Hibernare

Nu vad sa scriu, nu vad sa scriu. Draperiile groase fac noapte in camera cu pilota portocalie si teancuri de dvd-uri. M-a trezit un tusit din spatele unui perete, am dormit aproape 4 ore sau cine mai stie, cred ca trebuie sa incerc sa nu mai depasesc ora 3. O sa-i comand trupului meu: pleaca! O sa-i comand mintii mele: dormi! Si-asa, si unul, si alta sunt pe jumatate intr-un fel de Dincolo in care participarea are mai mult legatura cu miscarile globilor oculari decat cu ale degetelor. Sinecdoca. Decat cu ale talpilor. Nu mai stiu sa dansez in ianuarie, nu mai stiu sa scriu. Mi-e lene si sa fumez, mi-ar fi lene si sa ma indragostesc. Nu mai stiu nici sa ma bucur in ianuarie. „Cred ca esti fericita acum, probabil ca sarbatoresti” – nu, nu. Reusitele imi aduc doar un oftat de usurare, urmat de o durere de cap, nici un alt fel de traire. Indiferent de luna. Esecurile ma darama, caramizile se scurg catre glezne. Ianuarie e ca un fel de sambata, nu-mi spune decat ca ma iubesti, cuvintele celelalte pastreaza-le pentru martie, pe la jumatatea lui februarie abia incep sa misc. Tigancile care vand ghiocei, tarabele cu martisoare, mirosul de lumina lunga, iata sarurile pe care mi le plimba pe sub nas Cinevaul care stie. Si atunci incep sa dau telefoane: iti urez o primavara frumoasa! E semn ca m-am intors din tarile calde. Mi se intoarce stolul acasa, hehe. Ursii trag draperiile groase de la intrarea in barlog, pilota pare dintr-o data mai portocalie, aproape ca luna aceea mare din balcon. In martie incep sa fiu rezonabila, pot sa ma si cert, la o adica.

O noua aberatie a unui anumit minister m-a scos cu forta din hibernare: trupul meu s-a revoltat cu temperatura de 39,5, patru zile s-a tot incapatanat sa ridice mercurul din termometru spre cele mai inalte culmi… am mai cascat si saptamana care a urmat, in timp ce pilotul automat mi-a rostit replicile. Vorbele nu inseamna intotdeauna implicare, asa cum tacerile nu sunt intotdeauna absente, ce mai truism! Pe la 2 noaptea cineva m-a impins in hora unirii, mainile inclestate unele in altele nu inseamna nimic, fiecare danseaza impotriva somnului propriu. Cu cat ne strangem mai tare, cu atat ne indepartam – cel putin in ianuarie, cum sa te unesti intr-o astfel de luna, cum?

„Dar leii nu hiberneaza”, imi spune G razand. Ma incrunt pe jumatate – nici incruntarile nu-mi prea ies pe vremea asta: leii n-ar trebui sa fie nevoiti sa-si razuiasca parbrizul dimineata, leilor n-ar trebui sa le inghete nasul, gatul, cotul, labele si botul. Daca nu pot sa-si bage picioarele in savana, isi baga capul in nori. Pistruii formeaza constelatia Leul mic, Leo Minor, pe latineste, din ce in ce mai mic, doar e timp de criza. Constelatia vecina si prietena, Ursa mare, hiberneaza si ea, cand ontopic, cand offtopic.

Cam ontopic e si La science des rêves, l-am revazut zilele trecute, vai ce mi-e somn! Broasca din acvariu ma intelege, nici ea n-a mancat vreo doua luni, doar a plutit si a privit tamp lumea care aprindea si stingea lumini. In jurul meu, hora unirii sau niste draperii, depinde ce ochi deschid.

O poza de doi lei – doi lei pe canapea. La capatul canapelei e primavara. Sau asa cred ei, lasa-i sa creada.

pict0730

13 responses to “Hibernare

  1. Mi-a fost dor de tine Umma, asa ca te-am asteptat dupa colt, cu bratele pline de ghiocei.

    Vine vine primavaraaaa
    Se asterne-n toata taraaaaaa
    Floricele pe campiiiiiiii….

    Norocosi leii tai. Inca viseaza😉

  2. nu vezi sa scrii, dar ai scris, ai scris! ce bine, acum o sa citesc mai departe de titlu si primul rand si ma mai intorc dup-aia🙂

  3. Darael, leii mei sunt niste fraieri utopici. Dupa ce ca mai cred inca in Mos Craciun, le plac si martisoarele, pfuai! Si in loc sa vaneze antilope, adulmeca urme de ghiocei. Dar shhhhh, asta e normalul lor.

    evushka, am reusit pana la urma, da. au fost niste hei-rup-uri printre neuroni…

  4. Servus…
    primavara imi pare atit de aproape acum…
    multumesc
    cele bune!

  5. Daca am pomenit-o, parca s-a mai apropiat putin, asa e. Dar nu iesim inca din pesteri/nori, sa nu patim ca melcul cel natang.🙂

  6. Talentata umma! Mi-a plăcut eseul tău despre hibernarea leilor.

    Lasă, primăvara e la depărtare de o respiraţie. Ia, inspiră adânc! Aproape că o poţi mirosi.:)

  7. Inspir, inspir. Simt parfum racoros de Innuenda.🙂

  8. ce bine ca ai scris! hai, fa-te repede bine si iesi din hibernare;
    mi-e dor de tot ce scrii🙂

  9. umm, o frunza de palmier din roma, sa-ti aduca macar ideea de soare! chiar c-ai hibernat! mi-a fost dor de cuvintele tale

  10. e ciudată perioada asta. cînd mintea nu doarme şi trupul stă. şi leilor le îngheaţă coada…

    nu pleca ummo! că mai avem nevoie de tine aici!

  11. inaki, cred ca se alege praful de hibernarea mea – eu as mai sta, dar trage cotidianul de mine, cat sa ma mai eschivez?🙂

    lolliTU, deci, cand am simtit eu vantul ala caldicel zbatandu-se langa urechea stanga, era frunza ta de palmier care-mi facea cu mana. Multam.🙂

    Grinu, sunt leu de cursa lunga; mai un popas, mai o hibernare cu frane dese, dar ideea e sa tinem banda si sa nu calcam linia continua (prea des :D)
    Aaa, si semnalizarea. Semnalizarea e foarte importanta, pai nu?

  12. Umm, de bucurie ca te-ai intors, ti-as darui un al treilea leu. e tot mic si tot portocaliu si are si pedigree.
    ii dau drumul cu liftul catre dhl?🙂

  13. Adica sa faca leii un menaj a trois?😮
    Sau o menaj-erie de plush, hihi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s