a ajuns chiar un jurnal blogul asta.

Pomeneam acum cateva insemnari de terasa de dupa. A fost ieri. Cu bucurie care, din politete, nu s-a strigat, nu s-a tropait, s-a scurs pe obraz din ochi mirati: chiar s-a intamplat? Sunt 8 ani de cand imping batiste spre nasuri mucioase si zic: lasa, la anul… Anul asta am spus doar multumesc, George.

As fi pus si niste poze, da’…

Si as mai fi scris despre:
– sampoanele si gelurile de dus din baie, niciodata consumate pana la capat;
– Bogdanul in costum elegant si bascheti;
– baschetii mei de data asta rosii, cu care am defilat pe scena cu v.i.p.-uri;
– femeile catele, care se hranesc cu resturile altora, imaginandu-se oaspeti de seama la festin;
– oameni bunirai (nu, nu buni rau);
– mirosul de vopsea care m-a intors in timp.

Iar sta sa ploua, vreau si eu maimutoi ca pe blogul lui Vidal, etc., etc., etc.