Despre sandale si alti pasi

Mi-am luat incaltari noi: negre si galbene. Pe galbene nu pot sa le port inca, pentru ca negrele au fost mai smechere si mi-au colorat talpile. Iluzia exclusivitatii, da, da, dar maine culoarea din piele va disparea, e de ajuns un pliculet de sare de lamaie. Si de acum va stiu, negrelor, va voi incalta asumandu-mi murdarirea, in zilele de umblet senin.

Nu, nu confunda detasarea cu indiferenta. Detasarea e constienta si, daca persisti in ea, iti aduce zambetul ala aproape fericit, enervant pentru unii, care te-ar vrea captiv in inversunare si demonstratii. Indiferenta, in schimb, nu aduce nimic.

Noapte de nesomn, noapte cu zvarcoliri si dureri de cap.

Si inca o pereche de sandale, sandale de mers mult. Chiar asa am cerut: aveti sandale pentru mers mult? Asta imi doresc acum, sa bat in lung si-n lat strazi inguste dintr-un oras imens. Cu fiecare pas sa mai uit o incruntare, sa mai calc un rid. Tacerea adevarata e iubire, tacerea adevarata si senina si interactiva e opusul lui angst.

Iar dupa ce ma voi fi intors din orasul cel mare, voi cauta pretexte sa port cat mai des sandalele astea. Mersul lung si vorba scurta, ne intelegem din pasi. Piciorul meu drept e primul care cauta ritmul. Ma voi potrivi pasului tau, dar sa stii ca obosesc mai mult atunci cand pun frane dese. O ora tu, o ora eu: in ora mea inaintam si ne minunam, in ora ta ne invartim si ne minunam. Linie, cerc, linie, cerc, linie, linie, as putea sa trisez ducandu-te pe strada care da ocol statuii.

Am citit azi intamplarile de pe Camino, pana la urma s-au despartit, era de asteptat. Pentru ca fiecare are misiunea proprie si motivatia proprie de a calatori. In calatoriile initiatice e sau nu e loc de compromisuri? Pai eu nici in mall nu ma simt bine daca sunt cu mai mult de o persoana.

Revenim la sandale, de ele am habar, pe cand despre drumurile altora putem doar sa emitem supozitii si teorii. Sandalele mele, insa, pe mine ma poarta. Eu si tu, intotdeauna un eu si un tu pot sa-si potriveasca pasii fara sa se puna problema compromisului. Insa orice alt el si orice alta ea intalniti pe drum schimba ritmul, schimba sensul, deturneaza povestea. E tentant, stiu, dar ce te faci cand te trezesti cautandu-ti undo-ul? Sau cand iti dai seama ca stangul nu il mai urmeaza pe dreptul? Sau ca ti-ai potrivit pasul dupa niste sandale de plastic care dau in gropi?

Mersul e o constructie, stii? Oamenii se tem de el, se tem de libertatea pasului. Si atunci, de frica, se chircesc si asteapta. Exista o voluptate a asteptarii, am trait-o si eu candva, dar la capatul ei e, de cele mai multe ori, nimicul. Libertatea pasirii e frumoasa tocmai pentru ca poti alege tot timpul: dreapta, stanga, treapta spre sus, bordura coboratoare, uneori cate o pirueta. Daca mergi inseamna ca esti viu. Si orice alegere este de fapt o amanare a mortii. Dar atentie! Tu, fiinta sociala, nu te poti sincroniza decat cu o singura persoana odata. Un grup care merge cu acelasi pas face instructie, dincolo de zid sunt mame care se tem anticipat de scrisoarea venita de pe front: ne pare rau, dar fiul dumneavoastra… Sau marionete: stang, drept, stang, drept! E si asta o alegere, zici? Alegerea de a nu mai vibra, de a te lasa purtat de atze de catre un papusar care intr-o zi se va plictisi si-si va fauri alte papusi din carpa si lemn.

Iar acum uite finalul ala inaltator care implineste insemnarea: insfaca-te, pune-ti sandalele de mers mult si hai, fa pasi!

9 responses to “Despre sandale si alti pasi

  1. da io stiam ca „murdarirea este buna” ::)) ummule ce faci domne!? in noiembrie vine j.m.jarre la bucuresti. mergi si tu?

  2. Pai e buna murdarirea, daca ai in buzunar un pliculet de sare de lamaie – poate sa fie si de-ala obisnuit. 🙂
    Deci mergem la j.m.j. sa ne murdarim cu muzici si lumini!😀

  3. 🙂 si eu imi iau de obicei umblatori. eu asa le zic. si le mananc repede talpile. cred ca mi-e dor sa simt pamantul. ca nu-i arunc nici dupa ce intru in contact cu el

  4. :)) uite ca m-a facut mova. cum de-a ghicit?

  5. WordPressul nu ghiceste, el STIE! :))

  6. Una dintre cele mai mari placeri ale mele este sa umblu dezlegata pe strazi… Singura… Cu conditia sa am incaltaminte comoda si sa fie vreme frumoasa…🙂

  7. Dezlegata… Asel on the loose :))
    Si mie imi place sa umblu singura, dar numai pe stradute noi, necunoscute. Pe alea stiute am nevoie de o pereche de sandale de companie (placuta).🙂

  8. Mi-ai amintit de povestea celor doi pantofi, care cel mai mult se temeau ca nu cumva sa fie despartiti🙂.

  9. Si inca ei erau la fel.🙂

    (ce-mi place cum ai pus tu punctul dupa zambet🙂 )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s