… bobocii? Toamna se numara amintirile frumoase ale verii, se numara neterminatele, ajunsele si neajunsele, auzitele, cantatele. Toamna se numara tristetile si blogurile inchise. Punct-si-de-la-capat-urile. Se numarara indarjirile, atinsele, pistele false, falfaiturile si puii de matza din fata blocului. Se numara zilele trecute de la ultima atipire pe un sezlong, se aproximeaza cele ramase pana la prima ninsoare.
Prietenii mei au lacrimi in ochi, eu doar ma incurc in numaratoare si nu stiu decat sa aprind lumanari. Eu n-am lacrimi, nu, am la indemana deturnari, la indeochi emoticoane care se prapadesc de ras.
Personajul din cartea care se deschide singura e un vulcan. Atat de tacut, nu poate renunta la tacerea sa decat strigand. Isi ascunde tacerea ca pe o vina in spatele vorbelor cu nenumarate caciuli.
ummagumma 
da
🙂
boom shaka laka boom
Shake-uri, lake-uri si taboo-(m)uri.
ne incalzim mainile la flacara lumanarii 🙂
Unii la lumanarile altora. Si nu numai mainile. 🙂
Ole!
sau stai ca era un cantec 🙂
Ooo, le le
Ooo, le le
On y va
En Afrique.
Asta-i tot un fel de strigat al tacerii, Colturino! Tacere Afro, asa. 🙂
e toamna ..e frig
stau in casa si numar
frunze si bani
boboci… si ani
Doi boboci Pitici… pai sa-i tot numeri. 🙂
Din goana bici…troti… da!
buna dimineata!:)
Au trecut deja 6 minute peste 12 (numarate), deci buna ziua, Oaga! 🙂
otz otz