Primul, ultimul

Traim in epoca lui "sa fii primul", cine n-are bani sa-si ia masina de invingator merita macar sa fie dat la stirile de la ora 5: primul care a primit o sticla-n cap la crasma din buricul satului, primul care a injurat politistul comunitar, primul care si-a taiat penisul in semn de protest impotriva exterminarii paduchilor la romani.  

     Prima impresie si ultima impresie sa fie bune, mijlocul poate fi oricum. Pe parcurs avem dreptul la greseli si imperfectiuni cu duiumul. Ni se vor ierta, daca prima impresie e favorabila, ni se vor uita, daca la sfarsitul reprezentatiei nu am omis zambetul catre arbitrii care trebuie sa acorde nota pentru impresia artistica.
     Sa fii primul in viata cuiva, ce balon umflat la radacina vanitatii! Primul care a sarutat, primul care a patruns, primul care a lasat dare pe cearsaf, primul care a infiorat, primul care a palmuit, primul care a umilit, primul care a inselat, primul care a murit. Dar la fel de impunatoare este si pozitia din urma, a celui dupa care nimeni nu a mai…  nimic. Sa ai ultimul cuvant, sa faci ultima farsa, sa fii ultima mare iubire, dupa tine sa se traga linie, tu – Inegalabilul.
     Intre orgoliul de a fi Primul in viata sentimentala sau erotica a altuia, deschizatorul de drumuri, dezvirginatorul de suflet sau de himen, si cel de a fi Ultimul, adica Supremul, se desfasoara intamplari simple si multe, cu alti oameni si cu tot felul de amagiri, cu roluri episodice in romane fluviu sau cu iluzorii roluri principale in schite de almanah: primul care ajunge la serviciu, ultimul care pleaca, prima cu care-si inseala vreunul nevasta, ultima din generatia sa care renunta la libertate si-si pune verigheta pe deget, primul care ia cuvantul in sedinta, ultimul care se ridica de la masa, prima care pleaca in delegatie in Banglades, ultima care paraseste incinta in caz de reducere de personal, si tot asa. Intreceri mici, chiar daca mizele-s aparent mari.
     Lacomia de a fi primul,  impaunarea de a nu mai fi nimeni dupa tine. Groaza ca daca nu esti nici primul, nici ultimul, nu faci de fapt decat sa umpli niste goluri lasate de altii, mai neglijenti, mai satui, mai plecati. Adica esti de umplutura.

41 responses to “Primul, ultimul

  1. fara cuvinte…ti am spus in ultimu timp ca te iubesc?!:)

  2. Nuuuuu, dar poti sa-mi spui acum.🙂

  3. aaa…mi as dori f mult sa ti vb…crezi ca mi poti da adresa ta de mail?!pup

  4. Oare? E drept că prima zi de şcoală nu am uitat-o, nici prima fată pe care am sărutat-o, nici prima femeie din viaţa mea, nici prima oară cînd m-am întîlnit cu fiecare mare iubire din viaţa mea, dar sînt şi oameni ce-mi sînt minunaţi prieteni şi pe care nu îmi mai aduc aminte cînd i-am cunoscut – parcă i-aş cunoaşte din totdeauna. Uite, nu-mi mai amintesc cînd m-am îndrăgostit de blonda mea colegă de grădiniţă, nici cînd am ascultat prima oară Toccata şi fuga în re minor şi nici cînd am stat prima oară de vorbă cu Mircea ori cu Adrian, Dumnezeu să-i odihnească. Personal, habar n-am dacă am fost primul în viaţa cuiva vreodată şi nici n-am suferit niciodată din cauza asta căci nu văd viaţa ca o competiţie cu ceilalţi. Eu mă simt ca alergătorul de 100 de metri. Am propriul meu culuar pe care nu mai poate alerga nimeni altcineva şi nu concurez nici cu cei din stînga, nici cu cei din dreapta, eu concurez doar cu mine însumi. Singurătatea alergătorului de 100 de metri… Am fost ultimul care a văzut în viaţă un om – şi nu ştiam asta în clipa aceea. Cînd am aflat n-am avut nici un sentiment de… orgoliu. Să fii ultima mare iubire a cuiva mi se pare atît de trist. Mie mi-ar lăsa un gust amar. Să fii prima persoană din viaţa unui om care… indiferent ce, mi se pare o responsabilitate grea. Şi recitindu-ţi textul iar îmi vine în minte Pasca – "orice greşeală începe cu o generalizare"…

  5. da umma, dar vezi tu, intre primul si ultimul se afla tot restul, umplutura, cum spui tu, fapte mici si mari, orgolii mici si mari, bune si rele, adica viata pur si simplu, ceea ce conteaza de fapt. in rest e doar felul in care armonizam cercurile, cerc in cerc, cercuri concentrice si…saltul. lansarea pe verticala, saltul in, probabil, alt cerc. periodic imi amintesc de un fragment drag mie din Anatole France, iata-l:

    "Cind se afirma ca viata e buna sau cind se afirma ca viata e rea, se sustin niste lucruri lipsite de orice sens. Trebuie sa se spuna ca viata e si buna si rea, in acelasi timp, caci ideea despre bun si rau ne-a venit prin ea si numai prin ea. Adevarul este ca viata e delicioasa, oribila, fermecatoare, groaznica, dulce, amara, ca viata e tot.Se intimpla cu ea ce se intimpla si cu arlechinul blindului Florian: unul o vede rosie, altul albastra si amindoi o vad cum este, pentru ca-i si rosie si albastra si de toate culorile. Iata o ocazie de a ne pune cu totii de acord si de a impaca filozofiile care se sfisiie intre ele. Dar sintem astfel facuti ca am vrea sa-i silim pe ceilalti sa gindeasca si sa simta ca noi, si sa nu ingaduim vecinului nostru sa fie vesel cind noi sintem tristi. "

    cu tot binele dintr-o dupa amiaza cu ploi mocnite,

  6. Cobra,ti se pare ca generalizez, dar nu e decat o felie de omenesc. Umma nu e detinatoarea adevarului, nimeni nu e. Scriem despre stari, le surprindem, le bagam in custi de litere. Si n-ai tu mai multa dreptate, si n-am eu mai multa dreptate. Textul s-ar fi putut numi altfel, de exemplu "Hybris". Mandria generatoare de conflict si, implicit, de prabusire. Avem momente in care ne dorim sa fim obscuri, avem momente in care ne revoltam si iesim in fata, dar cred ca toti avem, in viata asta a noastra, niste repere: tinem minte cativa oameni pentru care am fost primii sau ultimii, poate ne agatam de asta, poate ne mintim cu asta. Tinem minte alti cativa oameni care au fost primii sau ultimii in ceva anume din viata noastra si le punem pe frunte cununi de spini sau de lauri. Daca le merita sau nu nici nu conteaza, sunt reperele noastre. Culoarul pe care alearga fiecare are pe margini oameni, nu pereti reci.

    In mod ciudat, cei care fug cel mai tare de responsabilitate par a fi cei mai condamnati la responsabilitate. Pentru ca, spre deosebire de cei care nu se gandesc la asta, ei se tem si incearca sa fie vigilenti. Si abia atunci le vad si cad prada lor, responsabilitatilor. (asta pentru ca tot ai amintit de responsabilitatea de a fi primul in viata cuiva)

    De fapt, textul asta batea in alta parte, dar n-ai fi tu daca n-ai contrazice.🙂

  7. Mi-a placut mult textul tau

  8. Aprilia, mai intai multumesc pentru Anatole.🙂

    De acord cu tine, intre primul si ultimul se afla viata. Intre vanitatile mari se afla orgoliile mici. Si tocmai pentru ca viata TREBUIE sa fie frumoasa si cand e urata, ne agatam de maruntisuri ca sa ne justificam mersul inainte, chiar cand sau mai ales cand ni s-a golit sufletul de iubire. Cine nu recunoaste ca asta e motorul care ne face sa ne dorim sa ne trezim dimineata… ei bine, sa vina aici si sa explice. :)) Argumentat, asa. Dar doar de dragul discutiei, pentru ca oricum nu-l cred.
    Cariera, bani, recunoastere… egal cu zero, daca sufletul ti-e negru si e numai pentru tine. Cand iubesti, zici ca e pentru totdeauna. Si chiar crezi asta, vrei sa fii PRIMUL care da atat de multa iubire sau ULTIMUL, in sensul ca mai mult de atat nu se poate. Si cu primitul e la fel, pentru ca dragostea te face in acelasi timp generos si egoist. Iubitului tau i-ai da totul, dar nu l-ai imparti cu altele, pentru ca merita si ele, saracele. :))

  9. Kolo…🙂 Ti-am facut o vizita dincolo, ai aranjat frumos mobilierul. Doar in camera Despinei nu am putut intra, degeaba am fortat usa… daca are vreo cheie secreta, pune-mi-o si mie in plic, de dragul voyeur-ului din mine.🙂

  10. da, umma, cu toate astea insa iubirea ar trebui sa ne faca nici generosi nici egoisti ci liberi. si daca nu as cunoaste un om de calitatea asta rara as zice ca e utopie. eu personal i-as da multe iubitului meu insa nu totul, asa cum, nu l-as imparti cu altele care merita, saracele🙂, insa respect libertatea lui de a alege in nume propriu. o fi bine, o fi rau? se poate interpreta in mii de feluri ce ar include si posibilitatea vanitatii, a orgoliului, dar mie imi place sa cred ca e altceva. de fapt, inca mai am de crescut. de fapt am vrut sa spun altceva; ca tu ai dreptate si ca toata lumea are dreptate🙂. si nu sint neaparat o pacifista. daca am deviat de la subiectul tau, iarta, pina la urma toate drumurile duc tot la…umma😉

  11. Vreau sa ti dau stelute, esti o desteapta si jumatate. Nici prima nici ultima desteapta din viata mea, desigur, dar pentru "si jumatate" aia musai stelute😛

  12. Aprilia, devierea de la subiect e o placere alaturi de minti luminate.🙂 Asta sa nu ma mai oftic ca planurile pentru trei weekenduri succesive s-au cam dus naibii… daca nu-mi aerisesc creierul cu aer curat, tot e bine ca nu-l las sa amorteasca in rutina.

    Da, da, iubirea ne face si liberi, numai ca e libertatea bondarului legat cu ata de picior. :)) Zbori cat te lasa ata sau te smulgi, dar iti lasi un picior in urma. Sau daca nu un picior, ceva din tine tot se rupe cu fiecare iubire pe care o omori sau din care evadezi. Stiu, inteleptul va veni si va zice: daruind vei dobandi.🙂

    Didlee, stelele de pantera sunt zzzuper speciale, dar vezi ca ai mancat un m… e "si jumMatate". :)) Pup.
    (teoretizez frummos, nu? Cu practica stau mai rau)

  13. aseara cum mergeam eu de la job spre casa, ma gandeam la primul, la ultimul, la umma si chestii comune noua.
    fiecare dintre noi a fost, macar pentru cineva, de umplutura. umplutura dulceata de trandafiri sau cirese amare. ce alegi sa fii? umplutura si sa iesi din cerc? relative lucruri. ce stiu sigur e ca ploua, aceeasi ploaie mocnita a Apriliei.
    pup.

  14. Cateodata si Ploaia e de umm_plutura… te mai pune pe ganduri, te mai spala (pe dinafara sau pe dinauntru), deci au si umpluturile rostul lor.🙂

    P.S. Ai putea sa faci rost de la radio lynx de piesa tizei tale, cealalta Alina Manole, cea cu luna patrata?

  15. uMMano…uMMba uMMa…eeeee.eeee

  16. Esti Permul, pardon, Primul care-mi canta intr-o limba africana, capsunule!🙂

  17. eee!iote!a venit primavara si cuvintele umm-ului au inceput sa infloreasca…:)

  18. Mi-au dat niste veverite o floricica.🙂

  19. mah!alea erau veverite cum is io tuareg:))dar n/are importanta.daca tu le vezi veverite inseamna ca asa e:D
    si personajul principal era floarea,nu-i asa?

  20. Da’ ce, nu esti tuareg?

    Bineinteles ca floarea, dar si cozile subliminale ale lu’ veve.
    Poza si replica ta merita insemnare separata, dar sa nu spuneti ca "am prea mult timp liber" si ca sa get a life! :))

  21. piesa e aici



    mai mult deocamdata nu pot face. cand dau de Alina pe net, i-o cer si ti-o trimit. pup🙂

  22. eu nu prea cred in zodii si ce spun ele. Totusi, cu insemnarea asta m-ai pus pe ganduri, leoaico🙂

  23. Shalimar… e prea frumos ce zici si ma copleseste, nu stiu cum sa-ti raspund, pot doar sa-ti multumesc.🙂

    Ce ma bucura aici e empatia cu oamenii frumosi, dintre care o parte se afla in lista din dreapta. E o lista de oameni, nu de autori de blog, o lista care se lungeste tot timpul… Mumma mummosilor! :))

    Anot, mai citeste 1data. Zodie a gemenilor, numele tau e Toma necredinciosul! :))

  24. Aaa, iar piesa cu luna patrata nu e a Almei noastre, ci a unei alte Aline din Iasi… stiu ca are si ea blog si chiar ma intrebam mai demult daca e una si aceeasi persoana, pentru ca pe Alma n-am auzit-o sa fi pomenit ca si canta. Acum m-am lamurit ca sunt doua Aline diferite.

  25. Eu vreau sa-ti spun (si nu detaliez, pentru ca stiu ca tu vei intelege) ca exista Oameni a caror existenta in existenta ta e o bucurie. O sarbatoare. O minune. Si atunci chiar nu mai conteaza ordinea in care a aparut sau a disparut.
    Conteaza ca estesiatit:)

    Ti-am lasat si eu niste floricele:)

  26. o s-o cautam pe aceasta alina cu luna ei patrata. la urma urmei, iasul e doar un targsor: nu poate fi greu de gasit.

  27. Nu stiu daca sunt ultimul care comenteaza,asa ca inca nu ma-npaunez dar de aici( departe-departe ) cred ca ai avut inca o noapte fara somn si ai scos un monstru:))

  28. Shalimar, uite blogul ei:
    http://alinamanole.ablog.ro/
    Deci tot din Iasi si tu…

    Bebitzu, uite ca ma impaunez eu cu ultimul comentariu, ca nu era politicos sa nu raspund. :))
    Cat de departe? Un departe care starneste invidie? Spune-mi crudul adevar!🙂

  29. cred ca da starneste,undeva unde-i miezul noptii si sunt 24 de grade iar vantul fierbinte iti biciuie fata cu nisip fin calcat de camile

  30. Pffffffff! La camile… frumos tare! Atunci iti urez concediu placut, daca e concediu, iar daca e in interes de serviciu, sa-ti fie ca-n vacanta!
    Chiar ca mi s-a facut pofta de plecari!🙂

  31. serviciu.n-am noroc de vacanta,chiar sunt intr-un examen,dar ma racoresc putin cu povestea feliei de pepene rosu. sa scrii tu un ultim comentariu sa nu fiu fazan,ma duc ca trebuie sa iau foc:)))

  32. Sper ca nu foc de arma! Hmmm…
    Examen la camile si nisip… stiu o bloggeritza care ar face schimb cu tine fara sa clipeasca.
    Oaga?🙂

  33. Alma, multam. Am pus piesa, iar la vreo cinci minute dupa ce s-a terminat, aud in spatele meu: "fata asta a innebunit deodata / de unde sa-i iau eu o luna patrata?" :)) Pffff, ce intrebare! Cum de unde? De pe cer.

    Lali-laloamo, nu conteaza ordinea intrarii in scena, dar sigur is si ei primii sau ultimii cu care ai… ceva, oricat de mic, altfel n-ar fi asa de minunati.🙂 Receptionat floricici, dat la schimb zambete.🙂

  34. Ce facusi, Alma, cu blogul? Acum am vazut ca-i parolat…😦 Sper sa fie doar pentru maintenance.

  35. draga mea mumma,
    as vrea sa fiu prima care remarca urmatoarele: comentariile lasate la aceasta insemnare sunt un addendum splendid la insemnarea insasi, ale tale si ale celorlalti. le recitesc ascultind piesa almei (nu ma insel, sper). ce ecouri naste in fiecare dintre noi fiecare insemnare a ta. de-aia esti tu mumma noastra umma. de-aia poposim toti aici sa ne astamparam setea de cuvinte, sa ne scuturam de praful zilei ca niste calatori de aiurea la o fantana cu apa buna.

  36. Faptul că eşti dintre puţinii care se pot lăuda nu doar că au citit clasicii greci ci şi că au înţeles ce au citit, îmi umple sufletul de bucurie. Faptul că textul bătea în altă parte îl pricepui eu da’ faptul că ai ajuns să mă cunoşti atît de bine mă cam sperie.
    Da’ vorba ta – ce păcat că practica ne omoară…

  37. Văzui pe pielea mea!…😦

  38. Cine, eu? N-am cetit nimic, Cobrule. Ce, asta-i blog de lecturi? Ntz! E blog de muiere. Astea nu ceteste carti, ci oameni.🙂

  39. Uma, Shalimar…Alina cu Luna patrata nu-i din Iasi.🙂 La origini e din Roman, tot oras moldovenesc, cat o lingura cu zahar de mare. De 10 ani locuiesc in Bucuresti si supravietuiesc printre asfalturi. Va multumesc de comment-urile implicite.🙂
    si va imbratisez cu drag citindu/va

  40. Acum am gasit comentariul tau. E ciudat, chiar azi am vorbit despre tine cu cealalta Alina Manole, Poesica noastra, iar acum am intrat intamplator pe insemnarea asta din martie. Destinul.:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s