"Cand privesc inapoi, Gradina imi pare un vis. A fost frumoasa, neasemuit de frumoasa, incantator de frumoasa. Acum am pierdut-o si n-o s-o mai vad niciodata.
Am pierdut Gradina, dar l-am gasit pe el si sunt multumita. Ma iubeste cat poate, iar eu il iubesc cu toata forta firii mele pline de pasiune, ceea ce, cred eu, este normal pentru sexul caruia ii apartin. Daca ma intreb de ce-l iubesc, descopar ca nu stiu si, de fapt, nici nu prea ma sinchisesc sa aflu. Cred mai degraba ca genul asta de dragoste nu e un produs al rationamentelor si statisticilor, cum ar fi dragostea unora pentru reptile sau alte animale. Cred ca ar trebui sa fie cam asa: iubesc anumite pasari pentru cantecul lor. Pe Adam nu-l iubesc pentru cantul lui. Nu, nici gand. Cu cat canta mai mult, cu atat mai putin ma impac cu asta. Si totusi il rog sa cante, fiindca vreau sa invat sa-mi placa tot ce il intereseaza pe el. Sunt sigura c-o sa invat, pentru ca, daca la inceput nu puteam sa suport, acuma pot. Cand canta el, se acreste laptele. Dar nu-i nimic, o sa ma obisnuiesc cu laptele acru.
Nu pentru agerimea mintii il iubesc. Nu, nici gand. Nu-i el de vina pentru agerimea asta – atata cata este – fiindca nu si-a facut-o singur. E-asa cum l-a lasat Dumnezeu, dar nici nu trebuie mai mult. Intentia a fost buna, sunt sigura. Mintea o sa i se deschida cu timpul, chiar daca nu dintr-o data. Si-apoi nu-i nici o graba, e destul de bun asa cum e.
Nu pentru purtarea lui tandra si atenta sau pentru delicatete il iubesc. Nu. Are lipsuri din punctul asta de vedere, dar e destul de bun si-asa si se face tot mai bun pe zi ce trece.
Nu pentru harnicia lui il iubesc. Nu, nici gand. Stiu ca o are in el si nu inteleg de ce o ascunde de mine. Asta-i singura mea mahnire. Altfel, e sincer si deschis, acum. Sunt sigura ca nu-mi ascunde nimic altceva. Doar asta. Ma doare sa stiu ca are secrete fata de mine si uneori gandul asta nu ma lasa sa dorm. Am sa mi-l izgonesc din minte. N-o sa-mi mai tulbure fericirea care, de altfel, mai are putin si da pe dinafara.
Nu pentru invatatura lui il iubesc. Nu, nici gand. A invatat singur si stie o multime de lucruri. Partea proasta e ca lucrurile cu pricina nu sunt cum le stie el.
Nu pentru cavalerism il iubesc. Nu, nici gand. M-a parat, dar nu-l invinuiesc. Cred ca asta-i o particularitate a sexului sau si nu a alcatuit-o el. Sigur ca eu nu l-as fi parat niciodata, mai degraba as fi murit. Dar si asta-i o particularitate de sex, asa ca nu pot sa ma laud, fiinca nu eu am alcatuit-o.
Are un fond bun si pentru asta-l iubesc, dar l-as iubi si fara. Daca m-ar bate sau mi-ar arunca vorbe de ocara, l-as iubi mai departe. Sunt sigura. E-o chestiune de sex. Asa cred.
E puternic si chipes si-l iubesc pentru asta. Il admir si-s mandra de el, dar l-as iubi chiar daca n-ar avea nici una din calitatile astea. Daca ar fi urat, tot l-as iubi. Si daca ar fi o starpitura l-as iubi. As munci pentru el ca o sclava, m-as ruga pentru el si as veghea langa patul lui, pana mi-as da ultima suflare.
Da, cred ca-l iubesc pur si simplu, pentru ca-i al meu si pentru ca-i barbat. Banuiesc ca n-am nici un alt motiv. Cred prin urmare ca-i asa cum am spus la inceput: genul asta de dragoste nu-i un produs al rationamentelor si statisticilor. Ea vine de nu se stie unde si nu se poate explica. Nici nu-i nevoie.
Asa gandesc eu. Dar sunt numai o fetiscana, prima care a stat sa studieze aceasta problema, si s-ar putea, in ignoranta si lipsa mea de experienta, sa n-o fi inteles bine."
ummagumma 
Bring the culture! Foarte bun rezumat, m-a lovit bine 😉
Asa-ti trebuie! 🙂
a fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi fost….
🙂
Pai da. Stai sa vezi si continuarea. 🙂
sa vad, sa vad, chiar sunt curioasa 🙂
Oi trai tu si oi vedea, fata! 🙂
Si daca tot am pomenit de continuari, iata si "continuarea" lui Twain:
PATRUZECI DE ANI MAI TARZIU
Ruga mea, dorinta mea fierbinte e sa trecem impreuna peste pragul acestei vieti. E o dorinta ce n-o sa piara niciodata de pe pamant. O sa salasuiasca in sufletul fiecarei sotii care iubeste, pana la sfarsitul timpurilor. Si o sa poarte numele meu.
Dar daca trebuie ca unul din noi sa plece mai intai, ruga-mi este sa fiu eu aceea. El e puternic, eu sunt slaba. Eu nu-i sunt atat de necesara pe cat imi este el mie. Fara el, viata n-ar mai fi viata. Cum as putea-o indura? Ruga asta e si ea nemuritoare si va dainui cat o sa dainuiasca stirpea mea. Sunt prima sotie. Si in ultima sotie o sa ma repet.
LA MORMANTUL EVEI
ADAM: Unde era ea, acolo era Raiul.
frumoasa continuare in carte…da, chiar frumos.
in rest…ce-o fi o fi…
"Sunt o experienta,asta am inteles.Dar oare oi fi eu totul?Nu,nu cred.[…]Eu sunt elementul principal,dar zic ca si restul joaca un rol.Oare locul meu o fi sigur sau trebuie sa ma zbat ca sa-l pastrez?"
asta e reclama mascata la milka 😀
🙂
uite vezi, de aia imi place mie sa vin in vizita pe la tine 🙂
}}}}}}}}}}{{{{{{{{{{
Pe oricine asteptam sa intalnesc la tine pe blog… numai la Adam si Eva nu m-am gandit niciodata 🙂
Pe weblog cu discul, Viciule, doar n-o sa stau acasa cu sabia in mana.
Darael, pai de ce? Sunt prea siroposi?
Fata cu acadea si Lady, ca de la experienta la experienta va zic: "amanuntele astea or sa aiba candva o oarecare insemnatate pentru istorie". :))
Eva are intotdeauna dreptate! :))
Si are si dreptatea de partea ei. Are si mere… :))
si eu am vrut sa zic ‘Eva are mere’,dar m-am razgandit.:))
Sau pere, dupa cum a catadicsit mumma natura s-o fericeasca. :))
"Am invatat ceva. Am facut si-o axioma din capul meu. Prima din viata mea: EXPERIENTA CARE S-A ZGARIAT SE FERESTE DE SPINI. Suna bine."
Perm, cartea e totusi scrisa de un barbat, deci e normal sa mai aiba si imperfectiuni. 😀
De fapt, nu-s marmote, ci veverite, ceea ce e cu totul alta ciocolata. 🙂
:))))
"focul trezise in mine un sentiment cu totul nou, complet diferit de dragoste, durere si celelalte, pe care nu le descoperisem deja: frica. Este oribila! Mai bine n-o aflam niciodata. Mi-aduce clipe grele si-mi strica fericirea. Ma face sa ma infior, sa dardai, sa ma cutremur. Dar n-am putut sa-l conving sa se fereasca, fiindca el n-a descoperit inca frica, asa ca n-are cum sa ma inteleaga."
🙂
"Daca s-ar potoli si-ar ramane asa cateva minute,mi-as putea odihni si eu ochii.Si cred ca m-ar bucura vederea ei.Sunt chiar sigur ca m-ar bucura,pentru ca incep sa-mi dau seama ca-i o creatura deosebit de atragatoare__mladioasa,zvelta,delicata,unduioasa,bine facuta,sprintena,gratioasa."
Fragm. din jurnalul lui Adam
Si tot de la el:
"Daca exista ceva pe planeta asta care sa n-o intereseze, acel ceva nu e cunoscut de mine. Mie unele animale imi sunt indiferente. Ei, niciunul. Nu face nicio deosebire, se ocupa de toate si le crede pe toate nepretuite. Orice animal nou e binevenit. cand brontozaurul a pus piciorul lui de urias in tabara, l-a intampinat ca pe-un bun castigat, in timp ce eu l-am privit ca pe-o nenorocire. E un exemplu pentru neconcordanta caracteristica punctelor noastre de vedere. A vrut sa-l dreseze. atunci i l-am oferit in dar pentru gospodarie si am spus ca ma mut." :))
heei umm, tot cu discul?
"Am invatat o multime de lucruri,asa ca acum am o cultura chiar daca la inceput nu o aveam[…]. Am facut experienta dupa experienta pana am aflat ca apa nu curge in sus decat pe intuneric.Iar asta o stiu fiindca iazul nu se goleste niciodata,ceea ce s-ar intampla cu siguranta daca apa nu ar veni inapoi noaptea."
"Unele lucruri pur si simnplu nu poti sa le afli.Daca banuiesti sau presupui numai, n-o sa stii niciodata treaba asta. Nu, trebuie sa ai rabdare si sa iti contiunui experientele pana cand afli ca nu poti sa afli. si e minunat ca-i asa."
Heeei, Lamaita secreta! 🙂
Da, si e la fel de fromos sa incerci sa descoperi si sa descoperi si sa incerci sa descoperi si sa nu descoperi. Sau cam asa. 🙂
Adam si Eva prea siroposi ? Eeeeee, nu, dar ei sunt primii intre clasici si, pe acest motiv, oamenii cam uita de ei.
I-au inlocuit cu Marimar si Jose Armando.
Tot n-am inteles insa de ce zici ca te-a mirat sa ii gasesti aici, pe blogul meu. Dar lasa.