Iar, na!

Iarna nu se intampla mare lucru. Iarna asculti povestile altora, pe ale tale nu le mai spui decat rupt, deformat, povestile de iarna sunt prea adevarate ca sa le spui intregi, de la un capat spre altul. Iarna e liniste inauntru, pentru ca daca afara e frig, in tine se strang toate-toate unele in altele, sa-si tina de cald, e un ghem fara goluri inauntru. Iar daca nu sunt goluri, nu-s nici ecouri. Iarna e anotimpul care trece incet, anotimpul in care esti lenes, cuminte si intelept. Iarna e o promisiune, mai ales cand e pe sfarsite si incepi sa-ti intinzi degetele catre fereastra, iar de acolo nu mai vine recele foarte rece. Iarna iti amintesti de tine si-ti mananci hibernarea de sub unghii. Si alte alimente care vara-ti sunt interzise: ciocolata, budinca, fularul. Fularul meu e usor sarat. Iarna pana si sms-urile sunt blande si proaste. Iarna esti bun, atat de bun cum in nicio vara n-ai putea fi. Si Busuioaca de Bohotin se bea fierbinte si condimentata. Iarna iti faci curatenie in serpi si in bube, pe urma stai asa, cu ochii deschisi. Iarna muncesti mai mult si ierti mai usor. Daca e zapada, faci gropite mici cu talpile, dar acum nu e, ai facut mormane de vorbe, ai scris desene, ai desenat continuturi, le-ai atarnat de clanta. Cling! iti spun ele zanganitor cand incerci sa iesi. Deci nu iesi, te ghemuiesti pe canapea. Doua adormiri ghemuite, fiecare cu visul sau. Iar cand vorbesti iarna prin somn, nu mai e strigat, ci e… ce e? Un capat de poveste pe care ti-o spune un alt tu de demult. Identitatea iti devine ambianta, un loc in care ai putea sa te simti bine. Iarna tristetile vin cu zambet, iar departarile nu vin, ci de-vin doar poze din brosuri de calatorie, te cheama asa, ca orice imposibil, iar tu le zambesti intelegator. Iarna iubesti lucrurile mici, mogaldetele, pentru ca si tu esti una. Numai bocancii sunt mari iarna. Iarna iti lasi parul sa creasca si pe Mihaela, coafeza, si pe Diana, cosmeticiana, sa te astepte mai mult. Iarna cari patura, iarna vezi filmele, iarna te duci mai rar la bancomat. Iarna oamenii iti sunt ace de siguranta cu care iti prinzi platosa, iarna ii ajuti si tu pe ei sa se incheie la zale. In tine – toate-toate facute ghem, in afara ta – tu impins in ei. Strans, strans, fara goluri, fara ecouri. Si iarna asta, iar, na!  

2 responses to “Iar, na!

  1. Imi mai vine.🙂 Gunoaiele oricum nu le vad decat atunci cand ma supar tare-tare-tare, iar asta se intampla destul de rar.🙂
    Comentariul tau, Anot, mi-a amintit de o vacanta de iarna petrecuta la munte… dar pe atunci nici nu existau gunoaie.🙂

  2. Iarna zapada acoperea toate gunoaiele si noptile erau luminoase. Dar asta era intr-o alta era. Iti mai vine sa crezi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s