mind the gap

N-am trait stari poetice in Londra, poate pentru ca n-am avut ragazul contemplarii, pentru ca au fost drumuri multe si ore limita. Sau poate din cauza globalizarii, a puzderiei de turisti, a faptului ca vanzatorii, barmanii, ospatarii, receptionerii erau negri, indieni sau chinezi. Mai nou, polonezi si romani. Londra pe care am vazut-o eu nu e Londra aceea din carti. Intr-o zi m-a prins ora 17 pe London Bridge, in zona gulerelor albe, asadar. O turma de roboti imbracati business a inceput sa se scurga inspre case, am avut senzatia ca ma aflu intr-un videoclip psihedelic, ar fi trecut prin mine, daca nu m-as fi lipit de parapet. Intr-o alta zi, totusi, am rupt o felie de timp, am insfacat-o egoist si am plecat in Kensington Gardens sa caut statuia lui Peter Pan. Undeva, sub un copac, doi omuleti se iubeau:

Din insemnarea cu sandalele am anticipat: drumul trebuie parcurs singur sau cel mult in doi, deturnarile celorlalti uneori nasc aventuri care te fac sa razi sau macar sa te bucuri simplu, dar de cele mai multe ori ajungi sa simti ca ti s-a furat ceva, ca ti s-au fragmentat stari. Unuia ii este foame, altul are nevoie urgent la toaleta, unul vrea shopping, altul catedrale. Pentru mersul inainte al lumii nu e mai importanta nevoia mea decat nevoia ta, dar pentru mine chiar e, zau. Nu-mi da nimeni inapoi orele in care am asteptat, am ascultat sau am dat din picior, iar daca nu mai vreau sa merg pe traseele marcate cu pixul pe harta din mana ta nu inseamna ca nu te respect. Divaghez? Da, si? Pentru mine sunt importante ratacirile, o calatorie in care nu m-am ratacit deloc e o calatorie fara revelatii. Lipsa de respect pentru drumurile tale ar aparea tocmai daca te-as insoti uitandu-ma la ceas si oftand, minimalizand importanta pasilor tai si augmentand pasii mei de sacrificiu. Harta mea nu are trasee, ci stradute intamplatoare, abia la sfarsit unesc punctele.

Din fiecare loc in care am fost imi raman cateva fasii prinse cu bolduri pe simeze. Parisul anilor 90 m-a uimit prin toaletele publice curate, Venetia inseamna pentru mine noaptea in care mirosea a cald si vinul rosu baut langa casa cu trepte verzi, Bruxelles se asociaza cu gustul fructelor de mare pe care abia atunci il descopeream, Amsterdamul e o Toyota nebuna, dragoste si servetele rosii, Praga e caldaramul batut de bocancii albastri si porcul roz al lui Waters, Atena inseamna setea de pe Acropole si traficul dement, Lindos e casa alba a lui Gilmour si puiul de caracatita eliberat, Barcelona e metropola acoperisurilor colorate si a muzeului Miro, cu gradina aceea in care copacului ii cresteau pungi cu apa pe ramuri, iar focul aprins sub umbrele, pe o ploaie torentiala, imi va aminti mereu de „canionul rosu” al Apusenilor. Vama Veche e o sticla de Sangria bauta la 5 dimineata pe nisipul rece, intr-o singuratate benefica, Munchenul are gust de biscuiti, iar Viena e Sissy. Londra, in momentul in care dau sa zic „hai sa-ti povestesc”, se compune din semne si insemne intalnite pe strazi sau la metrou, unele utile, altele hilare. La trecerile pentru pietoni, in ciuda sagetilor insotite de explicatii, ma uitam tot in stanga prima oara, iar in ultima zi nu mai stiam care-i stanga si care-i dreapta, la propriu, a trebuit sa fac apel la intrebarea din copilarie, aia cu „care-i mana cu care mananci?” Iar semnul care avertizeaza soferii ca urmeaza o denivelare in carosabil (una mica-mica-mica!) nu poate decat sa starneasca rasul unor romani obisnuiti sa circule prin rapi si gropi adanci, printre guri de canal descoperite sau inaltate mult peste nivelul soselei, fara nici un „take care”, „mind the gap” sau macar un „sorry” de convenienta.

Sandalele mele s-au intors acasa usor nemultumite, nu prea ai cum sa te ratacesti in Londra, cu atatea semne si sageti, eventual poti sa-ti pierzi putin capul si sa-ti golesti cardul la „monumentul” cu sute de intrari numit Harrods. Dar eu nu! :))

9 responses to “mind the gap

  1. Umma ,oare ti-am mai spus cat de mult imi plac insemnarile tale ?
    Multumesc pentru plimbarea prin Londra.

  2. frumoasa delectare. multumesc de hoinareala matinala pe care mi-ai daruit-o

  3. B47h, dar eu oare ti-am spus ca-mi place nick-ul tau? Before seven… eheeeei, cate si mai cate se intampla pana sa ajungi cu numaratoarea la 7!🙂

    Lollittu, cam infofolita hoinareala, ca era un friiiig in Londra!🙂

    P.S. e musai sa pun un later edit, sa va arat caror minunatii de pantofi le-am spus cu stoicism „no, thank you!” :))

  4. daca citeam insemnarea asta fara sa fi mers la londra inainte, nici ca mai m-as fi dus vreodata.😀

  5. offf, asa urat am (de)scris? :))

  6. poi tu nu scrii niciodata urat, cel putin mie nu mi s-a parut. dar ai scris frumos despre urat :))

    nu urat, dar ce.. era si mai putin urat acolo. mmmhhmmm, io cred ca omii cu care ai fo sunt de vina, sa stii.

    sunt foarte subiectiva, ma simt asa ca parca mi-ai vorbi sotzul SI de rau :))))))

    da’ umm iti doresc sa ajungi sa vezi toata lumea.🙂

    >:D<

  7. nu mai, ideea era ca nu ma asteptam ca treburile astea sa-ti fi atras tie atentia in orasul respectiv, that’s all.

    parca esti umm trantit pe pamant de cineva si nu te lasa sa-ti ridici ochii. cam asta. de aia ca te supraestimez mereu si am asteptari de la tine :)))))))))

    vai dar nush ce complic in halul asta comentariile, suna de parca am ceva la modul personal :))

    pfiu, noapte buna.

  8. Hai ma, ca a fost si frumos, doar ca n-am avut eu ragazul necesar sa pot sa contemplu frumosul dupa pofta ochiului si a inimii. O saptamana e putin pentru Londra, mai ales daca esti acolo impreuna cu un grup cu interese diferite, abia ai timp de ummpic de sightseeing. Io trebuia sa pot sa aprofundez de capul meu si al sandalelor mele pe stradute ca sa spun dupa aia ca vaaai, ce frumos a fost!

    Oricum, tu trebuia sa apreciezi ca nu m-am mai dus la Polul Nord. Instead, m-am gandit asa: ia sa ma duc eu intr-un loc in care Did a fost deja. :))

    Dar o sa scriu si despre frumos, promit. Despre parcuri, cu riscul de a parea gasca romantica, despre vaporas, cu riscul de a parea an average tourist, despre Soho, cu riscul de a parea gay, despre pantofii Jimmy Choo (OFFF!), cu riscul de a parea o snoaba superficiala, samd. :))

  9. Pingback: flinstone » Blog Archive » The wow factor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s