Mi-am zburat greierii

De întâi iunie, de care mi-am amintit mai spre seară, mi-am zburat greierii. Unii greieri erau de fapt gărgăriţe, de-aia tăceau mElc.

Ce frumoasă e fotografia asta cu floare şi cu ochii închişi, spune Dr. Queen. Tu parcă eşti drogata, iar eu… eu tot a doctoriţă arăt, indiferent cât aş vrea să fac pe femeia fatală.

Femeile se transformă în fete, când ei nu sunt de faţă. Fetelor le cresc codiţe şi rochii de prinţese, în timp ce stau de vorbă despre nimicurile lor importante. Li se luminează ochii imediat ce ajung la „când eram mică”, atunci sunt foarte vulnerabile. Cu picioarele atârnate peste marginea fotoliului, femeile devenite fete devenite prinţese îşi irosesc orele fără să le regrete mai apoi.
– despre ce vorbesc cel mai mult femeilefeteprinţese?
– cel mai mult le place despre oameni puternici şi buni.
– tuturor?
– nuuu, numai prinţeselor adevărate.

Greierii mei se strâng unul în altul în spaţiul îngust dintre gândurile serioase. Îi eliberez la răstimpuri, mai niciodată în singurătate. Greierii mei au forme ciudate, uneori ies tiptil, dacă nu eşti atent, poţi să-i confunzi cu nişte biete zâmbete. Alteori sunt pufnituri, onomatopee, cuvinte întortocheate. Mai pot fi amânări, fugi, inconsecvenţe, istericale. Ori tăceri, înfiorări, secrete.
– dar greierii ăştia ai tăi n-ar putea prea bine să fie şi fluturi?
– ba da, ar cam putea.