Mie mi-e dor

Mie mi-e dor sa urc un munte si sa fie vara cu ploaie, sa am hanorac si umbrela lunga pe care s-o folosesc drept baston.
Mie mi-e dor sa nu mai scriu pe blog, sa nu mai am blog deloc, ca pe urma sa mi se faca dor sa am.
Mie mi-e dor sa merg mult si sa beau apa din sticla, mi-e dor ca
gleznele mele sa nu-si mai intinda tendoanele catre ambreiaj si
acceleratie.
Sa fac parte dintr-un sir indian care urca un munte, am mai spus
asta, inseamna ca e un dor  mai vechi si iata ca-l recunosc, semn ca
sunt pregatita sa mi-l vindec.
Intr-un sir indian nu poti s-o iei la goana, esti limitart, uite
un r rrratacit in cuvant, il las aici, gleznele celui din fata,
miscatoare, intinzatoare, ascuse in margini inalte de bascheti sau,
dimpotriva, dezvaluite intre tenisi si colanti, numai atat cat ochii
mei sa aiba motiv sa numere zvacnirile pasilor, ridicate in tendoane si
muschi, devin un tablou cinematic care ma fascineaza. Sa uit de febra
musculara in febra numaratorii, cand numeri, nu te gandesti la nimic,
asa imi pacalesc si frica de avion. Cu celelalte frici e mai greu, ar
trebui sa numar pana mor.
Mie mi-e dor de o frica noua, de frica de a nu deveni prea
ordonata marsaluind in sirul indian. Intre dor si frica as face o
multime de lucruri, as umple nenumarate sertare cu teancuri de foi si
dosare, iar cand momentul fricii ar veni, as incepe sa le numar si pe
ele, n-ar ramane nenumarate. Vezi, deja am antidotul, nu ramane decat
sa-mi iau inima in dinti si bocan… nu, ar fi vara. 
Mie mi-e dor de vara, de fapt, asta venisem sa spun, rostirea e o
masura radicala atunci cand ai nevoie de limite. Neiesind din sir, n-as mai da pe-afara, mi-as potrivi pasul dupa cei
din fata mea, iar cei din urma ar fi dependenti de mine, as fi monotona si riguroasa. Limita
radicalului este egala cu radicalul limitei, imi sufla un eu mai vechi,
care stia terorii cu siruri. Eul de azi stie mai bine nudul lui
Duchamp, coborand scarile, insirandu-se,  desirandu-se, desprizandu-se
de sine si cautandu-se in pasul urmator.
Mie mi-e dor sa urc un munte si apoi sa-l cobor. 
 
 

duchamp_nudcoborandscari

25 responses to “Mie mi-e dor

  1. Heeei, Viciu, pe unde te mai poarta sirurile…

    Zully, gand la gand. Te-am visat acum cateva zile, eram undeva, intr-o casa si mi-ai zis: hai ca-ti fac o cafea, pana atunci uita-te ce mi-a scris unul. Si mi-ai dat o cutie de carton plina cu bucati de hartie rupte si mototolite, eu trebuia sa fac un fel de puzzle cu ele, dar m-am trezit. O fi fost o bucata de departe.🙂 Te imbratisez, calatoareo.

  2. m-ai visat?? ce chestie🙂 o fi pentru ca am vazut aceleasi filme in ultima vreme?

    oricum, pastreaza visul aici. il descifram noi peste citeva luni🙂

  3. 1.deci ioo te pâresc la admin ca pui poze cu nuduri
    2.am intors poza invers,cu susu-n-jos, si atunci nuda urca spre alte zari…ioo zic ca-i mai bine sa urci decat sa cobori.
    si gata.

  4. Dada, il descifram in timp ce urcam muntele ala, doua Sisife in bascheti.🙂

  5. m2, te rog sa nu ma raportezi, nu vreau sa adaug la frici si frica de admin!
    Pai inainte sa cobori, urci. Se intoarce sirul, iar cei din urma sunt cei dintai. Si nu gata, pe urma iar…🙂

  6. dreaqu’ m-a pus sa scriu p’acilea,acu’ o sa am fantezii cu 2 Sisife numai in bascheti…

    daaaa’ ce-ar putea impinge spre vesnicie 2 sisife?
    (pedeapsa precis au luat-o din cauza marului,nu?)

  7. Marul lui Adam? Sa-i stea-n gat, ca putea si el sa zica "nu, multumesc".
    Dar daca Adam era Albu ca Zapadu (il mai stii?), nu se mai ajungea atat de departe, venea Cavalera pe cal alb si-l salva.

    Ce sa impinga Sisifele altceva decat un MAR urias?🙂

  8. ….si eu numar de zorrr. Chiar bun ar fi sirul indian…putina organizare domnule!! :))))

    (mereu cand completez campurile de mai sus, pun numele, adresa de mail…si la link pun parola de la mail :))) )

  9. .. si tot musca din mar barbatii… mi-e ca ajungem in virful muntelui doar cu un amarit de cotor :))

    pe urma plantam semintele si asteptam. pe urma la umbra copacului ne odihnim. pe urma rostogolim la vale merele mai mici si cine stie ce ne mai trece prin cap pe urma…

  10. mie mi-e teama de sirurile indiene. poate pentru ca sint claustrofoba si imi inspira aliniere, inregimentare, ordine si inchistare. poate, nu stiu:)

    si mi-e dor de un munte pe care sa fiu singura. numai eu cu el. si sa strig, sa strig din rasputeri. pina ma va fi oprit ecoul vocii mele.

  11. cunosc starea🙂

    p.s. ti-am raspuns pe blogul meu despre Livica si te invitam la finele lui martie la Chisinau sa o auzi live🙂 vorbesc serios, hai!

  12. Netul meu de obicei stie sa faca salturi mortale, dar uneori cade ca prostul.

    Colturin, stiam eu ca intelegi. Fricile astea au rute tare ciudate si incurcate, poate de aici nevoia de a lasa semne, firimituri, ca sa nu uitam drumul inapoi.

    Zully, si cotorul e semn bun, la o adica, inseamna ca am dat de miez. Cu sau fara voie. :)) Si la coborare ne vom simti muuult mai usoare. Bine, merele mici se fac si ele mari pana la poale, dar ele deja au alte povesti si nasc alte uimiri, alte revelatii.🙂

    Silvia, daca pot, vin, dar iti dai seama ca va fi pentru tine, sa te aud pe tine live.🙂

  13. Lali-lalo, uite la ce-i buna sabia, sa-i iau gatul netului, ca nu m-a publicat si raspunsul pentru tine. Conspiratii! :))

    Ziceam asa, ca tocmai asta e ideea, de ce ti-e frica nu scapi, or nu e mai bine, in cazul asta, sa-ti infrunti fricile? Te insiri ca sa poti sa te desiri inapoi.

    Oare exista siruri mexicane? Iar in loc de munte sa fie o piramida.🙂

  14. 🙂 ar fi frumos, sa vii, sunt sigura ca s-ar gasi mai multa lume curioasa, aici, sa o vada pe ummagumma🙂 ar fi un bun prilej de… ceva special…🙂

  15. Albu ca Zapadu!!! acest Zorro al veblogului! am uitat un pic de el,ce-ar fi sa inşir o poveste cu el,sa pot si ioo sa ma deşir…

  16. Nu vreau lume curioasa! Doar ceva-ul special.😀

    m2, dada, si sa aiba si mori de vant. Here we go again!🙂

  17. iti salut dorurile, umma, si-ti imbratisez fricile. intr-o zi o sa te iau cu mine departe🙂

  18. Ti-e chiar atat de dor de tine?🙂

    Pummp }{

  19. Muntele lui venus. :))

    Un munte. La urma urmei, si un om e un munte. Zicea Exupery: "Sunt un munte. Si muntele poate fi contemplat. Dar nu ti-l pot oferi carandu-l cu roaba."

    Mish, eu miss.🙂
    Ca un facut, iata, azi am lovit masina. Eram intr-un sir lung, luuung. Si mi s-a implinit dorinta de a scapa pentru o vreme de calcat ambreiajul si acceleratia. Ce ti-e si cu dorintele astea, cum se implinesc ele cat ai zice "semafor". :))

  20. si mi imi e dor sa urc si sa cobor un munte.
    ce fel de munte sau ce munte? oricare?
    o seara minunata iti doresc

  21. Nu esti tu omul care nu sta niciodata la coada? :p

  22. Si doi cai (in) putere, te rog. Si un vizitiu care sa invinga in lupta cu camioanele dusmane. :))

  23. umm! iti trimit carutul cu girofar:D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s