Muzica drumurilor tale

Ce drumuri, ca azi cam faci curat. Ai primit tort mic si bun si telefoane de lamultiani, uite ca unii isi amintesc ca acum vreo cinci ani te-ai increstinat si-ai primit un nume de sfant pe care nu-l simti al tau. Dai cu aspiratorul si-ti zici ca mai bine ca n-ai amanat muntele de saptamana trecuta, acum ti-ar fi fost frig acolo, in padurea cu ursi amenintatori despre care te avertizau panourile alea rosii. Teancuri de hartii in care s-a strans praf, nasul se infunda de tot, iei un Claritine si, pana-ti trece, mai bagi niste rufe in masina de spalat, e randul albelor si brusc iti vine chef de muzica, dar nu, nu vrei sa risti, deci nimic nou, ai tu folderul acela care se numeste absolut minunate, sunt fixurile tale din ultimii ani, le-ai tot rotit prin musicboxuri si prin mailurile prietenilor, tot un fel de ancore si ele, iti amintesti cine erai recitind vreo carte in care te-ai simtit bine sau ascultand vreo piesa care, la timpul ei, te-a dominat in asa hal, incat a curs pe repeat de-a lungul multor ore. Sambata asta traiesti o viata mica si necomplicata, vrei ceva romanesc pe fundal, ceva care sa te intristeze putin, putin de tot, pana simti ca nodul din gat nu mai e de la praf, ci de la muzica. O sambata mica, o viata mica, un tort mic, un nod mic, care sa iti lase loc pentru respirat si zambit. Drumuri tot mici, prin hol, prin bucatarie, prin baie, din boxe iti canta vioara, e fix, plictis de lut, te-ai framantat in om, dar ispita-nfasurata dupa pom ti-a strecurat in sange fiori de pacat si s-a-nchis in spate usa la palat, habar n-ai ce s-a intamplat cu trupa asta, de ce pana si Google da din umeri cand il intrebi. I-ai chema la un concert, sa-ti cante live cuvantul cel cunoscut, cuvantul cel firesc prin toate lumile care-ti plac: usor… usor… Trupa se numeste Stare de spirit, tresari cand auzi: si ma-ntreb daca stii… la noapte-ai sa mori, nu stii, oricum mai ai de aruncat de prin frigider, de spalat hainele rosii, de taiat ultimele portii din tortul mic, te duci in bucatarie sa fumezi. Bucataria are muzica ei, din radio insusi Gadei declara ca nu suntem decat doi albi pierduti undeva, dupa doua fumuri te intorci la playlistul albastru. Si zbori, zbori, zbori departe de tine spre scorbura mea fara cer…, iar azi noapte te-ai pierdut prin somn, cu mana inclestata pe punga de bakerolls, te-ai speriat cand ti-a desprins degetele si i-ai zis: de ce sa dam pe jos? Oare mai e cineva care adoarme mancand? Muzica din bucatarie zice tot in limba ta: o sa cunoasca moartea cea cu ras frumos, iti continui drumul catre balconul dinspre vest, pantalonii albi s-au uscat si dintr-o data e noapte, e timpul sa inchei bucata asta de jurnal, drumurile zilei s-au sfarsit si ele, click pe x-ul playlistului, click pe tampla dreapta, gata.

Dimineata, cantecul iti zvacneste inca sub pielea fruntii: ai vazut cumva ceva din Dumnezeu?