Ce-am vrut si n-am avut I. Trotineta

 
 
Toata copilaria si chiar si o parte din adolescenta am tanjit dupa o trotineta. Erau trotinetele alea urate, din lemn vopsit albastru, cu o dunga alba. Muream sa ma dau si eu… vrrrrrr….. vrrrrrr….. Avea una Zanetti, dar nu le-o imprumuta decat gemenelor Ladaru. Ele aveau ochi albastri si purtau rochite cu volanase. Eu uram rochiile si aveam bicicleta Pegas, de 1500 de lei, cu saua scurta, de un portocaliu basescian, sa zic asa, ca o parateza in flashback. Aveam si rotile (bunicile rolelor), dar n-aveam unde sa le folosesc… asfaltul din fata blocului meu verde era zgrunturos, iar pe spatiile verzi aveam interdictie pe motiv de culturi de ceapa, margarete, trandafiri, patrunjel si ridichi. Chiar si patine de gheaţa aveam, cu ghetuţa lunga, alba, fina. Dar patinele erau doar pentru spart in figuri: ieseam incalţata cu ele, coboram de la etajul al doilea ţop ţop, ţinându-mă de balustradă, apoi graţioasa ţopaiam printre mormanele de zapada si damburile inghetate dintre blocuri, doar-doar m-o vedea Zanetti si s-o hotari ca vara viitoare sa-mi ceara (si mie) prietenia si sa-mi ofere drept dovada a simpatiei lui o tura cu trotineta cea veche, albasta, cu dunga alba.
Nu mai stiu… cred ca Zanetti s-a mutat din oras… sau poate oi fi uitat eu o vreme, poate ca in vara care a urmat m-a cucerit Tibi, care m-a invatat sa joc tenis cu piciorul si sa fac stop pe piept… sau poate asa trebuia sa ramana: o amintire frumoasa si trista despre o trotineta urata, veche, albastra, cu dunga alba.

22 responses to “Ce-am vrut si n-am avut I. Trotineta

  1. Ce trist!😦

    Trotinetele din ziua de azi nu mai au farmec, ma gandeam sa-mi cumpar una, da’…🙂

  2. hehehe

    trotineta copilariei mele, era una rosie, cu arcuri la roata din fata (adica amortizoare da?) si cu frana la spate, frana pe care nu reuseam niciodata sa o pun, inainte sa dau peste vreo babutza.

    n-am avut, dar avea o sasoaica mai mica ca mine dar care ma palcea. apoi a plecat la germanica..si pa trotineta.

    am zis ca avea amortizoare?:))

  3. Sasoaica ta era un fel de Zanetti mai generos si probabil mai frumos. Farmecul lui statea in trotineta, iar amortizoarele mele erau gemenele Ladaru, cu ochii lor albastri si cu volanele lor!😦 Niste frane, ofoffff! :))

  4. eu tin minte ca am visat foarte mult timp (cam de la Craciun pana dupa ziua mea cand mi s-au spulberat toate sperantele) la o familie de suedeji. Treceam zilnic pe langa vitrina Romartei copiilor in Galati si-mi lipeam nasul de geam in adoratie. Era un set de papusi superbe, mama, tata si vreo trei copii de varste diferite, imbracati in tinute miniaturale de ski, cu caciulite si fulare tricotate. Scanceam ori de cate ori treceam pe acolo cu ai mei (magazinul era plasat strategic la cativa metri de casa spre exasperarea apartinatorilor)dar n-a fost sa fie. Imi amintesc ca erau fabulosi de scumpi. Ca o consolare, bunica-mea le-a crosetat papusilor mele rapanoase pulovere. Aveam si un soi de barbie capatata de pe undeva. Era singura care ar fi mers drept suedeza daca n-ar fi fost neagra!

  5. Suedeza neagra :)) Si ce, nu puteai s-o albesti? Daca Michael Jackson a putut… :))

  6. hehehehe!buna dimineata//da io fac degeaba carut de butelii 4×4 cu volan pe dreapta?!:))

    Kuru Meyveli Karışık Çerez
    İçindekiler:Badem içi,Kaju,Fındık,Yer fıstığı,Kuru incir,Kuru kayısı,Kuru üzüm,Bitkisel yağ,Tuz//

    pun pariu ca stii ce’nseamna.:D

  7. Carutul de butelii era in partea a treia… uite, vezi, mai sunt si dorinte care se implinesc. Cu coviltir impletit din sireturi, sper ca n-ai uitat.😀 Iar in torpedo vor fi, cu siguranta, f.u.c.a.a. Bun Kuru Meyveli asta… :))

  8. Off. Macar tu ai avut bicicleta. Mie nu mi-au luat, ca sa nu cad si sa-mi julesc genunchii:( Si a trebuit sa invat sa merg cu bicicleta pe un monstru de ala baietesc. Helmut, prietenul meu, avea o inima de aur. Imi dadea bicicleta de cite ori i-o ceream si mai statea si de sase, sa nu ma vada ai mei.
    Eram mica si nu puteam conduce decit sub cadrul bicicletei.
    Ioi, nici nu vreau sa-mi amintesc ce copilarie chinuita am avut :))

  9. carut de butelii??!?!!??!! credeam ca numai noi aveam asa ceva la bunicii din Buzau. :))
    acasa aveam o trotineta verde praz si o semicursiera care era prea inalta pentru mine, pe atunci. si rotile! daaa, m-am dat cu rotilele acelea vechi vreo 10 ani, eram in facultate si tot ma dadeam cu ele. prin fata blocului🙂.

  10. haha! si eu imi doream o trotineta artizanala, cu rulmenti, si in loc de asta am primit bicicleta pegas

  11. Oamo, mi te si inchipui… un nod de copil cocosat pe semicursiera. :)) Pe de-asta am mers si eu, dar era tot de imprumut, ca ai mei au refuzat sistematic, de la o varsta incolo, sa-mi mai ia "jucarii" de baieti. Cica trebuia sa-mi descopar feminitatea, d’oh! Lasa ca am descoperit-o eu mai tarziu, fara sa-mi dau baschetii jos si fara sa-i inlocuiesc cu pantofi cu toc. :))

    Almo, da, ma, carutul e o alta trauma a copilariei mele… toti vecinii aveau, numma’ noi nu.😦 Am sa povestesc eu zilele astea fanteziile mele cu caruciorul de butelii.
    Deci tu ai avut trotineta, te urasc! :))

  12. pestisorul de aur

    da’ io nu vreau sa fiu normal ca ma plicti
    am gasit pe fundu’ mariei,ups pardon,marii o carte scrisa de unu darwin si am inteles d’acolo ca astia a-normalii duc evolutia mai departe,in sus sau in jos
    si si si mai scria acolo ca pestii se trag din maimute si asta m-a mirat pt ca deoarece unde mi-a disparut coada? ca io am o pisica de mare si vad toate sentimentele care o ravasesc cu ajutorul cozii ei,pare un fel de barometru de stari sufletesti
    ma duc sa mai pap niste urzici

  13. v, vezi, sunt si blogurile bune la ceva. Si chiar eu. :)) Ma bucur ca ti-ai amintit… poate facem o intrecere blogareasca de trotinetisti nostalgici.

    Pestiuc, trebuie sa papi salata si urzici, nu salam de caluti de mare. Poate-ti revin si amintirile despre frustrarile trotinetice si vei redeveni normal. :))
    Ba cred ca era opt-8, ca-l mai ajuta si un alt nene, care avea scule intr-o dubitza si tot ciocanea acolo. Ba il ajuta chiar si la injuraturi, ca Politie, ca alea-alea…😐 Ca parca eram eu vinocata ca el s-a speriat si s-a ciocnit de bordura. Biciclistii trebuie sa mearga pe trotuar, ca sa nu-i mai incurce pe soferii care gasesc si ei locuri de parcare in mod neasteptat…😀

  14. Nici nu te cred ca n-ai coditza, ca atunci cu ce ai mai naviga pe net, acest borcan in care noi toti get-a-life si nu ne schimba nimeni apa…
    Pestisorii se trag din maimute, stiam, dar maimute de mare! Si mouse-ul cu care fac click pe blog e soricel tot de mare, ca altfel s-ar ineca. Aaaaa, rationamentul dus mai departe m-a facut sa inteleg si de ce ai lipsit o vreme, ti-a papat pisisica ta de mare mouse-ul.

  15. am citit toate comentariile cu atentie.Nu mai este nimic de adaugat.totul a fost spus.
    decat ca mi-ati adus aminte de nenea proust cu prajitura aia a lui, la voi e troti/bici/cleta

  16. intamplare bicicleceasca:
    eram la liceu si tocmai devenisem posesorul celebrei marci de bici "tohan".si ma roaga colegul asta sa mergem la dracu’n praznic cu biciclu meu.bine ma,hai!eu la pedale,el pe portbagaj in spate.dam intr-o groapa.cadem.ne ridicam.colegu’ incepe sa rada ca spartu’ aratandu-mi roata din spate.luase forma unui 8.io m-am muiat. ca desi era noua(9)acum avea forma de 8.credeam ca era irebarabil nereparabil(eram incepator).ăsta dupa ce a terminat de ras mi-a spus ca mi-o repara el,trebuie slabite spitzele si apoi stranse la loc.mi-a venit si mie inima la loc si am zambit usor.

  17. Pestisoruuuuu’! Ai terminat hibernarea, ce bine!

    Ultima intamplare cu bicicleta a fost cand am gasit eu un loc de parcare (deci eram cu masina)la care nu ma asteptam si pac! am facut dreapta si am parcat. Doar ca am auzit buf! in spate… dupa care ma trezesc cu un nene care intinde un pumn spre mine, ca aveam geamul deschis. Zicea ceva de semnalizare, bla bla bla… el stie! Asa ca daca n-am inteles despre ce e vorba, l-am lasat in pace si m-am dus in birou, de unde ma mai uitam din cand in cand pe geam cum incerca el sa-si indrepte 8-ul si tot bodoganea. Parea cam nervos, dar nu pricep de ce, ca doar bicicleta lui nu era 9. :))

  18. oooooooh!!!
    pina in momentul asta nu mi-am mai amintit ca in copilarie mi-am dorit trotineta… sint aproape 30 de ani de cind imi doream eu trotineta si niciodata, nici o clipa, nu mi-am amintit asta. multumesc.

  19. asa e,am iesit din hiber da’ sunt cam slabit.acu’ tre sa rontzaiesc sa-mi revin
    nu cred ca era un 8 adevarat ca ala nu se poate repara la fatza locului,tre sa iei roata jos si s-o duci la un nene batran-batran care are shfortza si rabdarea s-o faca din 8 una 9
    si apoi vrrrrrr!!!
    da’ n-avea Casco?

  20. incep sa ma simt ciudat ca nu mi-am dorit trotineta
    oare e ceva in neregula cu mine?
    fiti sinceri,da’ nu prea mult

  21. hmmmmm
    am ajuns prea tarziu

  22. 🙂 Inotul in apele tulburi dauneaza grav. Si e mai greoi, asa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s