Mandra corabia, lenes jurnalul

Spiritul Craciunului e grabit anul acesta, ziua mi-a inceput cu joy to the world, a continuat cu auld lang syne, in doua ore ajung la jingle bell rock. Intre timpi, vad ca si altii… (jUngle bell rock)

Mie imi vine sa scriu dimineata de tot sau noaptea de tot. Dar dimineata, oricat m-as stradui, nu pot conduce fara maini si fara ochi, iar noaptea imi traiesc scrisul elucubrant atat de intens, incat ma si mir ca nu se depune singur intr-un folder anume. Cand am timp, nu mai am chef.  Oricum, la lumina zilei nici nu-ti mai vine sa inchizi ochii si sa lasi dicteul automat sa te bantuie cu violenta blanda cu care isi iubea Svevo Bandini nevasta. Svevo Bandini e din cartea verde, am ajuns iute la pagina 41, apoi am zabovit vreo trei zile intre 42 si 45, o luam mereu de la capat si adormeam. Cateodata ma enerveaza cumplit acest cititor sisifian pe care-l surprind inauntru-ne, nepasator fata de celelalte fiinte mici care se agita pe acolo, isi cara paginile in spate si le arunca de sus, fal-fal, traseul se infunda in cosul pieptului! Atunci eu bineinteles ca zic ca vai, uite, am palpitatii, sau o fi hernie hiatala, bila lenesa, colon iritabil? Cititorul sisifian face o plecaciune in fata nedumeririlor mele, apoi isi da drumul pe tobogan, isi aduna foile si incepe din nou sa se catere pana cand mie ori imi vine sa vomit existential, ori mi se face nespus de somn, atat de somn, incat nici macar crantanitul de bakerolls nu ma mai tine in viata.

Si acum uite ca m-am tuns un pic, Roxana mi-a facut cararea pe stanga, ceea ce imi fragmenteaza gestul mecanic cu care imi dau parul din ochi: degetele se fac grebla in dreapta, dar constientul cel cochet striga: nuuu, maaaa, ca ma ciufulesti! E si asta o problema importanta in viata unei femei, sa mai pomenesc oare de necazul cu unghia importanta care a facut intr-o zi poc?

Draperiile imi apara transparentele, parca n-ai sti.  Alaltaieri m-am inecat cu un sambure de maslina. Pana la urma l-am inghitit, acum astept sa-mi creasca in burta ramura pacii, cu tot cu porumbel. Fal-fal, iti dai seama ce bolnava ma voi crede atunci? (Porumbelule, porumbelule, sa nu-mi ciugulesti omuletii din cosul pieptului!)

I’m in the mood for beautiful, anyway.


Everybody knows we live in a world
Where they give bad names to beautiful things.

Are you wild enough to remain beautiful?

18 responses to “Mandra corabia, lenes jurnalul

  1. nu inteleg, era un negru la inceputul melodiei si vine un alb in locul lui?!?! nu mai poci privi mai departe.

    in rest ai scris frummos.

  2. intr-adevar cam asta e bioritmul-noaptea isi fac de cap ideile in cap si a doua zi in the morning se cer scrise… Niciodata n-ajung sa scriu cum imi dicteaza omuletzul din cap, fir-ar sa fie:(

    Daca l-ai lasat, adio! Te-a luat cu totul, dupa cate vedem noi cum ti se falfaie cosul pieptului, cititor de vieti trecute imaginate (im) posibile asteptate…

    si tunsa si cu unghiuta rupta! Am avut alaltaieri un vis si nu intelegeam cine ce; acum am o subita revelatie pleonastica !!:)))
    Cum ne viziteaza Unghii si alte ramasite de feminitate…

    Aolica, Ummulino! Mureai de la sambur?
    Sambur -sambur, fara conotatii?
    Te pierdeam pt o maslina asezata de-a curmezisul?
    Ai asigurari Ferme de Pericolul si Napasta Maslinitei?:)

    Din ramurica ramuroiul o sa-ti faci si un templu interior al pacii; poti sa vinzi ramurici mici de tot care-ti vor iesi pe gura; nice Gandhi nu avea ramurele si ramurici la Interior…

    frumusetea e salbatica mereu.

  3. acuma io n/am inteles cine era beautiful:omu’ pomu’,cararea de pe stanga in defavoarea celei foste pe dreapta,negrul,albul,corabia ,nevasta lui bandini sau chiar bandini?!:D
    pup umm!

  4. Oaga, Roxana e really beautiful, indeed. :))
    Piesa e un later edit revelatoriu, sunt momente cand totul ti se pare frumos: omul, pomul, neuronul si chiar porumbelonul. De alte momente nu vreau sa stiu si nu vreau sa-mi amintesc, nu-nu-nu!
    pummpici!

    Ratonesck, nu fac, ma, negot cu ramurici, le dau pe gratis. Multi vor zice: ma p… pe ramurica ta, daca n-am dat bani pe ea inseamna ca n-are valoare. Dar eu voi spune in gand ca de fapt e nepretuita si ca, once again, vai de cel care are pretul PE inima, si nu IN ea.

    Deci te-a vizitat The Unghiutz la ceas de tainic vis! Vezi ce (m)umma grijulie si iubitoare sunt, imi rup de la unghie ca sa-ti hranesc visul. :))

    Didulici cu lipici, in video sunt doar cioburi de frumusete (sunt si gandaci la un moment dat), dar tu sa ASCULTI Marillion, pls pls pls!

  5. Chiar e nevoie de un strop denebunie sa poti ramane frumos! Minunat!!

  6. 🙂

    You strong enough to be
    Have you the courage to be
    Have you the faith to be
    Honest enough to stay
    Don’t have to be the same
    Don’t have to be this way
    C’mon and sign your name
    You wild enough to remain beautiful?

  7. Ah, naivitatea-mi de-acu 25 de ani, când rupeam trandafirii cu tot cu ţepi ! Fugeam repede la mama şi mă bandaja. Acu, oricât de frumoşi ar fi, îi las acolo, în toamnă, cu tot cu ţepi.
    Ah, naivitatea-mi de-acum, care nu îi uită zâmbetul şi jocurile de-a Ileana Cosânzeana şi de-a urşii panda.
    Lucrurile frumoase rămân dar te îmbătrânesc!

  8. te iubesc

  9. Alma-na, Alma-he, de la o varsta incolo bandajul mamei nu mai e suficient, nu-nu. Dar povestile cu ursi ar fi pacat sa ramana necrezute.🙂

    Zanule, si noi pe tine, evident.

  10. Umma, eşti o persoană a naibii de interesantă! Mă năuceşti aproape de fiecare dată când te „citesc”[:)

  11. 🙂 am avut traume din cauza samburilor inghititi pentru ca aveam impresia c-o sa-mi creasca pomi in burta… de la replica maica-mii „nu mai bea apa c-o sa faci broaste-n burta”.
    si eu ma chinui sa termin o carte… si nu-mi gasesc puterile…

  12. Innu… me blushing. Si mai sunt al naibii de interesata de oameni misto, se vede?🙂

    Evergreen, de cand ti-ai lungit numele, imi tot vine sa-ti zic Greenwich, nu stiu de ce. Sau poate o fi Green witch, de la atata verde ce porti in burta: pomi, broaste… :))

  13. da, da, nu patesti nimic de la samburi – eu manac maslinele doar cu samburi si tot degeaba – nu a crescut nici macar o ramurica de maslin… simbol al pacii – la mine numai furtuni sunt…
    scrie cand vrei, cum vrei, cum poti si cat poti – oricum e bine🙂

  14. he,he…ce tare!!!!!!!eustiucineesti, tu ne păcăleşti! Delogaţi-vă şi-o să vedeţi de ce! 😉

  15. :-s nu mi l-am lungit ca am vrut. zii numa greenule ca e frumos. hugs

  16. Rus, daca nici cu samburi de masline nu vine pacea, zau ca nu mai stiu ce-am mai putea manca in vremuri furtunoase.
    Unii mananca rahat si par fericiti, dar… :))

    Buna seara, pestisor, era si timpul, dar unde-i blogul? Zice ca sa-l fac eu.

    Almanahe, aaa?

    Adica nu vrei sa fii vrajitoare, desi esti femeie. :)) Hug you back, cu toate ramuricile de pe proprietate. Greenule, nah!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s