Sa pleci, sa ramai

E usor sa pleci, greu e sa ramai.

…………………………………………………

Si acum ce sa fac, sa explic asta? Asa ar trebui, daca as vrea sa construiesc eseul argumentativ: sa-mi enunt punctul de vedere intr-un paragraf introductiv, lasand totusi destule nespuse, pe care le-as dezvolta frumos in paragrafe separate, cu exemple si pentru ca-uri si pe de alta parte-uri, lasand loc de tiiii cu ajutorul barei space. Si la sfarsit as relua ideea din introducere, cu alte cuvinte si cu un q.e.d. prea putin explicit.

Dar daca stiu cum, ce rost mai are? De ce sa nu sar, de exemplu, gardul spre alta uimire, spre un nestiut caruia sa nu-i cunosc regulile si in care sa ma lovesc, buimaca, de pereti, de oglinzi?

Sa te tot izbesti de ce cunosti sau sa pleci intru izbiri nou-noute?

17 responses to “Sa pleci, sa ramai

  1. fara 5-ul nu merge la insemnarea asta ….😀

  2. Raspuns corect, asa face Donald. M(a)c Donald.

    Nu mai merge, are si fara 5-ul neajunsurile lui.
    🙂

  3. ntz. e de la: escamaci (este o intrebare complexa😀 )

  4. Eu intrebasem prima, asa ca am ales ce mi-a convenit din mac-ul dumneavoastra.🙂

  5. depinde de izbitura… uneori le prefer pe alea cunoscute, alteori le las pe toate si fug spre unele noi🙂

  6. eu zic sa… pentru ca…pe de alta parte, daca stai sa…deoarece… 🙂 aaa

  7. Rus, Rus, mi-ai amintit de o strofusoara de mai demult, de pe weblog. E cam ontopic, uite:

    Se facea ca izbitura
    Data-n teaca, nu de-a dura,
    Era podul dintre specii,
    Construit sa treaca melcii.

    Ing, cred ca ai dreptate in felul tau. :))

  8. oare am citit, am auzit sau am spus eu insami asta? „ca sa poti sa ramii, uneori trebuie sa pleci.”
    nu mai stiu. prea multe cuvinte se inghesuie intr-un spatiu prea mic.
    mi-am amintit pur si simplu si m-am gindit sa le aduc aici.

  9. Mai stii cand radeam noi si spuneam ca o sa ajungem sa vorbim in insemnari” Lali, insemnarea 27, Permu, insemnarea 12, Viciu, insemnarea 2, Umma, insemnarea 222. :))
    Chiar zilele trecute, citind un comentariu al lui Anot la tine, am avut un deja-vu (cu fericirea – dezechilibru).
    Da, cuvinte inghesuite in spatii mici, dar de fiecare data parca suna altfel, la naiba.🙂

  10. doi ani, cincisprezece zile si o ora au stat ascunse undeva in strafundurile mintii mele.
    ce puternic trebuie sa fi fost impactul acestei insemnari ca sa le scoata la suprafata. eu nici nu stiam ca sint acolo.

    -o-

  11. am scris deodata.
    si sa stii ca aveam de gind sa spun ceva asemanator. dar m-am luat cu socotitul si am renuntat la gluma.
    prea multe cuvinte si totusi, ramine mereu ceva nespus.
    si stari. multe stari.

    sintem bogati, Umm.

  12. Si ne tot regasim unii in altii…

    Insemnarea aia… insemnarea aia a fost scrisa intr-un moment de rascruce. Atunci chiar am plecat ca sa pot ramane, n-au fost doar vorbe.🙂

    (era sa scriem din nou in acelasi timp, imi era cursorul pe submit cand a venit mailul care ma anunta ca e comentariu nou)

  13. e uşor greu, să pleci e să rămîi

  14. o fuga are nevoie de toate „vocile” ei…si-o ramanere la fel…doar plecarile „dincolo” sunt tacute si lipsite de propriul rationament.cel putin,asa cred.pana la proba contrarie..;)

  15. 🙂
    Si asta, Mackule, usorul (=simplul) e /\ – un munte.

    Magrittian almanah, asta e cam buhuhu pentru o dupa-amiaza de vineri. „Dincolo” e doar sambata, altceva nu voi sa stiu.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s