Bocanci albastri si alte umbre

umma_cer


 
De o vreme eu nu mai traiesc in ganduri. Revelatiile nu mai vin la
tigara, nici la dush. De o vreme tresar doar pe drumuri, facand,
vorbind, nicidecum zacand in cotul stang. De-aia acum nu ma mai doare
in cot, durerea s-a mutat in dreapta, mi-a cuprins dosul palmei, e
acolo, sub cele doua degete cu care apuc, cu care tastez sau pe care le
ridic politicos atunci cand stiu raspunsul si nu vreau sa vorbesc
neintrebata.
 
De o viata imi doresc sa spun: iubesc iarna! Dar nu-mi iese, tata
ma ridica mai demult in brate dimineata si-mi spunea: uite, a nins, ce
ma mai bucuram atunci. Dar atunci e tare departe acum, e o viata. Deci
de o viata-mi doresc sa.
 
Nici macar de la geam nu-mi place iarna, daramite cand imi bag
picioarele in ea. Picioarele mele au multe perechi de  cizme si vreo
trei perechi de bocanci. Dintre toti bocancii cel mai mult tot pe aia
albastri ii iubesc, au mai fost personaje de blog, cu ei am urcat cele mai multe scari, ei mi s-au
parut cei mai usori atunci cand am dat jos monstruozitatile alea cu
care oamenii care iubesc iarna se cocoata pe schiuri. Eu am carat
schiurile in spate de sus pana jos, in loc sa alunec lasam perechi de
urme adanci in zapada si ma gandeam la bocancii albastri si  la vinul
fiert. Si cel mai putin imi place iarna cand e fara cinci si parbrizul
e inghetat, atunci racai gheata in doua locuri mici si plec asa,
grabindu-ma incet. 
 
Cand voi ajunge intr-o zi la piramidele aztece, la Teotihuacan, va
fi vara si alte incaltari vor invata sa urce trepte. De
vreo 10 ani zic ca trebuie sa le vad, pana la urma cred ca il schimb pe
“trebuie”
cu “vreau” in lista de viitoare bilanturi. Daca le-as numi planuri
le-as ignora cu abnegatie si m-as concentra la tot felul de altcevauri
incantatoare. Pana atunci, pana in ziua aceea in care voi urca si imi
voi aminti intamplari din alta viata, contruiesc in continuare piramide
mici din vorbe si drumuri. Quetzalcoatl, sarpele cu pene, o forma
hibrida a zborului si a
taratului, asta suntem, marsaluind inspre Hunab Ku, pantecele
Universului, cand pe sus, cand pe jos, cand pe deasupra lucrurilor si
oamenilor, cand pe dedesubt, fiindu-ne uneori centru noua insine, buric
al pamantului sau al cerului, alteori margine, alteori umbra.

 

33 responses to “Bocanci albastri si alte umbre

  1. Pai daca n-am gasit inca pe Google reteta aripilor. Dar musai sa existe un site pe lumea asta si cu aripi care nu se topesc la soare. Mai cautam.🙂

  2. vreau si eu o pereche de bocanci albastri si recunosc ca mai amuzat cu frustrarile tale despre cat de ingrozitoare e iarna … uite o perspectiva care s-ar putea sa-ti schimbe un pic parerea te-ai sarutat freodata iarna si a inceput sa ninga si cu toate ca in condintii normale aveai bocancei albastri in picioare acum ai fi fost in stare sa stai in picioarele goale in zapada ..pentru ca tie iti era prea cald? .. ai facut ingerasi in zapada ?

  3. Nuuuuuuu, iarna nu ma sarut din principiu, sunt un ingeras de zapada. Sau, ma rog, un in(de)geraT dardaind IN zapada, care intreaba nervos: baaaa, unde-s aripile mele? :))

  4. nu te saruti iarna din principiu ?? ti-e ca-va raman buzele lipite va inghiatza?:)) inseamna ca esti pierduta .. n-o sa adori niciodata iarna imi pare rau pentru tine …:))

  5. Vezi de ce e mai bine sa n-ai principii? Poti sa te pupi in ce anotimp ai chef.😀

  6. bravo Bubuletz, ai inteles perfect…

  7. mai cu principile nu am nimik sunt bune poate inca sunt mica si necoapta nu sh cati ani aveti voi ..dar in nici un caz nu-mi stabilesc principii care sa imi interzica sarutul ..😀

  8. e ca o avalansa postul asta, nu prea te lasa sa respiri. dai din una-n alta si te-ntorci sa mai citesti si tot asa. ca Faulkner, pe care nu-l puteam citi vara, ca trebuia sa-l iau de la-nceput.

    "Ce bine e sa n-ai principii, poti sa te pupi in orice anotimp ai chef." Asta e memorabila, zicala.

  9. mie chiar mi-e draga iarna si prefer frigul caldurii. pentru ca de el pot si stiu cum sa ma apar, dar de canicula, nu.

    ce ma bucur, Umm cind scrii. ti-am mai spus? nu? na, nu-i bai, de-acum stii🙂
    (si acum chiar fug sa-ti caut pastila aia)

  10. :)inca n-am plecat.
    mi-am amintit sa (te) ning cu ultimele mele stelute de pe weblog. si de oriunde altundeva.

  11. Avalansa zici, Green? Adica tot zapada, tot frig? :)) Bine macar ca m-a luat cu calduri cand ai zis de Faulkner.🙂

    Lali – Terminator! Terminatoare de stelute, adica. :)) Multumesc pentru ele si pentru hap-uri. Hap, hap, hapciu!

    Cum sa nu stii sa te aperi de canicula? E simplu, iti dai aere… conditiona(t/l)e! :))

    Rus… :))
    Ma duc sa ma mai uit la orfanul ala chinuit. Parca i-as imprumuta putin bocancii mei. Asa, numai din mila.

  12. cred ca o sa ne intalnim acolo..nu e plan, probabil o visare….locuri stranii..la inaltimea aia ne trebuie suflu, sa stii!:))

  13. Raton, ne vedem acolo pe 21 decembrie 2012. Atunci, datorita alinierii planetelor (lucru prevazut de azteci acum 4000 de ani si confirmat de astronomii de azi), Quetzalcoatl, faurit din lumini si umbre, va cobori treptele piramidei Chichen Itza. Sa fii acolo la 11:11, cand coada lui Q. va fi indrepta inspre constelatia Pleiadelor.
    Poate nu vii la intalnire, ca sa vezi ce insemnare razbunatoare iti dedic! :))

  14. si zici ca e iarna inca?

    mmm…de cateva zile, cerul e asa albastru de primavaraa…ca eu m-am mutat in alt anotimp. Cu tot cu bocanci. hihi.

  15. Ma bucur foarte,foarte mult cand scrii…pupici!!!

  16. E soare cu dinti, Colturin, e pacalicios, ca parbrizul tot a trebuit razuit. Bine, l-am razuit in timpmic, recunosc.🙂

    Onutza, iar eu ma bucur sa te revad aici.🙂

  17. ai putea sa scrii mai des, cum zice toata lumea, sa ne delectam si noi, mai des. avem pe-aici niste pseudoblogari care ne sufoca cu prostiile lor de-mi vine sa ma duc la wordpress sa-i citesc pe aia cum se-njura.

  18. cred ca nu ne descurcam inca sa zburam, ca de tarat o facem de mici.
    mi-a placut mult textul.

  19. Green, scriu destul de des, doar ca nu fac totul public. Nu cred ca exista bloggeri si pseudobloggeri, exista oameni cu nevoi diferite. Si pe bloguri e ca pe strada, ca la serviciu, ca peste tot in jur, sunt calmii, certaretii, junii primi, primadonele, inteleptii, repezitii, balerinii, bocitoarele, vanzatorii de iluzii, vanzatorii de zarzavaturi, sociabilii, singuraticii, lupii, oile, guralivii, soptitorii, laudarosii, iubitorii de Bach, fanii lui Gutza, zambitorii, incruntatii, timizii, tupeistii, vitezomanii, contemplativii… oameni.

    Cobra, am talpile reci, de aceea dansez pe vulcani, nu pe gheturi.
    Si, stii, frumusetea zapezii e un fel de carpe diem – mai bine sa te bucuri de ea o clipa, sa te bucuri de ea imediat ce se asterne si sa nu incerci s-o incalzesti, se va transforma in baltoaca.
    In rest, era doar o gluma, dincolo de faptul ca sunt friguroasa si urasc sa car haine groase pe mine, fluturii din stomacul meu au falfait, de-a lungul timpului, cu precadere iarna. Se inghesuiau si ei in interior, frigurosii.

  20. Bietul bubulez n-a priceput el mare lucru (nu orice adolescent e capabil să-l înţeleagă pe Faulkner) dar, fără să-şi dea seama, te-a făcut să te dezvălui şi a pus degetul pe rană:

    ţie nu ţi-a fost niciodată zăpada fierbinte, precum Ondinei lui Giraudou…

    şi, cu cît vremea trece, dorul după albastrele fierbinţi zăpezi te împing tot mai departe, te sfîşîie între cer şi ţărînă, precum Ioan Vodă cel Cumplit de cei patru armăsari…

    Nu ştii că nici o primăvară nu poate topi zăpada din sufletele celor pentru care în fiecare zi e iarnă?

  21. daca nu traiesti pe marginea prapastiei ocupi prea mult spatiu ..asta se aplica mai ales primavara cand poti sa umbli …aproape descult:)

  22. Ha, imi place asta. Totusi surplusul de adrenalina de la marginea prapastiei te zapaceste pana la urma, asa ca te intinzi dupa putina dopamina prin iarba. Asa, nemaipasandu-ti ca ocupi loc. Doar tu, iarba si norii. Deci sa vina primavara, sa vina!🙂

  23. 🙂
    Acum vad ca s-au inmultit si stelutele de iarna. Multumesc cui mi le-a nins.

  24. de ce vrei sa le vezi?

  25. Pentru ca stiu ca mai e ceva ce trebuie sa-mi amintesc, ceva de demult, de tare demult.

  26. si tu ai Neptun retrograd?🙂

  27. Nu cred, parca era Saturn. Alte lectii, alte glasuri, alte incaperi.🙂

  28. Acu’ îmi pică fisa… De-aia tot ai tu tendinţa de-a pleca teleleică prin lume, să-i dai tîrcoale lui Popocatepetl şi lui Iztaccíhuatl, că pe plaiurile strămoşeşti nu există decît vulcani de muuuultă vreme stinşi… Eu îţi recomand mai degrabă să vizitezi asteroidul B 612, acolo sigur vei găsi un vulcan exact cît să-ţi încălzeşti tălpile… Unde mai pui că, dacă e cazul, poţi admira apusul soarelui într-o zi şi de 43 şi trei de ori…
    🙂

  29. Hehe… incepi sa-ti revii. :))

    B 612, zici. L-am cam suprapopulat cu oi pe asta al meu, basca am carat pe el si niste vulpi imblanzite, florii i s-a urcat la cap si a devenit carnivora (nu tu, Lali :)) ), se tot vaneaza unii pe altii, deci nu-mi mai vad capul de griji. Asa-mi trebuie daca nu stiu sa putin, na!

    Iar tu, ssssarpe, zi repede ce-ai facut cu elefantul! :))

  30. Sssssst! Nu mă face să salivez…
    🙂

  31. 🙂

    Cine-i om mare aici?🙂

  32. Elefantul a fost inghitit de palarie, off… oamenii mari nu pricep niciodata desenele🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s