Sub dus

Ce insemnare lunga ar fi daca as putea scrie direct de acolo, din cap, cum stau in picioare, aproape in pozitie de drepti, cu mainile la spate, militareste, lasand apa sa-mi biciuiasca ceafa, in timpul asta murmur joy to the world, the lord has come, spirite al Craciunului, ce cauti in octombrie in baie la mine? Apa si murmurul aproape cantat duc la tremurul mandibulei, dintii de sus se ciocnesc incetisor si des de cei de jos, daca ar fi de frica sau de frig s-ar numi clantanit, e aceeasi miscare, dar de apa fierbinte si melodie de Craciun, un clantanit placut, efectul fizic e acelasi, cauza fizica e alta, de data asta mintea e relaxata si trupul mai vrea. Sau invers? Trupul e relaxat si mintea mai vrea. Clantanitului acestuia ii trebuie un nume nou, ma voi gandi la asta, imi promit. Imi trec palmele peste abdomen, indrept umerii. Prietenul regizor imi cere o poveste, dar cum s-o scriu de aici? Pare usor acum, dar pana ajung la computer, desi drumul intre baie si living e unul drept, se vor crea iarasi zeci de poteci care, pe rand sau in manunchiuri, mi se vor parea importante, mai importante decat povestea pe care o stiu cand deschid usa baii si fac primul pas pe hol. E frig pe hol, ma voi abate pe carari mai calde si, daca nu ma va intrerupe realul, un telefon, un strigat, o fusta abandonata pe covor sau un papuc ratacit, tot va veni o alta poveste peste mine, care nici ea nu va apuca sa se inchege, fiind acoperita de alta, povestile mele-s liane, iar eu inca stau cu umerii trasi inapoi, sub apa care ii pisca, palmele pe burta, capul pe spate si privirea spre gemuletul caruia i-am stricat dispozitivul de inchidere cand l-am impins, intr-o zi, cu putere. Sa ma detasez, sa scriu la persoana a treia, sa fiu omnisci… omnipo… fidela unui personaj principal, care nu-s eu.

 
E un text neterminat si asa va ramane, oricat de multe cuvinte ar urma, intre timp s-a facut zi, e mai frig decat ieri, am iesit din masina cu teancul de carti in brate, am scapat cheile pe asfalt, nu mai functioneaza telecomanda, apas pe butonul "deschide" si nu se aprinde ledul verzuliu, colegul meu ma intreaba ceva, nu stiu ce ma intreaba, am ametit de la atata vorbit, doua ore si jumatate am tot rostit, fara pauza, acum nu stiu sa raspund la un, probabil, ce faci, faptele se deruleaza cu repeziciune, gandul nu rezoneaza, nu reactioneaza, se apara asa, iar in fata lui ochii sunt goi. Se va destinde, ca un arc, ceva mai tarziu, cand se va innopta, poate tot la dus sau dupa aceea, cand trupul in halat moale-pastelat de baie va avea din nou maini, picioare si piele.

13 responses to “Sub dus

  1. Mereu cate un papuc, mai mereu cate un strigat, premiantii cauta liana…

  2. Acolo la dus imi vin si mie idei jeniale:))))0

  3. Liana aia pentru premianti s-a incalcit de tot, n-a trecut inca de introducere.
    Oare aia care nu se scarpina in crestet cu degetele de la picior or fi fericiti? :))

    Ratonski, asa-i, asa-i! Sa se inventeze cipul ala odata, care sa puna direct pe blog insemnarea geniala din baie! Si sa se desfiinteze, dom’ne, holurile! :))

  4. si dusul e un loc bun, da… dar daca asta era un blog masculin, umma, cred ca titlul ar fi fost ‘pe budă’.. în opinia mea, şi a multor altora, ăla-i locul celor mai bune idei, şi al sclipirilor de geniu

  5. Umma draga, o sa se inventeze desigur si blogu-de-sub-dus, d-ala siroind el de idei, imagini, sentimente; cat despre holuri, as avea niste idei-de-la-baie: le infunzi cu lucruri, le inchiriezi , le traversezi cat mai dessbracata cand (neaparat) holu e plin de barbai sexy sau pur si simplu dai drumu la gaze si le uiti deschise…ft curand o sa ai parte de micsorarea mult dorita!!

  6. Nu’s umm, ca de cand cu pasii de step, doar degetele de la picior le mai folosesc:))
    Ne antrenam, simulam, hai cu liana ca ramanem repetenti

  7. Andutz, ai tu dreptate, dar asta e valabil numai in vacante. Cine mai are timp de stat pe buda in ziua de azi? :))

    Raton, mare smecher imi esti. Lasa ca ma mai gandesc, eliminam barbatii sexy, ca pe urma iese povestea geniala prea eroti… eroto… asa, gazele nu merg nici ele, ca ramanem si fara baie, deci genialitatea nici nu mai are prilej sa se nasca, asa ca nu mai ramane decat sa infund holul cu papuci, fuste si alte obiecte de uz casnic. Si asa o sa raman vesnic in baie, cu genialitatile siroind. Si nu mai am nici pe unde sa ies ca sa ma duc la job, uraaaaa!
    Numai de n-as intra la apa.😀

  8. ing_er, ing_erasul meu, eu sunt mic, liana-i mare si mi-s rufele la soare si mi-i casa ne-ngrijita, iar eu tot mereu grabita…
    Ma mai scuz mult sau ma-ntelegi? :))

    Ti-a iesit si invartitul intr-o mana? Daca da, ma duc sa-mi tai ve… Liana! :))

  9. Scenariu?!?
    😦 Asta înseamnă că iar se amînă ciclul de romane "Călătoriile Ummei"…😦

  10. :))
    Pai ce, Umma nu poate calatori si printre travellinguri si gros-planuri? Sunt pe acolo niste oglinzi paralele de mai mare dragul, sa te tot muti dintr-una in alta. 🙂

  11. Vazand titlul, m-am gandit: sa intru, sa nu intru? Mi-am facut curaj, am pus mana la ochi si iata: nu-mi pare rau🙂.

  12. xxl :))
    am crezut si eu ca a innebunit umma.

  13. Asa si trebuia, cu mana la ochi.

    Ce ne mai speriem de cuvinte!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s