Blogurile sau despre o altfel de libertate

Blogurile – astazi sunt trendy, ieri erau scorburi. Cand mi-am facut primul blog, credeam ca nu va citi nimeni ce scriu, erau atat de multe, asa mi se parea, atat de asemanatoare, incat al meu nu va fi decat unul aidoma altora, doar ca semnat cu alt pseudonim. Doar pentru mine avea sa fie important, pentru ca voi pune acolo franturi doar de mine stiute. Pe de o parte era nevoia aceea a tuturor de a spune, a spune, a spune, pe de alta parte anonimatul parea asigurat. Potentialii cititori erau, in mintea mea, cei ajunsi acolo absolut intamplator;  aveau sa arunce o privire si sa plece mai departe. Ceilalti bloggeri? Ce as fi avut de impartit cu ei, ce ar fi avut de impartit cu mine? Bloggingul nu era un fenomen, mi se parea ca descoperisem locul ideal in care sa fiu asa cum imi placea: inconjurata de oameni, totusi atat de singura. Din acelasi motiv imi plac orasele mari – nicaieri in alta parte nu poti fi mai singur, mai lasat in pace, decat intr-o multime. In orasele mici, imi caut claustrul intre niste pereti, dar in cele mari cochilia imi e in aer liber, pe strazi. Stradutele care dau dintr-una in alta – marile mele iubiri. Necunoscutilor nu esti obligat sa le zambesti, pe ei nu-i saluti, pe ei nu te superi cand te izbesc grabiti. Necunoscutii nu te incurca si nu te constrang. Probabil ca e batrana groaza de stringuri, la un loc cu iluzia ca fiind intre altii ca tine esti oarecum protejat de propriile abisuri.
 
Iubesc spatiile deschise, dar pline: stadioanele, pietele, lanurile de floarea soarelui cu plante ingramadite, dar solitare, unice, intoarse catre cer. Impreuna si totusi libere, desprinse unele de altele, cu privirea impinsa intr-un vazduh personal, altul decat cel al florii din imediata vecinatate.
 
Anul trecut am fost la aproape toate festivalurile de rock din tara si-mi staruie intr-un colt de memorie afectiva voluptatea cu care m-am lasat inghionita de umeri imbracati in tricouri negre pe stradutele Sighisoarei, pe aleile parcului din Tirgu Mures, pe iarba innoroita din Vama veche, ori in mijlocul Arenelor romane din Bucuresti. Oameni cu mainile in aer, intinse catre propriile proiectii intr-un aer moale. Oamenii, ca niste flori ale soarelui, ale lunii.
 
Iesirile in Agora trebuie sa fie insa scurte, pentru a-ti pastra libertatea si detasarea. Prelungirea sederii intr-un spatiu comun trezeste in om lacomie, sentimentul de proprietate. Incepe sa-ti pese de floarea din dreapta, incepe sa te sufoce respiratia florii din stanga, incepi sa vrei sa-ti creasca picioare pentru a ajunge la floarea din celalalt capat al lanului. Incepi sa-ti croiesti galerii… pe drum, coatele tale fac victime. In momentul in care simti asta, privirea iti coboara, te intorci in cerurile joase. Nu mai ai vreme pentru sus, esti ocupat sa veghezi in lanul de floarea soarelui, in lanul de secara, in lanul de oameni. Plantele par la fel, dar dupa ce stai o vreme intre ele, incepi sa le deosebesti, sa ai preferinte: tulpina aceea e mai viguroasa, o alegi cand vrei sa te simti puternic. Pe cealalta, mai plapanda, o pastrezi pentru momentele in care iti dai voie sa fii tu insuti vulnerabil. Petalele de acolo par mai trufase, cele de dincolo, mai palide. Din plinul lor se nasc si buruieni, uneori ai vrea sa le smulgi, dar n-ai maini. N-ai nici picioare, doar radacini, infipte in propriul sol. Poti sa pleci cu ele, tarand pamantul dupa tine, sapand santuri noi cu fiecare pas.
 
Si, ca intotdeauna,  vine momentul in care te saturi de carat radacini, de mutat de colo-colo si ramai iarasi intr-un loc, pRivind, nu pLivind. Esti tot in portia ta de realitate, alta si totusi aceeasi, in jurul tau e alt lan, sunt alte flori, aidoma tie, atat de multe, atat de asemanatoare, doar pseudonimele difera…

14 responses to “Blogurile sau despre o altfel de libertate

  1. Is anybody here remember Vera Lynn?
    Remember how she sad, we will meet again some sunny days…

  2. Veeeeeeeeera! Veeeeeeeeera! What has become of you…
    Does anybody else in here feel the way i do ?
    0_0 play!

  3. Pe 20 martie Vera Lynn a implinit 90 de ani. Daca n-o fi murit.
    Chiar ca mi-as dori sa cant despre Vera intr-un cor maaaare, la un concert P.F., dar ma multumesc si cu Roger Waters singurel. AMR 72 de ore. Sper sa fie some sunny moments.🙂

  4. Parabola? De ce tocmai acum despre bloguri?

  5. Ca sa-mi iau de-o grija. Scrisesem textul pentru revista WBN, dar… na!🙂

  6. gum-gum,

    zi-mi de bascheti. sunt ai tai? poza e a ta? pentru ca ammaivazut poz ala un profil acum ani, nu-miamintesc unde.

  7. Acum ani??!! E poza cu baschetii mei de asta vara, au si dunguta portocalie, sa se asorteze cu porcusorul. Si rochia e tot a mea, si piciorul, doar geanta galbena se afla acolo intamplator.
    Deci aminteste-ti de urgenta cine mi-a anticipat baschetii in memoria internetica! :))

  8. asta vara e calendaristic gregorian:d acum aproape un an. iar dupa calendarul permafrostian, cu veri scurte ale dracu, sunt mai multi ani. deci e in grafic.

    poza 100% am mai vazut-o. imi amintesc eu, caci la noi amintirile e pe FREEZE. daca imi amintesc oricum nu-ti zic, de gum-gum (apropo, ai vazut ca era piatra?:PP)

  9. daca te misti prea incet incepi sa prinzi radacini
    daca te misti prea repede nu retii nimic
    asa ca io bat pasu’ pe loc printre radacini si cand nu ma vede nimeni imi scot aripile de sub cochilie si…tuleo!
    ai observat ca intre gravitatie si radacini este ceva legatura?

  10. Heeeei, sper ca nu da vreun inghet acum, daca si-a scos melcul inota… aaa… cornitele.
    Daca te plimbi printre radacini e bine, acolo e esenta. Ce-i mai sus poate fi cosmetizat, mascat, ochelarizat. D(o)ar radacinile spun povesti adevarate.🙂
    Bine ai (re)venit!

  11. Together we stand
    Divided we fall
    With roots out of sand
    We’re nothing at all.

  12. dap
    mi-am scos cornitele si m-oi duce la Dunare sa beau apa da’ nu tulbure…
    daca-mi dai jar o sa pot sa si zborrrrrrrr
    si o sa devin MZN (melc zburator neidentificabil)

  13. Running over the same all ground
    What have we found?
    Toata lumea radacinile sus!🙂

    Ba vei deveni MMI, Melcut Magistral Identificat! Cornitele sunt ca radacinile, numai ca ele se infig in sus.🙂

  14. Daca ai mai vazut-o, tot la mine pe blog a fost, prin toamna (poate si un pic de iarna), dar tu nu erai blogosferic atunci, nuuuuu! :))

    Era piatra, dar era usor greoi! :)) Trebuia sa vina Gulliver sa-l traga cu prastia(-n vrabii)😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s