi vip-uri, deci le port noroc. :))
Vrei să spui cred că l-ai iubit pe actorul Dan Puric. Eu vorbesc de profetul fals, de imitatorul lui Tutea (v. gestul cu degetul ridicat), de omul care invata pe de rost citate pentru a impresiona.
Nu stiu daca am iubit actorul, cred ca mai degraba m-a fascinat un ceva bun din omul Puric, un ceva mai mult intuit decat vazut. Si nu pot sa te combat cand vorbesti despre profetul fals, pentru ca nu i-am ascultat conferintele si nu i-am citit cartile, l-am vazut de vreo doua ori la tv, am mai citit oarece pe net si am auzit vorbindu-se despre el in peregrinarile mele. In schimb, nu vad nimic rau in a fi imitatorul lui Tutea. Eu as scoate totusi nuanta peiorativa si as inlocui imitatia cu influenta, asta pentru a ramane fidela pornirii mele native de a vedea mai intai jumatatea plina a paharului. Si daca tot am pomenit de jumatati pline, ma gandesc ca ceea ce zgarie timpanul si retina tine de personalitatea lui histrionica (de-aia s-a si facut actor, nu?), dar indemnurile lui, din cate am auzit, sunt de bun simt. In cazul asta, ce rau face? Si mai cred ca tinta lui nu este intelectualul rafinat, ci omul simplu de pe strada. De aceea pomeneam in insemnare de „pacatul capital” de a cobori spiritualitatea in strada. Intelectualul stie (sau, ma rog, crede ca stie) ce are de facut (si oricum nu face! :)) ), lui nu-i mai trebuie modele, dar omul care are nevoie de Dumnezeu pentru a fi bun poate gasi util si chiar inaltator demersul lui Puric.
criza necriza… e bine sa nu stai pe loc. desi.. mie mi-au prins bine pauzele ca parca scriam altfel dup-aia 🙂
Măi, un om care crede, referindu-se la integrarea în UE, că „ei ne civilizează, noi îi spiritualizăm” nu mi se pare serios. Serios. Spiritualizările de tip Tanacu, poate. Thanx, but no thanx. Iar când eşti promovat intens de Noua Dreaptă şi nu te dezici nici măcar formal… În plus, citatele de pe site-ul său pot fi de comă!
Scos din context, citatul deschide multe portite de discutie. Poate o fi un topic sentence pe care l-a imbracat intr-un paragraf de argumente, dunno. Stii, cand zici despre ceva ca e „discutabil” nu e neaparat ceva rau, daca e discutabil inseamna ca e provocator pentru minte. Oricum, nu intentionez sa-i iau apararea oratorului Puric, pentru ca nu-l cunosc, dar faptul ca esti atat de vehement impotriva lui ma impinge spre marginea cealalta a „adevarului”, ma impinge sa caut contraargumente. Desi in mintea mea rotitele s-au invartit pana au ajuns sa produca blasfemii odioase (mi-ar bana astia blogul daca le-as scrie :)) ), ma abtin si zic doar ca Puricul face, la urma urmei, un one man show. Daca si-l aroga ba Noua Dreapta, ba buddhistii, ba organizatia bautorilor de bere cu paiul, nu e vina lui, iar daca ar face partizanat sau daca s-ar tot dezice de o grupare sau de alta, s-ar abate de la drumul pe care probabil si l-a trasat. E un spectacol, deci exista o regie, ce naiba? :)) Pe de alta parte, stim prea bine ca nu exista publicitate negativa, so… the show must go on.
Daca, in schimb, as afla ca omul Puric isi matrateaza copiii, ca-si bate nevasta, ca-si scuipa colegii ori ca-si schingiuieste subalternii, mi-ar fi rusine ca am vibrat acum 1000 de ani la ceva-ul ala, rili.