am gasit o scrisoare

A cazut plicul albastriu dintr-o carte, uite o scrisoare, scrie pe ea expeditorul (aveam nickname inca de pe atunci, hihi) si destinatarul – George :)) , nici n-am lipit plicul inainte de a nu-l trimite, cred ca mi se terminasera timbrele si am zis ca lasa, maine. Si mainele ala n-a venit nici azi. Oare se mai gasesc timbre?

Hei, hei, hei, blue eyes, deschide plicul, scoate foaia si citeste cum ma plictisesc eu acum. N-am nici un motiv pentru care nu ti-am scris de atata vreme si nici nu vreau sa inventez vreunul.
I-am dat Dianei bratara si biletul de la Gabi, de fapt i le-am trimis prin cineva, asa ca nu stiu care a fost reactia ei.
Azi am dat proiectul, m-a tinut in picioare 3 sferturi de ora, cred ca am luat 10. Vezi ce aiurea-ti scriu? Asta trebuie sa fie o scrisoare pasnica, dar eu nu pot scrie pasnic decat cand scriu telegrafic. Poate voi invata intr-o zi si lectia armoniei.
A trecut si bacul, cam gata cu libertatea. A trecut si asta, am asteptat atat sa treaca, iar acum nici nu pot sa ma bucur. In ultima zi de scoala am venit toti cu ghiozdane de clasa intai in spate, fetele cu fundite si sosete trei sferturi, cu gulerase si mansete, iar baietii si-au pus sepcile, erau atat de caraghiosi cu sepcile alea mici pe varful capului! Ne-am incolonat doi cate doi si ne-am plimbat prin oras tinandu-ne de mana. Bineinteles ca toata coloana s-a destramat cand am ajuns in parc, unde am fumat. Bine ce n-a trecut tata pe acolo, era in drumul lui.
Blue eyes, blue eyes, toate se intampla in contratimp, o fi asta blestemul meu?
Oare ce are fata asta? Te intrebi. Oare ai inteles ceva din mine? Eu sar mereu de la una la alta sau, si mai corect, de la un carambol la altul. Alerg catre extreme si mereu ma impiedic la mijlocul lucrurilor. Daca as crede in Dumnezeu, as spune ca o face intentionat, sa ma determine sa invat ca cea mai buna e calea de mijloc. Pana la urma n-o sa ma mai impotrivesc, simt asta.
Scriu aiurea, scriu aiurea, stiu. Dar spune si tu, ar avea vreun sens sa-ti povestesc despre cum ma prefac ca invat, despre cum rad cu Carmen si Edi, despre cum omor tantari? Tu insa poti sa-mi scrii asa, daca vrei.
Ma preseaza timpul si cu cat stiu ca trebuie sa fac, cu atat mai mult nu fac. Bine ca macar iti scriu tie acum, desi nu-ti spun de fapt nimic. Tu esti un om pasnic. Oamenii pasnici ca tine simt echivocul, in mod instinctiv se tem, dar si tanjesc dupa nebunie si lucruri zgomotoase. Poate peste ani voi fi si eu un om pasnic sau macar voi parea unul. Ce-ar fi sa ne dam intalnire peste 10 ani?
Cand ma gandesc la examenul de admitere, compar tot efortul pe care il am de facut cu o declaratie de dragoste catre un cadavru. Nu e asta drumul meu, ce sa caut eu la ASE? Tata insista si-mi spune ca economia e totusi frumoasa, dar cum ar putea vreodata sa-mi placa ceva care mi-a starnit impotrivirea inca din primul moment? Dragostea adevarata e cea pe care o simti fara efort.
Mi se termina pagina, blue eyes. Pe partea cealalta o sa-ti desenez un ochi.