did

Did scrie frumos despre muzica ce-i place azi si zice sa nu citesc. N-am citit nicio litera, dupa cum m-a rugat cu semn de exclamare la capat. Dar, intrucat am o intuitie buna, ii zic: muzica asta care te cutremura acum isi are radacinile intr-un trecut cu parcele fertile. Eu nu pot contabiliza mai multul cu care rezonez la (sa zicem) No-man, nu pot sa compar gadilaturile pe creier, dar stiu ca, daca n-as fi ascultat ATUNCI Pink Floyd, Genesis, Yes, Emerson, Lake and Palmer samd, iar inainte de ei, daca nu as fi plecat urechea la Beatles sau, si mai demult, la Bach, n-as avea cum sa ma sensibilizez la ce ascult azi. Pink Floyzii sunt tatici in muzica rock , la fel cum, in literatura secolului 20, sunt Joyce sau Faulkner. N-am cum sa spun ca-mi place „mai mult” Houellebecq, pentru ca tot de la ei s-a adapat, asa cum si el, la randul lui, ii va inspira pe altii, care-mi vor deschide porti in minte peste 10 ani. Nici Faulkner n-ar fi existat fara, de pilda, Dostoievski. Floyd-ul s-a nascut din niste parinti cu gena buna si a lasat urmasi de isprava, chiar daca bietul Syd a pornit la un moment dat pe campii. Avea dreptul asta, erau campiile pe care plantase deja diamante, crazy diamonds.
Asadar, draga Did, nu le-as spune etaje, ci drumuri. Noi mergem acum pe stradute, pe niste stradute, ele se desprind din acelasi bulevard biiine luminat. Si chiar daca straduta de azi e mai intunecata sau caldaramul ei nu are toate pietrele (caldaram dus cu capul, ha!), ne place acolo. Mai multul vine din bucuria descoperirii, pentru o clipa ni se pare ca e chiar celmaimult, dar maine, cand vom ajunge la capat, unde vom gasi alte ramificatii din care sa alegem viitoare parcurgeri, maine, deci, mai multul de azi se va alinia multului familiar, iar fascinatia prezenta va deveni piatra cuminte in pavajul pe care il lasam in urma, pavaj pe care noi insine il cream din serpuiri, din uimiri, din curiozitate.

11 responses to “did

  1. umm, ce bine ca n-ai citit!😀

    ai mare dreptate, sunt drumuri, nu etaje. dar eu STIU ca am problema asta, si nu doar cand e vorba de muzica😐
    bine mi-a zis un prieten, cica sa mai termin cu modelul ala liniar, ca poate fi si spirala, de ex.

    nah lasa, mai cresc eu si-o sa pricep mai bine. hugs🙂 [deci daca vrem sa scrii, tre sa zicem sa nu citesti, da?]

  2. aveam si eu o pasiune pentru segmente, cred ca o mai am si acum, de fapt. in special pentru locul acela ingrosat unde se imbina intre ele (sfarsitul unui ceva, inceputul unui altceva).

    cand N-am citit la tine despre etaje, m-am gandit ca eu, de multe ori cand ascult, citesc sau privesc ceva nou, nu am sentimentul ca urc, ci acela de coborare, fie pe scari, fie pe tobogan, fie prin hartoape, pana ajung in niste hrube pe care incep sa le explorez.

  3. Umma, ce bine. E o curgere, intr-adevar. Putini o vad.

  4. Umm, ce farmece pinkfloide i-ai făcut lu’ Dave de “s-ambolnăvit în cabină”, de acu îmi ROD io unghiuţili că nu mai pup Uni©versu’?! Tocmai ce s-a anunţat official, pe site-ul DM că Dave boleşte în continuare… A câştigat Marean, care este…poa’ să facă mici în parcu Izvor…

  5. Se vede pin’occhiul din frunte si ala din mijlocul pieptului, in timp ce doii ceilalti, cu care ne uitam unii la altii de obicei, se cam dau peste cap.

    Almanahe, sa stii ca i-am explicat lui Dave ca ar fi mai bine sa o lase pe weekendul celalalt, sa apuc si eu sa ma intorc din celalalt Univers, dar n-a vrut de vorba buna si acum uite ce a patit…😦
    Pentru copiii cuminti care isi ROD unghiutele, poate vine ROD Stewart. (Middle name-ul lui e tot David, so…)

  6. Pinkuletul ma surprinde de multe ori cu melodii superbe. Nu stiu unde le gaseste si cum, dar de fiecare data sunt…. hm, surprinzatoare (in perioada celor 3 puncte cautam cel mai potrivit cuvant😀 )

  7. Heh, si de la „heven from hell/blue skies from pain” au trecut 34 de ani…

  8. Umma, ai spus unul dintre lucrurile acelea care sunt atât de genial de simple, încât, deși le-am intuit dintotdeauna, nu ne-am găsit niciodată timp să le afirmăm.🙂

  9. Dara, pe mine ma surprinde cu sinceritatea cu care isi scrie si bunele, si relele care i se intampla.

    34 de ani deja? …

    Innu, genial de simple, ce fain suna!

  10. Uuuuu, e mult de când n-am mai dat de No-man pe vreun blog. Iar aşezarea în descendenţa Pink Floyd e perfectă.

  11. E vremea uuu-rilor, se pare.🙂 Multumesc pentru semn.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s