Azi am

Azi am aprins lumanari pe camp. Asa incepe o pagina de jurnal. In jurnal spui mereu adevarul adevarat. Pe blog te opresti cand incepe povestea. Iti lasi tie semne, pentru peste un an, sa zicem, cand vei citi din urma si vei tresari cand o fraza isi va lungi bratele fie pentru a te strange la piept, fie pentru a te sugruma. Din adevarul adevarat, cel scris fara litere, dincolo de fraza introductiva, rasar paragrafe noi, menite sa abata atentia. Povestea care isi croieste drum catre ochiul strain e mereu altceva, pare miez, dar e doar invelis.
Azi am aprins lumanari pe camp. Te intorci la start, la adevarul adevarat, cel care te-a facut sa vrei sa scrii insemnare noua, si nu poti sa opresti curgerea din taste a amintirii celor cinci catei inconjuratori, pe care i-ai hranit intre firele de tufanele.  Parca te-ar fi cunoscut de-o viata, asa de tare se bucurau, asa de tare se gudurau. Mana care hraneste e mana pe care o recunoastem si noi, ceilalti caini, de cand o vedem prima data. E acolo de-o viata, ne spunem, si e numai pentru noi. Daca n-am fi meritat-o, nu ne-ar fi intins osul, deci uite, suntem merituosi. Valorosi. Dar asta, evident, n-are nicio legatura cu ziua in care am aprins lumanari pe camp. Nu. Totul a inceput cu un falfait in ureche, de fapt. Mi s-a falfait, cum ar veni, spune eul liric, intr-o pauza, intr-un lapsus, intr-o ureche. Urechea stanga, aia.  
Si aici, desi incepi paragraf nou, iti vine sa pui punct. Nu mai erau alte personaje la care sa tragi cu ochiul, pe care sa le invelesti in povestea ta, astfel incat sa ajungi la un moment culminant, pe care sa-l versi intr-un deznodamant plin de invataminte. Si atunci nu-ti ramane decat sa-ti amintesti de un maidemult, de exemplu de batranica aia care statea langa tine cand filmai apusul, intr-o alta zi. Please, let me see it, ti-a spus, dupa ce ai apasat pe stop, ‘cause I looked at the steps for a second and the sun suddenly disappeared.  Si ai zambit, in timp ce dojeneai soarele pe acorduri de Pink Floyd: shame on you, crazy sun!
Azi am imbratisat o piatra, am hranit cinci catei, am cumparat struguri, mi-am luat tensiunea, am citit unsprezece pagini din Murakami si am aprins lumanari pe camp. Ma trezisem cu un falfait in ureche. Asta e adevarul adevarat.
 
 

26 responses to “Azi am

  1. Azi mi-ai amintit de "Hear the Wind Sing"…si mi-am zis… ce bine si cu adevarul asta adevarat ca altfel ramineam la "Stuart Little"…

  2. Anot, lumina nu cred ca se risipeste, nu se stinge, ea doar pleaca in alta parte, unde e mai multa nevoie.
    E H., cartea aia groasa.

    Colturi, ingerasul de pe umarul stang.🙂 Cum ziceam cand eram mici, ca pe un umar sta ingerasul, care ne sopteste la ureche sa facem fapte bune, iar pe celalalt… "varul" cel negru.

    Mamamia…🙂 Mai stii cantecelul din filmul ala cu Spirit, calutul?

  3. Chiar daca ploaia stinge flacara intr-o clipita,cineva tot reuseste sa fure o raza de lumina, eu asa cred. Si pentru asta, merita sa aprinzi lumanari in camp, chiar si atunci cand ploua torential.
    In ce priveste mana care hraneste, nu stiu in ce masura o recunoastem, traim cu convingerea ca ni se cuvine, suntem merituosi si valorosi… purtatori de dinti.

  4. De recunoscut o recunoastem, dar asta nu inseamna ca suntem recunoscatori.🙂

  5. Azi, 11 septembrie, sa speram ca n-o sa ne terorizeze nimeni cu avioane si alte artificii…
    Doar lumanari pe camp care vorbesc despre un adevar adevarat!

  6. Chiar ca! E 11 septembrie, acum imi dau seama.

  7. ce [co]incidenta🙂

  8. Da. E timpul ala din an, cu fal-fal si cucuvele.🙂

  9. bine că apăruşi. cu primul tău paragraf cu tot, la care am gîndit ieri seară. avant la lettre

  10. Si eu tot ieri, ca azi-ul de azi abia a inceput.🙂

  11. Daca as aprinde azi lumanari pe camp le-ar stinge ploaia intr-o clipa. Deci nu voi risipi lumina intr-o astfel de zi. Azi am hranit un caine si-am gonit alt caine, struguri am mancat si eu, dar tensiunea n-are sens sa mi-o iau. Eventual colesterolul, insa n-are importanta. In plus ma mai intrebam, o fi Ryu sau Haruki?

  12. da da, e ceva cu urechea stanga. Am cautat in urma…si am descoperit ca Angels Walk Among Us🙂

  13. Nu vrei sa vii la mine acasa sa-mi alini toate cele cu cuvintele tale gingas impletite?

  14. 🙂 Buna dimineata, Greenfield. Cateii sunt bine, da.

  15. "am imbratisat o piatra"…

  16. Daca dai la schimb un strop din veselia asta a ta.🙂

  17. gumiţaaaaa. îmbrăţişări lipicioase. mi-ai furat un zâmbet.🙂

  18. Ah, ce furacioasa pot fi!🙂 Hug la copilut.

  19. Mi-a fost teama sa nu li se fi intamplat ceva rau cateilor, dar m-am linistit. Si noi am crescut generatii de catei ai nimanui, si-avem destui in grija. Azi a fost o zi mai speciala.

  20. Chiar mi-ar fi placut un sondaj de opinie cu impresii legate de insemnari vechi. Sau mai bine zis, ce vad astazi din cel de ieri?
    Frumos ca deobicei, Ummule. Pupacim! }{

  21. Si daca cel de azi si-l asuma in totalitate pe cel de ieri.
    Pummp u beck’s!

  22. …"nu-ti ramane decat sa-ti amintesti", sa regreti, sa plangi inside…
    … daca as putea fi din nou catelul care se gudura in jurul mainii tale, pe care sa-l hranesti cu bobite translucide de struguri la marginea ploii…

  23. … la marginea campului…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s