mi-i de premii mii sau jpeg frummos, cinste cui te-a castigat

Promisele jpeguri de ne-uitat sunt acele poze la care nu se cade sa te uiti, ci doar sa tragi cu coada ochiului. E timpul pentru ele, imaginile regleaza ritmul cuvintelor, sporesc frumusetea iluziei, iar tu, cel care te strecori printre litere si culori, lasi propriile senzatii sa-ti scrie si sa-ti deseneze cercuri, patrate, gandacei.
Saruta-i gandacul de pe deget, scoate-i din par firul de iarba… era o fata pe youtube, am zambit asa, simplu, fara zorzoane.

Mai intai degetul meu amatoristic a decupat o apa. Click! Copacii inversi, oglinda care nu astampara setea, ci dorul de rasfrangere. Wilmaaaa, nu te zgribuli, citeste-nainte:
„când citesc ce scriu întotdeauna
fie zâmbesc
fie dăruiesc lacrimile somnului paranteză dintre un vis şi un altul identic”
deeper-and-deeper1

Apoi degetul aratator a devenit degetul apucator, unindu-se cu cel alaturea mai gros. Nici aici nu se termina setea, doar intamplarea se incheie, dupa care unghia roz cu viclene arabescuri se indeparteaza de verde, iar cana ramane hangiului, s-o umple cu vin pentru strainii care urmeaza.
„muzele sunt farame faguroase de zane
care iti cad in carti, nu in asternut!”
Degetul aratator apucator devine deget rezemator pentru tampla dreapta.

canasideget2

Pe frunza n-o doare vestejirea, moartea ei fosneste sub talpi de excursionist care se opreste sa respire, sa arate cu degetul si sa exclame: ce frumooos!

culori1

De ce iti ascunzi tristetea printre tablouri colorate, fata? o intreb pe Proprietara direct, dupa ce Pictorii mei au adormit. Proprietara isi trece mana prin par (are par frumos, stii?) si zice (sau imi imaginez ca zice, ceea ce e tot aia): pentru ca acum am breton si… si… aveam nevoie sa-mi intre niste culori in ochi. Dau sa mai zic ceva, dar ea ma intrerupe: pitic! urs! cuc! Imi aprind o tigara si tac. Fumeaza si ea, fumul se amesteca, se rasuceste colorat, deseneaza povesti proprii in spatiul ramas intre tablourile altora. Stii? ma intreaba. Ihi, ii raspund. In intuneric, degetele nasc pitici noi, mi se face dor de galben adanc, galben de camp, galben fara mascarici, fara mascari, fara masti. Oare mai suntem posibile, fata, sau ne-a mancat si pe noi circul?za-george

Iar asta-i pentru mine, sa incerc marea de roz iluzor cu degetul, cred ca merit ummpic. palindroman1

21 responses to “mi-i de premii mii sau jpeg frummos, cinste cui te-a castigat

  1. 🙂

    Esti mai frumoasa in poza de pe weblog decat in avatarul cu maimutoiul asta galbejit, stii? :))

  2. eu zic cel mai norocos si fericit castigator trebuie sa fie cel care a primit poza cu tablourile colorate. si mai ales textul care o insoteste.
    noapte buna, umm.

  3. ce ummos stii sa povestesti dupa imagini!

  4. Despre mine locuitorii sferei ştiu doar atât: un almanah e ummpic singuratic, se plimbă prin galerii, ce nebunie! La ora 7dimineaţa îşi bea cafeaua cu zaţ dulce( asta o ştii doar tu), fumează trei până la zece lulele, câtă tristeţe! La prânz serveşte ceai fructe de pădure şi comentarii offtipice la (l)ummi de gumi, ce nebunie! Iar seara…ah, când vine searaaa…mii de lumini se aprind…când de-obicei se sting, el almanahele neghiob se crede propriétaire de pitici,-n pisici, ce trist e drummul! Un popas să fac! The George e conac? Să dorm, să dorm? Aceasta e-ntrebarea? Mă chinuie un AH…şi urmă nu-i…Sar frunze din copaci, ce trist e cerul iar Praga e departe-n alt conac.Iute mă sui într-un copac să vaz, să simt… Atât! Capac pun oalei care este, am depănat aci ummpic de unt de lemn din zestre. Cucu!!!

  5. ammm uitat sa zic:muuuuulţummmesc!!!!!!!!!

  6. Darnic e juriul sau Jurieta:)))

    Darul de sete nu se cauta la toarta si unghiutze…
    Sunt Muze care merita…sa fie!:))

  7. …nu,nu…se caută-n za… şi despre muze(e) care nu ne merită nimic?…:))

  8. Ofer premiu celui(cea) care adaugă la za ce mai lipsea… 😉

  9. in za-dar, in za-pada, in za-ponia!:)))

    N-ai vazut ca e o cana goala, de umplut?
    se cauta deci unde e mustul sau nectarul zeilor…
    Muze(e)care nu merita? Nu se exista!
    Dar fiecare pom cu fructa lui, fiecare scriiretz cu Muza lui…
    Almanahe, la tine pot intra muulte muze; ca le pui una dupa alta, una dupe alta-si printre tablouti:))

  10. in za-dar vroiam sa zic si eu, dar nu mai spun, ca-i in zadar.

  11. in za-re?🙂
    did i win, did i win, where, where?🙂

  12. Minunată aventura asta suprarealistă a degetului cu care ne arăţi încotro să ne uităm ca să te vedem! Şi dacă ar fi să-ţi fur ideea cu reglajul, aş spune că şi pentru mine, imaginaţia reglează ritmul realităţii.:)

  13. exquisite, adica io, care mi-am primit Palindromanul Foartza-os! Hihihi

    La al doilea comentariu al tau, cel din za-re, am citit intai did, did, where, where :))

    Acadee, io am stiut ieri doar sa urmaresc niste oameni frumosi cu degetul. Mai am muuult de citit.🙂

    Foiciko, conacul za george l-am adus tocmai de la Londra, am ras cand l-am vazut din double-decker. Si in timp ce alti turisti fotografiau big beni si catedrale, degetul meu fura instantanee cu nori, georgi, borduri, indicatoare…
    Conac nu e, habar nu am ce e, dar tocmai de-aia pot sa-mi imaginez orice: ca e castel, in care dorm printese pisicoate, ori cafenea, in care povestim arome. Sau vreun hotel, o librarie de-almanahe, salon de dans ori vreun muzeu regal…

    Raton, din cana despartita de unghia pictata ies mu-zei si mu-zeitze. Asta vinerea. In alte zile cana poate inventa ur-muzi, ur-muze, poti sa te-aMUZI de stai la panda. Sau poti sa te-ntristezi cu MUZIci. E-o cana magica, precum vezi, nu e doar de umplut, ci mai si naste.

    Innu, eu ma asteptam sa-mi bata cineva obrazul, ca nu-i frumos sa arat cu degetul. Nu-i frumos, e doar ummos. Multumesc pentru ca te-ai uitat incotro am aratat.🙂

  14. @ratonel (ad)mirator :cu ză/har, ză/tutun şi ză/cafea pot fi şi ză/poniaua ta!!!! Dau za/pis că, deci, DA, eu merg cu tine în zaponia…(profit de acest spaţiu atât de neutru şi atât de elastic, pentru că la dvs în pagini nu se mai poate comenta: cică numai persoanele acreditate pot; citez prin copy/paste: “Acest post nu accepta comentarii decat de la utilizatori autentificati” Deci, pofteşte oaspeţii, pune să aştearnă mesele…

  15. mi-i-n una a ta insemnare! adica o tii una cu numitul mon cher ban foartsa, ceea ce nu ne displace! de altfel, pt mirarea audientei (si cea propriepersonala), am aflat ca suntem neamuri, eu si cu dansul el! va sa zica ne-am ne-am pana ce neam! :-O

    bonus, avetsi poezea gia mura mura ce misto:

    Orice le-ai spune
    Florilor scunde
    Nici baremi una
    Nu-ti va raspunde;

    Singur balonul
    De papadie
    Are sa-ti spuna –
    Adio, adie…

  16. Stau cu Rosul usor pe genunchi si ma minunez: Doamne, ce rude misto are Catz! Si ce bine ca maine nu ma duc la vot si ca duminica e zi libera, asa ca am timp sa ma inrozesc si sa ma iluzionez in palindrom serbanesc. Si apoi, cand voi pune cartea pe raft, alaturi de surorile ei mai mari (Simpleroze, Salul e sarpele Isadorei, Holorime, Rimelari, Opera somnia, etc – dar ce ETC!!!), imi va parea rau ca s-a mai terminat o aventura, asa de rau imi va parea, incat weekendul urmator voi lua din nou rozul palindroman si il voi citi de la coada la cap.

    „Rege, e ger”

    „Adie-ne, Eneida!”

    „Ai latinii-n Italia!

  17. cana cu vin o revendic! a mea-i!

  18. Ce-i drept, dunga de pe cana e vesnicverde.🙂

  19. Brrummm, nu stiam ca brrrosul usor e culoarea iluzorilor lichizi. Deci iti place vinul in diminetile brummmate, after all, hihi

  20. After all, adica. Nu pe stomacul gol (de fluturi). :))
    Vinul imi place numai fiert, uite ca am mai dezvaluit un secret.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s